{"id":4054,"date":"2010-08-19T08:48:00","date_gmt":"2010-08-19T06:48:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4054"},"modified":"2010-08-19T08:51:41","modified_gmt":"2010-08-19T06:51:41","slug":"calatoresc-emotiile-cu-ratb-ul1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calatoresc-emotiile-cu-ratb-ul1\/","title":{"rendered":"Calatoresc emotiile cu RATB-ul (1)"},"content":{"rendered":"

Buzunarul cu licente<\/p>\n

A fi profesor e un privilegiu. Chiar si \u00een aceasta perioada de criza financiara, \u00een care profesorii ies \u00een strada pentru a-si cere drepturile si \u00een care salariile lor de bugetari scad sub limita bunului simt, tot cred \u00een adevarul asertiunii de mai sus. E privilegiul celui care se \u00eent\u00e2lneste an de an cu mirarile studentilor si cu felul \u00een care \u00eencearca, timid sau revoltat, sa-si raspunda la ele. Al celui care deschide un text pus \u00een pagina de un student cu emotia cautatorului de comori: poate, de data aceasta, va descoperi o idee, o scriitura, o poveste. Al celui care are sansa de a se reinventa pentru fiecare generatie alaturi de care paseste. Ca un joc de puzzle cu nenumarate variante, profesorul devine altcineva \u00een functie de asteptarile celor carora \u00eencearca sa le ofere o busola, un reper prin hatisurile de g\u00e2nd ale disciplinelor predate.
\nAnul acesta am coordonat 36 de lucrari de licenta \u00een domeniul antropologiei culturale si al istoriei mentalitatilor. Studentii de la departamentul de Comunicare si Relatii Publice al Facultatii de Litere (Universitatea din Bucuresti) m-au invitat sa calatoresc prin cele mai variate lumi de idei. (…)
\nA trecut o luna de la sustinerea examenului de licenta. Agitatia si emotiile s-au estompat. Noptile nedormite au ramas \u00een urma, consumul de cafea a reintrat \u00een cote firesti. Undeva \u00eensa, \u00eentr-o cuta de g\u00e2nd, p\u00e2lp\u00e2ia \u00eenca dorinta de a reciti detasat, post factum, paginile care m-au facut sa z\u00e2mbesc cu speranta si sa-mi amintesc ca a fi profesor e un privilegiu. Si-am ales sa va fac partasi acestui privilegiu, deschiz\u00e2nd pentru c\u00e2teva momente, \u00een plina vacanta estivala,
\nbuzunarul cu licente. (CRISTINA BOGDAN)<\/p><\/blockquote>\n

