{"id":4030,"date":"2010-08-19T08:16:40","date_gmt":"2010-08-19T06:16:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4030"},"modified":"2010-08-19T08:17:11","modified_gmt":"2010-08-19T06:17:11","slug":"horia-dulvac-%e2%80%93-%e2%80%9eeffect-doppler%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/horia-dulvac-%e2%80%93-%e2%80%9eeffect-doppler%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Horia Dulvac \u2013 \u201eEffect Doppler\u201c"},"content":{"rendered":"

Horia Dulvac, \u201eEffect Doppler\u201c<\/em>, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Unul dintre cei mai \u00eenzestrati prozatori craioveni din falanga \u201erasarita\u201c dupa 1990, debutat publicistic \u00eenainte de aceasta borna socio-culturala, este Horia Dulvac, scriitor cu preocupari inclusiv eseistice dintre cele mai autentice si fecunde \u00een spatiul g\u00e2ndirii contemporane. A publicat, de la debutul din 1997 cu volumul de proze \u201eFemeia lui Ghidirmic\u201c, trei volume de eseuri, \u201e\u00cengrijorari fara mandat\u201c, \u201eDiscursuri si parti\u201c si \u201eRevanse ale alteritatii\u201c, dar este prezent si \u00een c\u00e2teva antologii si volume colective, aparute la Timisoara sau Craiova.<\/strong><\/em>
\nMajoritatea cartilor publicate p\u00e2na acum sunt traversate, cu discretia celui care stie ca partea precede \u00eentregul, de o melancolie a interioritatii care face din Horia Dulvac un creator original si, \u00een consecinta, marginalizat de oficinele culturale de la noi, cu c\u00e2teva exceptii notabile. Nefiind zgomotos, nu-l putem premia\u2026
\nCecitatea criticii de o anumita orientare a facut ca receptarea literaturii sale sa fie una amatoristica, superficiala. Nici prozatorul nu a facut \u00eensa eforturi pentru a-si apropia critica de \u00eent\u00e2mpinare, prefer\u00e2nd de departe expectativa unor cumetrii profitabile, asa cum e datina stramoseasca\u2026
\nNu \u00eent\u00e2mplator, poate, un critic de finete, mult mai atent la felul \u00een care este scrisa proza la noi dupa momentul optzecist \u2013 l-am numit pe Ion Bogdan Lefter \u2013, a notat \u201eEffect Doppler\u201c printre aparitiile remarcabile ale anului trecut \u00eentr-un top propus de revista \u201eCultura\u201c.
\nElevii constiinciosi, dar si practicienii c\u00e2torva specializari tainice stiu, desigur, ce \u00eenseamna \u201eefectul Doppler\u201c. Reluam aici pentru un cititor amuzat sa \u00eenvete elemente de fizica dintr-o cronica de carte. \u00cen suma, ar fi variatia frecventei unei unde emise de o sursa de oscilatii, daca aceasta se afla \u00een miscare fata de receptor. Lumina c\u00e2t si sunetul fac subiectul unei atari observatii. Evident, aici intra si observatorul, dintr-un motiv simplu: lumina nu se poate observa singura, sunetul nici at\u00e2t. Sa vedem ce rezultate scoate Dulvac din aplicarea procedeului din fizica prozei sale: \u201eStiam de la fizica despre efectul doppler generat de pierderea celui drag. Lumea devenea un sunet care se \u00eendeparteaza brusc. (O asemenea schimbare provoaca o cadere brusca de glicemie, ceea ce poate duce la lipotimie, lesin \u2013 auzisem eu ca ei dusi pe lumea cealalta sunt hipotensivi). Cauza acestui fenomen era faptul ca durerea dispare cu viteza mai mare dec\u00e2t prezentul. Asta facea ca trupurile noastre spongioase, insuflate de felurite erectii si dorinte, sa para vii.\u201c
\nDar ce \u201eefect\u201c poate avea o teorie a fizicii \u00eentr-o carte de proza cum este cea scrisa de Horia Dulvac? Cred ca tocmai acest aparent pozitivism al stiintelor naturale placat pe viul \u00eenconjurator, de o maniera serios-absurda, c\u00e2nd nu e de-a dreptul ironica, surprinde haloul \u00een care se misca g\u00e2ndurile si personajele unui prozator care foloseste tehnica naratiunii la persoana \u00eent\u00e2i, \u00eentr-un caleidoscop de stari si senzatii pe care le ordoneaza o minte preocupata de geometria lumii, dincolo de anarhia vizibila cu ochiul liber. Horia Dulvac este un credincios al invizibilelor, unul dintre aceia care considera, \u00eempreuna cu apostolul, ca \u201enoi nu suntem dintre aceia care cred \u00een cele ce se vad, caci cele ce se vad sunt trecatoare; noi suntem legati de cele care nu se vad, care sunt eterne.\u201c Un metodist careia-i repugna anarhia, desi are mare trecere la vise, pe care le si cautioneaza aproape\u2026 stiintific.
