{"id":404,"date":"2009-12-10T11:01:06","date_gmt":"2009-12-10T09:01:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=404"},"modified":"2009-12-10T11:01:57","modified_gmt":"2009-12-10T09:01:57","slug":"ultimul-mohican-claude-levi-strauss-un-maestru-aparte-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ultimul-mohican-claude-levi-strauss-un-maestru-aparte-ii\/","title":{"rendered":"Ultimul mohican. Claude L\u00e9vi-Strauss, un maestru aparte (II)"},"content":{"rendered":"

In pofida acestui stralucit inceput de cariera \u2013 Claude L\u00e9vi-Strauss avea sa-si publice cea mai buna lucrare a sa inca din 1949 (pe care, fapt surprinzator, n-o va mai include totusi in colectia sa de la Pl\u00e9iade) \u2013 paralel cu rapida sa asimilare institutionala (chiar daca nu si la Sorbona), profesorul L\u00e9vi-Strauss a stiut sa pastreze intotdeauna o rezerva, atent sa nu se opuna curentului general asupra evenimentelor politice majore ale momentului. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Nu i-a fost inregistrat vreun act de protest impotriva razboiului francez din Vietnam, nici in perioada razboiului din Algeria \u2013 un mobil mai apropiat si mai sensibil pentru poporul francez \u2013, nici in vremea razboiului american din Vietnam, un conflict purtat cu mijloace chimice infioratoare (napalm, defoliant sau yellow rain, substante cauzatoare de sechele nevindecate nici p\u00e2na astazi). Desigur, L\u00e9vi-Strauss protestase impotriva tratamentului distructiv aplicat indienilor din Amazonia, intre anii 1960-1980, de catre autoritatile braziliene, inapte sa imagineze alte solutii economice. Totusi, acest gest nu-l angaja cu nimic nici pe cetateanul francez, nici pe profesorul care preda frecvent in Statele Unite, fiindca indienii reprezentau, de secole bune, doar niste grupuri etnice fara putere politica, obligate sa traiasca in rezervatii: ceea ce facea profesorul L\u00e9vi-Strauss era asadar un simplu si inofensiv act de filantropie. In aceeasi epoca, un t\u00e2nar antropolog american care avea sa realizeze o impresionanta cariera institutionala, pe numele lui Marshall Shalins, nu se sfiise sa mearga la Hanoi, in Nordul Vietnamului zdrobit de bombele americane, fapt care, la intoarcere, l-a costat confiscarea pasaportului si punerea la index de catre autoritatile americane p\u00e2na la finele conflictului. L\u00e9vi-Strauss in schimb, a ocolit excesul de angajare in serviciul cauzelor morale care interesau intelectualitatea bine intentionata a momentului (nu e vorba, desigur, de indivizii adepti ai unei morale cu geometrie variabila), cu tot riscul aferent de a fi inselata, c\u00e2teodata crunt (dar errare humanum est!), sau de a se \u201earde\u201c, risc care pastreaza totusi deschisa posibilitatea unui individ de a fi inregistrat de istorie ca martor lucid si vizionar.
\nEvitarea angajamentului l-a deosebit capital pe L\u00e9vi-Strauss de concurentul sau pe scena publica franceza a anilor 1950-1970, Jean Paul Sartre, blamat cu vehementa imediat ce steaua existentialismului a inceput sa paleasca in favoarea miscarii structuraliste.
\nGratie acestei atitudini masurate si reverentioase fata de institutii, a acestei discretii politicoase si distante, L\u00e9vi-Strauss a fost primul si singurul antropolog primit in Academia Franceza. Or, inca o data, nu cred ca alegerea sa ca membru al acestei foarte mondene institutii (comparata, de pilda, cu alegerea lui Dum\u00e9zil, pentru care si-a pus in joc prestigiul intelectual si autoritatea institutionala) a adaugat ceva la anvergura sa internationala si nici nu cred ca a adormit controversele iscate de interpretarile sale teoretice.<\/p>\n