Descoperindu-l pe homo viator<\/strong>
\nDoua ore din viata i se scurg, aproape \u00een fiecare zi, \u00een mijloacele de transport \u00een comun de la suprafata, 10 ore pe saptam\u00e2na, 480 pe an. Trei ani din viata, \u00een medie, \u00eei petrece \u00eentr-un spatiu straniu pe care \u00eel considera dezagreabil si care \u00eei st\u00e2rneste, cel mai adesea, emotii negative. Un spatiu public care, prin \u00eenchiderea usilor, se metamorfozeaza \u00eentr-un spatiu al interactiunii sociale. Aglomeratia caracteristica acestuia \u00eel face sa fie circumspect fata de \u201eCelalalt\u201c, strainul prin excelenta.
\nTotusi, faptul ca circula zilnic cu RATB-ul a devenit o rutina si, de aceea, considera ca nimic nu l-ar mai putea impresiona. Se declara \u00een sinea sa indiferent fata de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jur si priveste plictisit pe geam. Deodata, intensificarea volumului vocii unui partener de calatorie, care tocmai a initiat o convorbire telefonica, \u00eei atrage atentia si \u00eel determina sa-si \u201eciuleasca\u201c urechile. Desi simuleaza \u201eneatentia civila\u201c fata de ceea ce se discuta \u00een preajma sa, pe masura ce conversatia avanseaza, el \u00eencepe sa-si tradeze interesul prin c\u00e2teva indicii non-verbale: \u00eesi arcuieste spr\u00e2ncenele c\u00e2nd e uimit, clatina din cap aprobator si aproape imperceptibil atunci c\u00e2nd e de acord cu ceea ce aude, z\u00e2mbeste amuzat sau ironic, \u00eencrunta usor spr\u00e2ncenele, atunci c\u00e2nd are un alt punct de vedere fata de cel al vorbitorului. Tonalitatea din ce \u00een ce mai \u00eenalta a vocii actorului care performeaza \u201espectacolul\u201c, ce \u00eencalca normele de conduita acceptate \u00een spatiul public, \u00eei provoaca o stare de iritare si \u00eel determina sa actioneze \u00een consecinta. Fie \u00eei adreseaza sursei perturbatoare priviri sau miscari ale capului dezaprobatoare, fie se \u00eendeparteaza de ea. Un stimul olfactiv neplacut \u00eel impulsioneaza, \u00een aceeasi masura, sa extinda distanta dintre el si locul cu pricina sau sa \u00eesi plimbe m\u00e2inile pe l\u00e2nga fata, \u00een speranta ca miasma ar putea fi astfel blocata.
\nIritarea sa sporeste pe masura ce aglomeratia din interior creste. Treptat, zona personala e invadata, spatiul intim se comprima, iar reactiile emotionale devin evidente. \u00cesi contracta muschii fetei \u00een mod expresiv, reflect\u00e2nd disconfortul resimtit, \u00eesi \u00eencrunta spr\u00e2ncenele si trage zgomotos aer printre dinti, misca din coate si brate, interpune \u00eentre sine si ceilalti obiecte \u201etampon\u201c (geanta, plasa, rucsac, servieta). Atingerile de \u201econtrol\u201c ale oricarui semen devin insuportabile si sunt sanctionate at\u00e2t prin gesturi si mimica, c\u00e2t si la nivel verbal, printr-un ton si debit extrem de sugestive.
\n\u00cen \u00eencercarea de a se sustrage realitatii ce \u00eel \u00eenconjoara, \u00eesi \u00eendeasa castile MP3-ului \u00een urechi, citeste o carte, ziarul propriu sau pe al vecinului. \u00cen momentul \u00een care e surprins de proprietarul jurnalului, recurge cu dibacie la privirea \u201elaterala\u201c.
\nObsesia teritoriala sau
\nteama de \u201eCelalalt\u201c?<\/strong>
\nSi, pentru ca \u00eencepe sa se simta epuizat, \u00eesi aduce aminte de beneficiile \u201eluptei\u201c teritoriale. Recurge la un \u00eentreg arsenal proxemic pentru a obtine \u00eent\u00e2ietatea de a se aseza pe un scaun care pare a se elibera \u00een orice moment. Se apropie putin mai mult de locul tintit, \u00eesi \u00eentinde o m\u00e2na pe spatarul scaunului si \u00eesi foloseste unul dintre picioare pe post de bariera, semnal\u00e2nd \u00een acest fel celorlalti pozitia sa de \u201ecuceritor\u201c. \u00cen cazul \u00een care locul disponibil este blocat fie de o persoana care nu doreste sa se aseze, fie de un individ care ocupa deja scaunul din margine, calatorul nostru va apela la privire pentru a-si face cunoscuta intentia de a sta jos.
\nSe bucura \u00een timp ce se asaza si se uita, din nou, nepasator pe geam. Conversatia unui grup galagios din spatele RATB-ului \u00eel sustrage din universul propriu si \u00eel enerveaza, opiniile si afinitatile politice ale unui alt calator \u00eel intriga, conceptiile despre viata ale altcuiva \u00eel uimesc, iar necazurile strainului care \u00eesi istoriseste viata \u00eel determina sa resimta, uneori, empatie.
\nCuriozitatea deghizata
