La fel de interesanta este g\u00e2lceava inteleptului cu semenii. Dupa neimpacarea cu sine, cunoastem neimpacarile lui Isaia cu ceilalti. Relat\u00e2nd desele ciocniri interioare de contrarii, Creanga povesteste si ciocnirile cu ceilalti. Cearta cu sine duce la ur\u00e2t; cearta cu ceilalti conduce la conflicte din care Duhu(l) iese adesea pagubit, pedepsit social, administrativ. Dar ram\u00e2ne in esenta neschimbat. Creanga nareaza o suita de anecdote menite sa completeze portretul moral al eroului. Intre incomodul profesor si\u00a0 concitadinii sai\u00a0 au loc frecvente dueluri verbale narate cu umor si obiectivitate. Multe dintre ele sunt preluate de Creanga din jurnalul \u201ePredicatorul moralului evanghelic\u201c, redactat de Isaia Teodorescu. Predicile sale sunt aluzii, imputari morale, satire la adresa contemporanilor. Conflictul cu acestia este deschis si ireconciliabil. O lume\u00a0 atinsa de lepra ignorantei este trimisa sa se curete in Cacaina. Iata o m\u00e2ntuire absurda, curatirea sufletului in ape murdare: \u201eDuh neastimparat si cutezator in predicile sale de pe anvoanele bisericilor, intepa ca viespea, zic\u00e2nd: \u00abElisei a curatit de lepra pe Neeman Sirianul, trimit\u00e2ndu-l sa se scalde in r\u00e2ul Iordanului. Iara eu va trimit la Cacaina, ca sa va curatiti de lepra ignorantei si a tr\u00e2ndaviei!\u00bb\u201c. A te curati in Cacaina este o trimitere abstrusa care sfideaza retorica oricarei morale. Dar este predica unui duh diavolesc .
\nPatrunderea formelor fara fond din Occident este denuntata ca un pericol potential pentru moralitatea autohtona. M\u00e2ng\u00e2itorul florilor citeste in ele ca in carte decaderea moravurilor, florile fiind, sa nu uitam, ,,icoanele vietii omenesti\u201c. Coerenta imaginilor, structura simbolica a discursului vituperant sunt remarcabile la Creanga: \u201eOdata era o floare numita rusinea fetelor foarte rasp\u00e2ndita in tara la noi; dar de c\u00e2nd au luat \u201em\u00e2rsavele de moda\u201c locul gospodinelor rom\u00e2nce, aceasta floare a inceput a dispar\u00e8 din gradinile si tarinile noastre. \u201eCine are urechi de auzit sa auda!\u00bb\u201c.\u201ePreotul rosteste cuvintele lui Isus pe un ton rastit ca si cum si-ar afurisi enoriasii. Iar pe cei slugarnici, m\u00e2ndri si luxosi ii arata cu degetul, zic\u00e2nd: \u00abFatarnice, a zis Hristos, curata mai int\u00e2i partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, ca sa fie si cea dinafara curata!\u00bb\u201c.
\n\u201eIn Creanga erau doi oameni!\u201c exclama G. Ibraileanu ca in fata unei revelatii. Si avea dreptate, numai ca cei doi gemeni sunt mai mult dec\u00e2t taranul si t\u00e2rgovetul, cum i-a numit el. Exista un Creanga care se indumnezeieste citind evangheliile, si un altul imboldit de necuratul c\u00e2nd le talmaceste, c\u00e2nd le predica. Un Creanga care nu-si stap\u00e2neste gura c\u00e2nd frazeaza Scriptura. Rostruite de predicatorul caruia chiriarhia i-a luat \u201eputerea de predicator\u201c, cuvintele lui Iisus se personalizeaza, se incarca de inamicitii,\u00a0 de atacuri la adresa unor contemporani cu identitate istorica precisa, chiar daca scriitorul incheie tot cu vorbele lui Iisus: \u201ecine are urechi de auzit sa auda\u201c. Pierz\u00e2nd oficial dreptul de a predica din amvon si din jurnalul editat de el, isi muta discursul la fel de vehement in piata publica, in incinta manastirilor, iar in biserica vorbeste neintrebat ca enorias de r\u00e2nd. Decanonizarea parabolei si a pildei, a zicerii in general ii confera o necenzurata libertate de exprimare si manifestare, productiva literar in marginile adevarului. O parte din faptele ex-predicatorului Isaia Teodorescu sunt culese de la contemporani. P\u00e2na acum era apostolul invataturii cristice, acum eliberatul isi permite insertii personale, rabufniri in contra ierarhilor int\u00e2mpinati cu necuviinte si insolente.