Gloria intelectuala a lui L\u00e9vi-Strauss se datoreaza unei metode si unor rezultate teoretice pe care ignorantii si lingusitorii le-au prezentat, cu mai multa sau mai putina pricepere, ca inventii ale sale: structualismul, sistemul sau sistemele combinatorii formate din categorii paradigmatice binare (natura si cultura, crud si gatit, endogamie si exogamie) sau ternare (triunghiul relatiei de rudenie explicitat in \u201eAntropologia structuala\u201c, I).
\nOr, orice specialist o stie, la originea inventiilor l\u00e9vistraussiene stau lucrarile de lingvistica semnate de Baudouin de Courtenay, Ferdinand de Saussure si de formalistii rusi \u2013 Trubetkoi si Jakobson \u2013 influenta acestuia din urma asupra lui L\u00e9vi-Strauss fiind determinanta si directa, mai ales in timpul exilului newyorkez al lui Jakosbon, intre 1940 si 1944, la The New School, unde tineau cursuri am\u00e2ndoi. Fara indoiala, originalitatea lui L\u00e9vi-Strauss a fost aceea de a fi extins axiomatica si de a fi aplicat metoda structurala in domeniul relatiilor de rudenie, la inceput, si apoi in mitologie. Ansamblul sau era articulat, conform unui postulat general si universal, valabil pentru toate societatile umane, in jurul opozitiei natura\/ cultura, g\u00e2ndita ca un fundament ontologic comun oricarei relatii de rudenie din istoria umanitatii pe criteriul incest\/ non-incest, si ca structura narativa a mitului. Descoperind \u201egeneralul\u201c si \u201euniversalul\u201c in urma unei analize a relatiilor de rudenie australiene considerate nucleul structurilor elementare ale genealogiei, at\u00e2t in ceea ce priveste aliantele simetrice c\u00e2t si aliantele asimetrice, L\u00e9vi-Strauss a initiat, aici, teoria unei interpretari generale si globale ale devenirii societatilor umane dupa modelul teoriei jocului expus in \u201eRace et histoire\u201c.
\nOr, abia aceasta interpretare a suscitat probleme si a declansat dezbateri violente in cercurile filosofilor si sociologilor marxisti pe de o parte (Gurvitch si Lefebvre), si, pe de alta, in tabara fenomenologilor si a antropologilor de tipul lui Sartre, Levinas, Derrida sau Guidieri. Dupa L\u00e9vi-Strauss, evolutia umanitatii tinea de faptul ca o societate avea \u201ecarti\u201c mai bune, iar alta mai proaste (\u201ecum\u201c si \u201ede ce\u201c nu ni se spune), ca unele se luptau intr-un fel, altele in alt fel si ca, in fine, unele c\u00e2stigau mai mult, altele mai putin. O teorie care anula dimensiunea istorica a culturii si problematica luptei de clasa prin faptul ca unii fusesera colonizati iar altii colonizatori, orice conflict asez\u00e2ndu-se, prin urmare, sub corolarul luptei pentru independenta nationala. Lumea reprezentata structuralist prin modelul analizei lingvistice structurale era asadar o lume nu anti-istorica, ci anistorica, deoarece lingvistica structurala sincronica fiind, nu era interesata de chestiuni de filologie ori de evolutie a sensului. Derrida, unul dintre cei mai buni critici francezi ai structuralismului, remarcase de timpuriu ca: \u201e(…) relieful si desenul structurilor ies mai bine in evidenta atunci c\u00e2nd continutul, adica energia vitala, e neutralizat\u201c (1).<\/p>\n