\nsi privitul minimal<\/strong>
\nSurprinde, din \u00eent\u00e2mplare, o privire intensa care poposeste asupra sa. Desi initial nu \u00eei provoaca dec\u00e2t o simpla curiozitate, acel \u201el’\u0153il haptique\u201c 2 al strainului \u00eei accentueaza nesiguranta, \u00eei induce o stare de disconfort, \u00eei cauzeaza indignare, pentru ca \u00een final, sa-i induca o puternica senzatie de iritare. Decide sa \u00eesi exprime enervarea prin semnale non-verbale \u00een detrimentul\u00a0 comunicarii verbale.
\nIvirea unor persoane ce apartin comunitatii rrome sau lumii umile a cersetorilor \u00eei abate atentia de la problematica proxemicii vizuale si \u00eei impune un anume tip de vigilenta. Desi se considera o persoana ocolita, \u00een mod fericit, de preconceptii si convingeri rasiste, resimte ne\u00eencredere si nesiguranta atunci c\u00e2nd unul dintre calatorii de etnie rroma se asaza pe scaunul de l\u00e2nga el. Si pentru ca, prin excelenta, se \u00eencadreaza \u00eentr-o cultura a \u201eprivitului minimal\u201c (Peter Collett), \u00eel va studia si monitoriza pe acesta cu \u201ecoada ochiului\u201c. \u00cen situatia \u00een care nou-venitii nu se supun codului comportamental instituit si respectat de toti ceilalti indivizi, ei vor fi \u201eamendati\u201c nu numai de calatorul nostru, ci si de alti parteneri de traseu.
\nSi, pentru ca a reusit sa evite pe tot parcursul calatoriei o interactiune verbala, fac\u00e2nd uz de gesturi, expresii faciale, privire, e dispus, \u00een urma solicitarii, sa ofere c\u00e2teva informatii utile cu privire la traseul mijlocului de transport \u00een comun.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, se \u00eentrevede la orizont si statia la care trebuie sa coboare. Deplas\u00e2ndu-se \u00een interiorul autobuzului, \u00eesi semnalizeaza prin intermediul privirii intentia de a \u00eenainta spre iesire si, cu parere de rau ca nu a avut sansa de a-si ocupa locul favorit \u2013 scaunul \u201efara pereche\u201c \u2013, descinde din \u201ecaruselul emotiilor\u201c.
\nE chiar homo viator al autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor bucurestene.
\nPersonaje de poveste… \u00een RATB<\/strong>
\nPentru a evidentia si mai bine tipurile de comportamente care se manifesta \u00een mijloacele de transport \u00een comun si emotiile pe care le provoaca, am apelat la o clasificare3\u00a0 realizata de un blogger a calatorilor RATB-isti. Acesta a identificat zece categorii, denumite \u00een mod sugestiv Cerberul, Moralista, Ghidul, Misionarul, Manechinul, Demolatorul, Hibernatus, M\u00e2ntuitorii, Mesterul Manole si Casanova. Vom prezenta succint c\u00e2teva dintre aceste tipologii.
\nCerberul, de pilda, este \u00eentruchiparea individului care se pozitioneaza la mijlocul autobuzului sau troleibuzului, \u00een fata usii. Se comporta ca un adevarat stap\u00e2n al mijlocului de locomotie, foloseste gesturi care \u00eei tradeaza nerabdarea de a ajunge la destinatie \u2013 batai din picior, miscari ritmice ale degetelor cu care bate \u00een bara \u2013 si este de neclintit. Adesea blocheaza spatiul din dreapta si din st\u00e2nga sa cu sacose, plase, bagaje, iar nedumerirea sau invectivele celor care doresc sa urce \u00een masina nu \u00eel determina sa \u00eesi reg\u00e2ndeasca strategia de ocupare a spatiului.
\nMoralista \u2013 deoarece se \u00eent\u00e2lneste cu preponderenta \u00een varianta feminina \u2013 este o maestra a reprosului gratuit. Nu \u00eesi doreste neaparat sa se deplaseze spre locurile libere din spatele autobuzului, ci aspira, mai degraba, la oferirea unui loc de catre un t\u00e2nar. Strategia sa consta \u00een invadarea spatiului intim al celui aflat pe scaun. \u00cen cazul \u00een care demersul de intimidare nu este fructuos, initiaza cu dibacie o discutie cu un alt individ care \u00eei \u00eempartaseste conceptiile despre degradarea morala a tineretului contemporan.
\nManechinul ocupa de obicei zona rezervata persoanelor cu dizabilitati (\u00eensa nu din considerente utilitare) si nu doar o mica regiune. Se sprijina cu spatele de bara de sustinere, \u00eentinde m\u00e2inile \u00eentr-o parte si \u00eentr-alta si \u00eencruciseaza picioarele \u00een zona gleznelor, reflect\u00e2nd o atitudine mult prea relaxata pentru spatiul social. Atunci c\u00e2nd nu priveste cu superioritate \u00eenspre ceilalti calatori, vorbeste la telefon, nebag\u00e2nd \u00een seama aglomeratia din ce \u00een ce mai mare din autobuz.