\nInsirate in naratie, faptele pregatesc apocrifa. Daca ar fi scris o evanghelie, in calitate de contemporan al lui Iisus, ea nu ar fi incaput nicicum intre cele patru scrieri canonice aprobate in Conciliul de la Niceea. Pentru ca Ion Creanga are revelatia unui alt Iisus: al Invatatorului resentimentar, alungat din templu in piata publica, plin de orgoliu plebeian, umanizat si indracit pastr\u00e2ndu-si puterea chiar scapat de povara sacralitatii. Numai acest Iisus se putea aventura intr-o tarina moldoveneasca pentru a sta de vorba cu un taran vorbind pleve. Rupturile in scenariul biblic impun o morala proletara care inlocuieste treptele povestirii cronologice cu episoade dramatizate av\u00e2nd in centru aceeasi figura. Tehnica povestirii este imprumutata din \u201eDespre vietile si doctrinele filosofilor\u201c a lui Diogenes Laertios: date biografice, prezentarea doctrinei exprimata in scrierile cunoscute, amanunte picante, iesiri la adresa contemporanilor, apologia sau critica filosofului, liste cu admiratori si detractori, o insemnare despre moartea g\u00e2nditorului, eventual continutul epitafului. Numele care imi vin in minte sunt Socrate si Diogene cinicul,\u00a0 confini ai parintelui Duhu.
\nDoctrina lui Isaia Teodorescu se incheaga din relatarea faptelor si comentarea relatiilor cu semenii iasioti. Aparent, nevinovata placere a parintelui este\u00a0 denuntarea a tot ceea ce inseamna vanitate, trufie, filistinism, impostura si prostie. De unde satisfactia de a infrunta public autoritatile zilei, eclesiastice si laice. Memorabila este scena ridiculizarii episcopului C\u00e2nilic chiar in biserica. Enoriasul are un simt scenic de invidiat, biciuindu-si neprietenu-l cu vorbele lui Iisus adaptate pentru un impostor: \u201eDragul mamei C\u00e2nilic, bine-ti sede mitropolit! Unde-i neneaca-ta sa te vada? Apoi, oft\u00e2nd adinc, mai adauga: C\u00e2nd veti ved\u00e8 uriciunea pustiirii st\u00e2nd la locul unde nu se cade sa steie, sa stiti ca aproape este sf\u00e2rsitul, a zis Hristos. Dupa aceea se trage cu despret din fata episcopului si, iesind din biserica, isi cauta de drum.\u201c Razbunarea vine prompt din partea mitropolitului vexat: il avanseaza intr-un post pentru care nu este pregatit materialiceste. Spre cinstea lui, parintele Duhu nu cade in ispita lacomiei spre care il ademenesc superiorii pentru a-l compromite. \u201eNu t\u00e2rziu dupa aceasta, mitropolitul face pe parintele Duhu arhimandrit cu mitra, adica ii da voie sa poarte straie de mii de lei, fara sa aiba cu ce sa\u00a0 si le cumpere. Si parintele Isaia, in loc sa umble mortis, ca alti popi, dupa cersitorit, lu\u00e2nd si de pe viu si de pe mort, sa aiba cu ce se impopotona, el, dimpotriva, zicea ca este de alta parere, si anume:\u00a0 \u00abdec\u00e2t sa dai de pomana la calici s\u00e2mbata, mai bine ceva de baut mahmurilor, marta…\u00bb\u201c. T\u00e2lcul zicerii ne scapa, si nu prea. Proba de limbaj esopic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"