Germenii structuralismului au inceput sa se produca inca din timpul Primului Razboi Mondial, in Rusia, in cadrul cercului de lingvistica moscovit, apoi, dupa Revolutie, in perioada exilului cehoslovac al lingvistilor rusi, in cadrul Scolii de la Praga. Utilizat c\u00e2teodata doar pentru a confirma scopurile civilizationale ale teoriei eurasiatice (2) la care aderase si Jakobson p\u00e2na la emigrarea sa in SUA, structualismul a reusit sa se extinda p\u00e2na la dimensiunile unei teorii esentiale a limbii ca fapt social. Lingvistilor de la Praga li s-a adaugat, in exil, un alt emigrat, etnograful Piotr Bogatirev, care a publicat articolul fondator al metodei: \u201ePrispevek k struktur\u00e1lni etnografii\u201c s\u201ePentru o etnografie structurala\u201ct, in publicatia \u201eSlovensk\u00e1 miscellanea\u201c, Bratislava, 1931. Patru ani mai t\u00e2rziu, i-a urmat \u201eFunkcno-struktur\u00e1lna metoda a in\u00e9 metody etnografie a folklorisiky\u201c s\u201eMetode functionale, structurale si altele in etnografie si folclor\u201ct, aparut in \u201eSlovenske pohl’ady\u201c 51, 1935 (3).
\nC\u00e2t despre predecesorii sai in teoria analizei structurale a aliantelor elementare asimetrice, in chip straniu si de neinteles L\u00e9vi-Strauss pastreaza tacerea. Nimic despre Scoala de la Leyde, despre De Josseling de Jong, despre van Ossenbruggen si, cu at\u00e2t mai important, nimic despre van Wouden (\u201eSociale structuurtypen in de Groote Oost\u201c, Ginsberg, Leyde, 1935, tradus in engleza de Rodney Needham, \u201eTypes of Social Structure in Eastern Indonesia\u201c, Nijhoff, La Haye, 1967 (4)). Chiar daca pentru unii ar parea otioase, aceste detalii nu sunt de neglijat, mai ales pentru cineva ca mine, care a predat istoria antropologiei in Franta si apoi la Cluj timp de 12 ani.
\nAmanunte ca acestea subliniaza caracterul relativ al descoperirilor l\u00e9vistraussienne in domeniul analizelor antropologice ale relatiei de rudenie. La fel de adevarat este insa ca, intre anii 1950-1980, controversa asupra chestiunilor de sens intre Claude L\u00e9vi-Strauss si antropologii britanici devenise mai mult dec\u00e2t mistuitoare, p\u00e2na intr-acolo inc\u00e2t profesorul sf\u00e2rsise prin a refuza sa mai raspunda observatiilor critice ale lui Leach si mai ales acelora ale lui Needham, care fusese totusi traducatorul sau in engleza si era, in plus, un eminent specialist in teorii ale credintelor si ale relatiilor de rudenie. Ruptura definitiva s-a produs la Paris, in timpul unui seminar al profesorului, ca urmare a publicarii lucrarii lui Needham \u201eBelief, Language and Experiment\u201c (Basil Blackwell, Oxford, 1972), volum in care autorul aducea o critica ferma \u2013 conform opticii wittgensteiniene a jocurilor de limbaj si semanticii unor limbi indigene din Borneo, pe care le cunostea foarte bine \u2013 manierei in care L\u00e9vi-Strauss facuse din conceptul de incest, asa cum era el definit de facto et de jure in dreptul roman, un concept universal, fara sa tina cont de semnificatiile lui singulare, exprimate sporadic prin cutare sau cutare prohibitie. Imediat, urma critica aceluiasi procedeu al universalizarii aplicat raportului natura\/ cultura, raport fondator al intregii armaturi teoretice a profesorului L\u00e9vi-Strauss. Intr-adevar, de ce, spre exemplu, ceea ce definea raportul natura\/ cultura in filosofia Luminilor ar fi fost sau ar fi un concept universal? Indata ce ne aplecam asupra conceptiilor grecesti int\u00e2lnim o \u201ealta natura\u201c, diferita de a noastra. Acolo, in universul imaginat intre Hesiod si Aristotel, natura, sau mai bine zis physis, n-are mare lucru in comun cu ideea noastra de lume. Pentru vechiul grec, conceptul de polis e apropiat de conceptul de physis, spatiu unde locuiesc zeii si semi-zeii, deseori in vecinatatea oamenilor ori in simbioza cu acestia. Si pentru Sf\u00e2ntul Toma din Aquino \u201ecetatea\u201c este in ordinea naturii, numai ca, asemenea naturii insesi, este cladita de un Dumnezeu unic, creator si increat. Ce sa mai spunem despre salbatici?
\nDe aci incolo, intr-o maniera foarte frantuzeasca, discipoli sau simpli groupies vor pastra fundamental tacerea asupra ofensivei engleze, iar critica \u2013 sursa de educare si imbogatire a g\u00e2ndirii \u2013\u00a0 va consimti la autocenzura, printr-un fel de omerta: a face cariera in antropologie in anumite institutii frantuzesti va insemna sa refutezi din principiu pozitiile lui Needham, chiar si pe cele ale lui Leach, sau, si mai bine, sa nu sufli o vorba despre ele… Maestrului, arat\u00e2ndu-se si el om ca toti oamenii, nu-i pica bine controversele care i-ar putea avaria interpretarile…<\/p>\n