\nDemolatorul e un tip de persoana care se agita constant, \u00een speranta ca prinde un loc pe scaun p\u00e2na \u00een momentul \u00een care va trebui sa coboare. Reuseste, prin performanta sa de a atinge c\u00e2t mai multi indivizi care \u00eei stau \u00een drum (de multe ori nu sunt contacte cutanate involuntare, ci atingeri de \u201econtrol\u201c prin care \u00eencerca sa \u00eesi croiasca un culoar), sa provoace o stare de iritare \u00een r\u00e2ndul c\u00e2t mai multor calatori.
\nCasanova este prototipul \u00eendragostitului care nu se poate abtine de la a-si afisa ostentativ iubirea nemarginita. Alaturi de aleasa inimii, performeaza \u2013 ca \u00eentr-un adevarat spectacol \u2013 o atingere prelungita prin care \u00eesi transmite emotiile pozitive: sarutul. Gestul suscita atentia Moralistei si este sanctionat de public prin str\u00e2mbarea gurii \u00een forma literei \u201eU\u201c inversate.
\nMarturiile internautilor<\/strong>
\nO alta metoda de cercetare a afectelor cotidiene care se manifesta \u00een mijloacele de calatorie \u00een comun de la suprafata este reprezentata de sondarea retelelor sociale virtuale si a blog-urilor si selectarea informatiilor utile pentru studiul de fata.
\nRatiunea \u00een analizarea acestor platforme electronice este motivata de onestitatea utilizatorilor web-ului 2.0, sinceritate favorizata de anonimatul implicit. Mai mult, aceasta exprimare autentica si ne\u00eencorsetata de anumite conventii sociale, datorata identitatii virtuale, poate oferi o perspectiva mai apropiata de realitate dec\u00e2t raspunsurile acordate de indivizi \u00een timpul aplicarii unui chestionar.
\nInteractiunile sociale din cadrul RATB-ului reflecta emotii dintre cele mai variate. Ne punem, totusi, \u00eentrebarea daca aceste trairi afective reprezinta raspunsuri stereotipice, standardizate \u2013 \u00een functie de statutul social, etnie, grup de apartenenta, profesie \u2013 \u00eendreptate spre un altul atipic. Fie ca este vizat \u201emarginalul\u201c \u2013 persoane de alta etnie, \u00een special cei care apartin comunitatii rrome sau cersetorii, fie ca ne referim la indivizii care \u00eesi asociaza \u00een mod formal \u00eensemne ale autoritatii \u2013 controlorii de bilete, toti acestia, \u00een mod particular, st\u00e2rnesc cu preponderenta emotii sablonarde.
\nObservatiile bloggerilor cu privire la comunicarea sociala din interiorul mijloacelor de transport publice sunt mai mult dec\u00e2t relevante. Astfel, emotii precum dezgustul si indignarea se exteriorizeaza adesea prin indici non-verbali, atunci \u201ec\u00e2nd se urca \u201ecoloratii\u201c, pardon minoritatile, \u00een spatele vehicului si scuipa \u00een nestire coji de \u201ebomboane agricole\u201c\u201e.4\u00a0 Aceasta agresivitate a oamenilor fata de indivizii atipici, prin raportare la ceea ce Alin Gavreliuc descria \u00een articolul Spatiul proxemic la rom\u00e2ni, este, \u00een mare parte, generata de teama si nesiguranta resimtite \u00een prezenta lor si poate conditiona manifestarile bizare ale acestora. Mai mult, agresivitatea naste ostilitate: \u201eLa un moment dat se urca niste adolescenti rromi. Unul dintre ei asculta manele la maxim la telefonul mobil. C\u00e2nd calatorii au \u00eenceput sa obiecteze, acestia le-au replicat ca nu au dec\u00e2t sa \u00eesi puna dopuri \u00een urechi, daca nu le convine.\u201c5
\nIndignarea, iritarea sau dezgustul vizeaza si o alta categorie de \u201emarginali\u201c: cersetorii. Gradul de iritare al utilizatorilor autobuzelor\/troleibuzelor\/tramvaielor, dar si ne\u00eencrederea \u00een onestitatea cauzei sustinute de aceasta categorie de oameni sunt conditionate de frecventa cu care calatorul RATB-ist utilizeaza mijloacele de transport \u00een comun si, deci, de ciocnirile destul de dese cu cei care \u00eesi c\u00e2stiga existenta prin astfel de practici, prin care se \u00eencearca stimularea sentimentul de mila. \u201eAlta faza: cersetorii. Pe unii \u00eei stiu foarte bine, i-am vazut de zeci de ori. Aceleasi texte, de fiecare data. Cum ar fi cei de pe 41 din Bucuresti… toti 30 zic la fel: \u201eSuntem 6 frati, tata ne-a parasit, ne creste bunica bolnava cu o pensie de 3.600.000\u201c. Mai sa fie…\u201c6\u00a0 Trairile emotionale ale calatorilor ce asista la \u201espectacolul\u201c pus \u00een scena de acesti indivizi variaza de la distantarea de ei, \u00eencretirea dispretuitoare a nasului, orientarea privirii \u00eentr-o alta directie, p\u00e2na la impasibilitatea dictata de principiul \u201eneatentiei civile\u201c.
