\u00centr-o lume \u00een care \u201enimeni nu mai are nevoie de poezie\u201c, cum cu discreta m\u00e2hnire constata Ileana Malancioiu, re\u00eent\u00e2lnirea cu o mare poeta ca domnia sa mi se pare cu at\u00e2t mai interesanta. Folosesc acest epitet banal, fiindca un frenetic cronicar a scris \u00eentr-o revista ca \u201eExercitiile de supravietuire\u201c, un volum de interviuri si comentarii, aparut recent la Polirom, ar fi \u201eneinteresante\u201c. Or, nu numai ca sunt, dimpotriva, foarte interesante, dar pe alocuri chiar tulburatoare. E posibil ca sinceritatea \u2013 caci ele sunt si exercitii de sinceritate \u2013, verticalitatea morala si mai ales ironia, fie ea si fina, dar nu mai putin casanta, sa nu placa unora. Si e bine ca ironia nu le cade bine celor \u201eatinsi\u201cde ea, direct sau prin ricoseu, \u00eentruc\u00e2t mi se pare ca tocmai acesta este rostul ironiei.
\nConstatarea Ilenei Malancioiu privind destinul poeziei, \u00eempartasita \u00een convorbirea cu o alta Doamna a Literelor, Marta Petreu, am\u00e2ndoua venite din satul rom\u00e2nesc at\u00e2t de dispretuit si demonizat de citadini intratabili ca Adrian Marino ori Alexandru George, mi-a adus aminte de un poem al sau din care citez doar c\u00e2teva versuri: \u201ePoezia a cobor\u00e2t \u00een strada,\/ Poezia sade \u00eenca o data pe baricade,\/ Dar lumea e grabita, dar strada e pustie,\/ Dar cine sa mai citeasca acum poezie?\u201c
\n…Dar uite ca se mai gasesc cititori de poezie, dar si de carti apartin\u00e2nd altor genuri, scrise de poeti adevarati, pentru care, postuleaza Ileana Malancioiu \u2013 \u201epoezia nu e doar un text, mai bun sau mai rau, ci expresia unui mod de viata\u201c.
\nRevin \u00eensa la ceea ce as numi ironia, nu o data cordiala, marca Ileana Malancioiu, unul din semnele distinctive ale eseisticii, publicisticii si, desigur, ale literaturii sale confesive, \u00een ultima instanta ale stilului sau. Fac\u00e2nd \u201eun alt recurs la memorie\u201c \u2013 \u00eentr-o nota asupra editiei \u00eesi defineste astfel cartea, prin raportare la acel admirabil \u201eRecurs la memorie\u201c, aparut \u00een 2003, la aceeasi editura, \u00eentreprins \u00eempreuna cu criticul Daniel Cristea-Enache \u2013 Ileana Malancioiu evoca \u00een interviurile din aceasta carte momente, unele initiatice, altele dramatice, din biografia sa, figuri si episoade din viata literara, culturala, din viata publica \u00een general, \u00eentotdeauna cu o anumita detasare ironica pe care si-o permite cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t lucreaza asa-zic\u00e2nd cu materialul clientului. De pilda, venind vorba ca pe vremea c\u00e2nd lucra la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, \u00een perioada antedecembrista, i-a publicat \u00een serial lui Andrei Plesu \u201eMinima Moralia\u201c, \u00eesi aminteste: \u201eC\u00e2ndva, \u00eentr-un text mi-am \u00eengaduit sa scriu \u00abbunul (sau vechiul) meu prieten Andrei Plesu\u00bb (nu-mi amintesc exact cum) si el m-a \u00eentrebat \u00abCrezi ca am fost noi chiar at\u00e2t de prieteni?!\u00bb. Desi cuvintele lui m-au durut, acum stiu ca avea dreptate. Faza \u201eMinima Moralia\u201c prin care eram legati a fost depasita. Istoria culturii va retine prietenia lui cu Liiceanu, iar istoria pe cea cu Petre Roman\u201c.
\nIronia este aici pe c\u00e2t de subtire, pe at\u00e2t de taioasa. Ce s-ar mai putea spune?! Doar ca, parafraz\u00e2nd o propozitie a unui mare scriitor american, asa merg lucrurile si se revela caracterele dupa revolutii sau, importa mai putin \u00een acest context, dupa lovituri de stat\u2026 \u201eExperienta de dupa 1989 m-a \u00eenvatat ca nu stim prea bine nici ce au \u00eensemnat ceilalti pentru noi, necum ce am \u00eensemnat noi pentru altii\u201c, conchide Poeta. O lectie amara pe care am trait-o si o traim multi, dar necesara, as zice chiar purificatoare. C\u00e2t despre ce va retine istoria culturii, e mai mult dec\u00e2t probabil ca ea va retine, de exemplu, opera Ilenei Malancioiu, iar la capitolul \u201eprietenii\u201c nu cred ca va interesa pe cineva \u00een viitor cea pe care o mentioneaza memorialista. De altfel, doar pe una singura pot paria ca va rezista \u00een istoria culturii autohtone, si anume prietenia cu aura mitologica dintre Eminescu si Creanga. \u00cen rest, eu unul nu pariez dec\u00e2t pe… Neant. Despre istoria mare ce sa mai vorbim?! A se vedea nu mai departe dec\u00e2t scena istoriei ultimelor doua decenii. Asa cum o atesta ultimele investigatii sociologice, actorii mai mici sau mai vizibili ce s-au perindat si se perinda pe ea sunt depasiti net de \u00eenaintasul lor Nicolae Ceausescu. Si teama \u00eemi e ca asa vor ram\u00e2ne: depasiti pour toujours…