\nCa scriitor care traieste \u00een lumea celor vizibile cu ochiul liber, Dulvac profeseaza o poetica irizata de misterii tinute printre noi de un oficiant care stie ca \u201ebinele si raul sunt niste indispozitii ale mortilor, asa cum visele rele vin de la stomac\u201c. Fraza sus citata pare un verset al initiatilor antici greci \u2013 aceia pe care \u00eei persifla, totusi, Heraclit \u00een interventiile sale caustice.
\nO comotie a starilor evanescente, o anamneza reiterat-obsesiva \u00een care trecutul invadeaza vital si constant prezentul, asa cum numai poezia poate s-o faca fara efort aparent \u2013 iata ce face atmosfera \u201erespirarilor\u201c lui Horia Dulvac. Pentru prospectorul celor din spatele \u201evalului\u201c aparenta notatie seaca este un diapazon-emitator al unor sunete-sentimente ce reprezinta tot at\u00e2tea unde ale sufletului aflat \u00een necontenita miscare. Efectul Doppler al fiintei \u00een raport cu propriul ei centru dezmarginit, un balans al scrisului asezat peste cele traite si visate \u00een egala masura, \u00eentr-o savant dozata stilistica ce aminteste de maniera suavului si intensului Radu Petrescu. Rafinamentul e crud, se stie \u2013 hipopotamii nu au acces.
\nCeea ce face savoarea paginilor scrise de autor este o bl\u00e2ndete imersa din constiinta unui observator pentru care lumea si personajele care o compun este irigata de o fina ironie. Un exemplu de \u201estampa\u201c anistorica, aceasta priveliste suprarealista a filosofilor din vechime care \u201estateau pe niste veceuri turcesti, un soi de cabine cu usile deschise pe un deal. Parca ochii lor \u00eencercau sa spuna ceva neputincios\u2026 Nici urma de celebra lor elocventa\u201c. Parca vedem niste copii g\u00e2ndind cu ochii, \u00eenainte de a-i vizita Verbul, \u00een inutila lor splendoare muta.
\n\u00censa figurile accentuate ale prozelor sale sunt oameni cu care autorul si-a intersectat destinul: Tatal, plecat prea devreme pentru a fi cunoscut cum se cuvine, mama, o aparitie protectoare si calina, sotia, pupele de albina dintr-o maternitate incontrolabila, care-i smulge tatalui severe accente critice malthusiene sau enigmatica domnisoara Topuzu dintr-o Craiova parca visata de autor \u2013 caci at\u00e2t de intens traita: \u201eAm revenit pentru c\u00e2teva zile \u00een Comuna Craiova, asa scria pe capacul gurii de canal care mi-a atras atentia ca un magnet c\u00e2nd am pasit pragul vechii cafenele Agop. Orasul pe care \u00eel iubeam \u00een adolescenta exulta mirosuri deopotriva respingatoare si irezistibile, ca subsuoara femeilor de la fabrica de confectii \u2013 un loc \u00eencarcat de mistere si liceene erectii.\u201c Emotia data de regasirea madlenei interioare este intens sublimata \u00een pasaje ritualice din v\u00e2rsta ignoranta, totusi plina de consistenta lumii, \u00een cea a scriitorului, cel care stie acum ca traia plenar \u00een adolescenta cele c\u00e2teva timpuri: \u201e\u00cen general casele sufereau de eczema, o boala de piele care facea sa se descuameze pojghita de var p\u00e2na la luciditate. Razuiam cangrena lor cu un spaclu de zugrav, str\u00e2ng\u00e2nd din dinti ca sa treaca. Oricum v\u00e2rsta ma facuse un expert al durerii datatoare de sens, p\u00e2na la urma\u2026 Noi chiuleam de la orele de liceu sarind peste gardul de caramida care secreta deodata panici prafoase. \u00cen spatele nostru, paznicul scolii agita bratul cinematic. Fetele noastre, cu privirile umede de har, secretau deodata o admiratie sublinguala. Lasam \u00een urma dracului liceul acela care tusea \u00een caramizi. Ne duceam glont \u00eentr-unul din viitoruri.\u201c
\nDulvac este un mesager al misterului, pe care \u00eel potenteaza prin koan-uri servite noua printre r\u00e2ndurile unei proze inspirate, nu mai putin lucrate cu mestesug de stilist adevarat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Horia Dulvac, \u201eEffect Doppler\u201c, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2009 Unul dintre cei mai \u00eenzestrati prozatori craioveni din falanga \u201erasarita\u201c dupa 1990, debutat publicistic \u00eenainte de aceasta borna socio-culturala, este Horia Dulvac, scriitor cu preocupari inclusiv eseistice dintre cele mai autentice si fecunde \u00een spatiul g\u00e2ndirii contemporane. A publicat, de la debutul din 1997 cu volumul… Cite\u0219te mai mult »Horia Dulvac \u2013 \u201eEffect Doppler\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3116,3115],"class_list":["post-4030","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-effect-doppler","tag-horia-dulvac"],"views":3887,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4030","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4030"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4030\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4030"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4030"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4030"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}