\nPretul biletului se regaseste \u00een calitatea serviciului
\nControlorii de bilete suscita, de asemenea, reactii emotionale puternice: \u201eCe am vazut eu pe tramvaiul 32 c\u00e2nd vine vreun control \u00eentrece orice imaginatie. Oameni isterici care tipau de parca erau omor\u00e2ti pentru ca cineva a \u00eendraznit sa le ceara biletul.\u201c sau \u201eMereu ma port ok cu…\u00a0 controlorii si platesc amenda c\u00e2nd ma prind, iar ei se poarta oribil cu mine.\u201c7\u00a0 Indivizii trasi la raspundere de catre controlori pentru neperforarea biletului sau nevalidarea portofelului electronic trec progresiv de la o stare afectiva la alta \u2013 de la iritare la enervare, culmin\u00e2nd cu accese de furie. Reactia este una intentionat exagerata, cu scopul de a intimida autoritatea constr\u00e2ngatoare. Precum agama gulerata \u2013 o specie de sop\u00e2rla \u2013 al carei \u201eguler\u201c de piele sustinut de cartilagii se extinde atunci c\u00e2nd se simte amenintata, tot astfel contravenientul apeleaza la elemente de vocalica \u2013 ton ridicat, ritm alert al vorbirii si la o paleta bogata de gesturi (unele cu o tenta violenta) pentru a scapa de amenda.
\nManifestarile emotionale, cel mai adesea, sunt provocate de factori proxemici, haptici auditivi, olfactivi si vizuali. Lipsa locurilor pe scaune, aglomeratia din interiorul autobuzelor, dar si din trafic constituie cauza majora a nemultumirii, iritarii, indignarii si furiei calatorilor: \u201eG\u00e2ndeste-te ca eram calcat \u00een picioare, mai aveam putin si ma aruncau aia pe geam, asta dupa ce asteptasem 2 ore autobuzul. Si nu eram destul de nervos, ca a trebuit sa mai ascult si porcaria aia: \u00abPretul biletului se regaseste \u00een calitatea serviciului\u00bb. Unele chestii sunt strigatoare la cer.\u201c8
\nEfecte emotionale la fel de puternice sunt generate si prin stimuli auditivi. Prin urmare, discutiile dintre cunoscuti cu un volum al vocii neadecvat, muzica ascultata la maxim sau masticatia zgomotoasa a gumei \u00eei incomodeaza pe cei care asista la reprezentatie. Un caz aparte este cel al convorbirilor telefonice care pot st\u00e2rni at\u00e2t emotii negative, c\u00e2t si pozitive: \u201eConversatiile private\u00a0 transpuse public \u00een mijloacele de transport sunt asemenea unei reviste mondene pe care o citesti \u00eensa gratis, p\u00e2na la urmatoarea statie si pe care, cu regret, trebuie sa o \u00eenchizi, \u00eentreb\u00e2ndu-te cum arata continuarea.\u201c9\u00a0 Desi o astfel de conversatie debuteaza cu avertismentul \u201eAlo, sunt \u00een autobuz\/tramvai…\u201c, \u00eencet-\u00eencet, vorbitorul se transpune \u00eentr-un spatiu privat imaginar si utilizeaza elemente de vocalica prin care atrage atentia celor din jurul sau. Auditoriul reactioneaza la toti stimulii verbali si non-verbali prin miscari aprobatoare ale capului, \u00een cazul \u00een care subiectul \u00eesi exprima puncte de vedere la care publicul adera, si prin priviri \u00een lateral, \u00een momentul \u00een care actorul ridica usor vocea.
\nLa nivel olfactiv, miasmele rasp\u00e2ndite de anumiti calatori determina exteriorizarea dezgustului prin \u00eencretirea nasului, acoperirea acestuia cu ajutorul m\u00e2inilor, distantarea de sursa ur\u00e2t mirositoare.
\nComentariul unui internaut \u00een legatura cu RATB-ul reflecta experienta tipica traita de fiecare utilizator al serviciilor de transport public si constituie parerea la care adera majoritatea calatorilor: \u201esa circuli cu RATB-ul \u00eenseamna un veritabil plonjon \u00een miezul dur al societatii. Cetateanul comun din mijlocul de transport \u00een comun miroase autentic, se poarta fara menajamente si vorbeste pe sleau.\u201c10\u00a0 Aceasta asertiune confirma rezultatul chestionarului aplicat unui numar de 60 de respondenti: cea mai puternica emotie resimtita \u00een timpul calatoriilor cu RATB-ul este dezgustul. Motivatiile aparitiei lui sunt diverse: aglomeratia excesiva, mirosurile neplacute, conditiile precare de calatorie (nerespectarea programului de circulatie, numarul redus de vehicule la orele de v\u00e2rf, locurile relativ putine pe scaune, absenta unui sistem de aer conditionat performant), nerabdarea oamenilor si nerespectarea normelor minime de politete. \u00cen conditiile mentionate, e greu sa-i poti dori unui prieten (si sa speri ca urarea ta se va si \u00eemplini), la despartirea \u00eentr-o statie de autobuz, sa calatoreasca bine.<\/p>\n