\nDar sa mai dau un exemplu. De data asta unul de… ironia sortii, ce ar putea fi de un haz irezistibil, daca n-ar fi penibil si chiar trist. Ileana Malancioiu, invitata sa participe undeva \u00eentr-un orasel din sudul Frantei, pe la \u00eenceputul anilor 90, la un fel de festival dedicat Rom\u00e2niei, manifestare cultural-politica la care participantii rom\u00e2ni, \u00een frunte cu Elena Stefoi, trebuia sa le vorbeasca localnicilor \u201edespre revolutia noastra anticomunista (sau ce o fi fost ea) \u00een singurul oras francez al carui primar era comunist\u201c!!! Au fost si vizionari de filme. Dintre cele trei pelicule rom\u00e2nesti prezentate \u00een acel cadru, doua erau documentare: unul despre Ceausescu, celalalt despre Regele Mihai. Altfel spus, daca am \u00eenteles bine, regimul comunist totalitar si cultul personalitatii \u00een contrast cu cel democratic pe care \u00eel poate asigura monarhia care, asa cum suna o lozinca a vremii, salveaza Rom\u00e2nia. Numai ca ele semanau al naibii de tare privind chiar cultul personalitatii, prin scenele de adulatiune fara margini fata de personajele istorice \u00een chestiune. Impresia (proasta) creata de cele doua productii era, povesteste Ileana Malancioiu, ca rom\u00e2nii au \u00een s\u00e2nge nevoia de supunere. Ceea ce, sa recunoastem, e c\u00e2t se poate de adevarat, dar nu asta \u00eesi propusesera sa demonstreze propagandistii de pe D\u00e2mbovita, inclusiv domnul Gabriel Liiceanu \u00een comentariul sau. \u00cen plus, filmul cu regele, ca sa preiau o expresie neaosa a unuia dintre emanatii de prim plan ai evenimentelor din decembrie 1989, cadea ca dracu \u00eentr-un oras cu primar comunist, pe deasupra din Franta, tara eminamente sau, daca vreti, fundamentalist antimonarhica.
\n\u00cent\u00e2mplarea din orasul Die, asa se numeste urbea, rememorata de Ileana Malancioiu, mi-a adus aminte de o alta pe care am trait-o (si am relatat-o) ca jurnalist la momentul producerii ei. \u00cen 1991 asistam la un miting promonarhist \u00een Piata Unirii din Iasi. Aflat mai aproape de trotuar, am fost abordat de un barbat \u2013 pastor francez \u2013 care tocmai trecea prin zona si nu stia ce se petrece, de ce protestau, ce anume revendicau cei ce strigau (nu putini de-a dreptul isteric). I-am explicat pe scurt care era tema mitingului. Omul s-a uitat la mine cu o mina ce exprima nedumerirea, apoi mi-a dat o replica pe care am si consemnat-o ca atare \u00een reportajul trimis la ziar: \u201eCredeam ca rom\u00e2nii si-au dorit libertatea!\u201c. Dupa care m-a salutat si si-a continuat drumul\u2026
\nAr fi gresit sa se \u00eenteleaga ca \u201eExercitiile de supravietuire\u201c exceleaza doar prin anecdotica, fie aceasta, \u00een cazul de fata, si una de o epicitate captivanta si plina de semnificatii. Dar pentru ca tot remarcam la \u00eenceputul acestor \u00eensemnari ca sunt foarte interesante, nu \u00een ultimul r\u00e2nd prin ineditul lor, ca si prin personajele evocate, n-as vrea sa uit ceva stupefiant de-a dreptul. Ceva ce s-ar putea \u00eenscrie \u00een seria bazaconiilor si gafelor comise de critici si istorici literari ilustri. Daca G. Calinescu s-a \u00eenselat amarnic consider\u00e2ndu-l pe Bacovia un mare poet minor, Serban Cioculescu nu doar emite o judecata de valoare nedreapta infirmata de posteritate, ca aceea a lui Calinescu, ci cade \u00eentr-un ridicol de felul celui cu care ne-am obisnuit citind \u201eperlele\u201c din tezele unor elevi. Aflu acum ca \u00een imaginatia lui Serban cel Rau, Bacovia \u201eera un baiat vesel, care c\u00e2nta si dansa, dar scria poezie trista fiindca asa era moda vremii. Concluzia sa \u2013 sintetizeaza Ileana Malancioiu \u2013 era ca autorul \u201ePlumbului\u201c ar reprezenta un caz neelucidat si ca ar trebui sa fie dat pe m\u00e2na unei echipe de critici si istorici literari, sociologi, psihiatri etc. De ce nu pe m\u00e2na unor procurori si a unor judecatori, m-am g\u00e2ndit atunci fara sa vreau. Fiindca nu puteam sa nu ma \u00eentreb: si ce daca Bacovia ar fi c\u00e2ntat? Si ce daca Bacovia ar fi dansat, ipocrit cititor si istoric literar si mai ipocrit. Bacovia a facut ce a facut fiecare dintre noi, dar asta nu implica si reciproca\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o lume \u00een care \u201enimeni nu mai are nevoie de poezie\u201c, cum cu discreta m\u00e2hnire constata Ileana Malancioiu, re\u00eent\u00e2lnirea cu o mare poeta ca domnia sa mi se pare cu at\u00e2t mai interesanta. Folosesc acest epitet banal, fiindca un frenetic cronicar a scris \u00eentr-o revista ca \u201eExercitiile de supravietuire\u201c, un volum de interviuri si comentarii,… Cite\u0219te mai mult »Un alt recurs la memorie (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1051,1309,3117],"class_list":["post-4034","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ileana-malancioiu","tag-marta-petreu","tag-poezie-romaneasca"],"views":2279,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4034","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4034"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4034\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4034"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4034"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4034"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}