Ceea ce facea insa din Claude L\u00e9vi-Strauss un profesor si un maestru diferit de altii era grija necontrafacuta si interesul constant pentru munca cercetatorilor care lucrau in laboratorul sau si pentru doctoranzii alesi (nu multi!). Pentru acestia, profesorul isi punea la bataie prestigiul, zbat\u00e2ndu-se sa gaseasca fondurile necesare pentru burse si stadii de cercetare in toate cele patru colturi ale\u00a0 lumii… Din acest punct de vedere, odata cu disparitia sa, se pierde si lumea marilor mandarini universitari, figuri in acelasi timp distante si grijulii, arogante si curtenitoare \u2013 mari savanti, fara indoiala, c\u00e2teodata prea savanti, atenti si rezervati de frica exceselor care ar putea periclita stabilitatea carierelor institutionale. In locul acestei lumi trecute, iata vin clici de insi fara anvergura, cohorte de birocrati aferati, molfaind clisee fara un gram de bun simt, lachei ai modelor, supusi puterii politico-birocratice, f\u00e2lf\u00e2ind in toate directiile acoperite de cursele aeriene, mari amatori de colocvii, \u201ecolocvitate\u201c si turism universitar pe unde sa mai inv\u00e2rta, ad nauseam, aceleasi banalitati de berarie.<\/p>\n

Stiindu-l mare iubitor de muzica \u2013 \u201eMitologiile\u201c sale nu sunt oare compuse dupa structura unei fugi? \u2013 iubitor si cunoscator al artei antice, al obiectelor si tehnicii machiajului la popoarele salbatice (unul dintre cele mai frumoase texte ale sale vorbeste despre efectul erotic provocat in imaginarul sau de machiarea fetei la femeile Caduveo d’Amazonie) si admirator al artei clasice \u2013 tatal sau fusese pictor \u2013 cum sa interpretez, la r\u00e2ndul meu, refuzul profesorului L\u00e9vi-Strauss de a intelege arta moderna? Respingerea artei cubiste (cu exceptia suprarealismului lui Breton) se inscrie probabil in constantele gustului sau pentru moderatie si prudenta. Aici gasesc explicatia defazarilor sale in receptarea hybris-ului specific artelor contemporane\u00a0 \u2013 un comportament poate nu intrutotul nefondat, dar ramas fara explicatie.<\/p>\n

E adevarat, ii datorez lui Claude L\u00e9vi-Strauss vocatia mea prima de antropolog. Declicul s-a produs in 1965, pe c\u00e2nd citeam \u201eTot\u00e9misme aujourd’hui\u201c in laboratorul de chimie organica, unde supravegheam cu un ochi plictisit o serie de experiente de neutralizare a chinoleinei (zisa si 1-azanaftalena): atunci am decis sa abandonez infamele odori ale solventilor benzenici si sa ma apuc de stiinte sociale, mai precis de antropologie, sociologie, economie si lingvistica. Putin mai t\u00e2rziu, in 1970, fascinat de statura profesorului, am intrat pentru prima oara in incinta sacra a seminarului de antropologie. Tot acolo, pe fondul controverselor inabusite, observ\u00e2nd servilismul si minciunile unora, dar si acerba critica pronuntata de o minoritate infima, imediat pusa la punct (ma g\u00e2ndesc aici, in ciuda diferendelor, la Pierre Clastre, prea timpuriu disparut dintre noi), am priceput si ca o critica adusa maestrului, fara a uita vreodata ce-i datoram cu totii, putea deveni o sursa de profit intelectual.<\/p>\n

In pofida tuturor rezervelor post factum pe care le-am formulat in acest text, trebuie sa accentuez acest adevar: Claude L\u00e9vi-Strauss era un maestru autentic; chiar ridic\u00e2ndu-se impotriva lui, uneori pentru a divorta complet, cei din jurul lui ram\u00e2neau atinsi de energia vitala a profesorului. Nu e nici un paradox: a g\u00e2ndi impotriva lui Claude L\u00e9vi-Strauss insemna a continua sa g\u00e2ndesti autentic.
\nAcum, la ceasul plecarii celui ce, de acum incolo, va fi doar calator prin vesnicul eter, spun si eu ce se spune intre Dunare si Tisa c\u00e2nd un om si-a sav\u00e2rsit menirea pe pam\u00e2nt: S\u00e0-i fie t\u00e0rina usoar\u00e0\u2026
\nParis, noiembrie 2009<\/p>\n


\nTraducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In pofida acestui stralucit inceput de cariera \u2013 Claude L\u00e9vi-Strauss avea sa-si publice cea mai buna lucrare a sa inca din 1949 (pe care, fapt surprinzator, n-o va mai include totusi in colectia sa de la Pl\u00e9iade) \u2013 paralel cu rapida sa asimilare institutionala (chiar daca nu si la Sorbona), profesorul L\u00e9vi-Strauss a stiut sa… Cite\u0219te mai mult »Ultimul mohican. Claude L\u00e9vi-Strauss, un maestru aparte (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-404","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":2965,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/404","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=404"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/404\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=404"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=404"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=404"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}