Note:
\n1.Textul reprezinta un colaj de fragmente din lucrarea de licenta a Alexandrei Tudoran, intitulata „Calatoresc emotiile cu RATB-ul? O antropologie a manifestarilor emotionale prin practici non-verbale”, coordonata de lector dr. Cristina Bogdan si sustinuta in sesiunea iunie 2010, in cadrul examenului de licenta al Departamentului de Comunicare si Relatii Publice al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti.<\/p>\n

2.David Le Breton diferentiaza, in lucrarea sa consacrata antropologiei simturilor (La Saveur du Monde. Une anthropologie des sens, Paris, M\u00e9taill\u00e9, 2006) intre privirea dinamica, ce nu zaboveste asupra obiectului observat („l’\u0153il optique”) si privirea care „atinge”, „ia in posesie”, instituind o apropiere considerabila, in ciuda distantei fizice mari („l’\u0153il haptique”).<\/p>\n

3.Denumirile categoriilor au fost preluate de pe site-ul
\nhttp:\/\/www.krossfire.ro\/scurt-ghid-de-pozitii-in-ratb\/.<\/p>\n

4.http:\/\/tramclub.org\/viewtopic.php?t=315.<\/p>\n

5.Ibidem.<\/p>\n

6.Ibidem.<\/p>\n

7.http:\/\/www.zoso.ro\/75-dintre-calatori-fara-bilet-pe-ratb.<\/p>\n

8.Ibidem.<\/p>\n

9 http:\/\/comunicare.bloguri.myjob.ro\/2009\/06\/23\/etnometodologia-telefonului-mobil\/.<\/p>\n

10\u00a0 www.hrmanageronline.ro\/echipa.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Buzunarul cu licente A fi profesor e un privilegiu. Chiar si \u00een aceasta perioada de criza financiara, \u00een care profesorii ies \u00een strada pentru a-si cere drepturile si \u00een care salariile lor de bugetari scad sub limita bunului simt, tot cred \u00een adevarul asertiunii de mai sus. E privilegiul celui care se \u00eent\u00e2lneste an de… Cite\u0219te mai mult »Calatoresc emotiile cu RATB-ul (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1006,3130,3132,3129,278,3131],"class_list":["post-4054","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-antropologie","tag-caltori","tag-lucrari-de-licenta","tag-ratb","tag-societate","tag-transport-in-comun"],"views":2459,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4054","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4054"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4054\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4054"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4054"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4054"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}