Nepotul meu ar vrea sa stie cum era pe vremuri. Pentru el, \u201epe vremuri\u201c se \u00eentinde de la epoca dinozaurilor p\u00e2na mai ieri, alaltaieri. Cum are o colectie impresionanta de dinozauri din plastic, c\u00e2teva carti si o multime de filme cu aceiasi monstri care se zice c-ar fi disparut, am convenit \u00een cele din urma sa-i povestesc despre vremurile mai apropiate prin care mi-a fost dat sa trec. Nu vrea sa stie daca a fost mai bine sau mai rau, vrea pur si simplu sa stie cum a fost. Cum erau strazile, orasele, oamenii, tara, lumea. Cum si cu ce se jucau copiii. Cum era scoala si ce se \u00eenvata. Sare de la una la alta, se mira, r\u00e2de, asculta tacut si grav, ma iscodeste, ma \u00eempinge inocent si curios \u00eentr-un trecut pe care am renuntat de mult sa-l mai rascolesc de dragul rascolitului.
\n\u00cent\u00e2mplarea a facut ca la c\u00e2teva zile dupa ce mi-am \u00eenceput povestile cuplul Ceausescu sa fie dezhumat si un sondaj sa constate ca mai mult de jumatate dintre rom\u00e2ni regreta trecutul socialist si ca, dupa douazeci de ani de capitalism, o duce mai rau si l-ar alege presedinte pe dictatorul ucis. Sondajul \u00een sine, nici primul si fara \u00eendoiala nici ultimul, nu aducea nimic nou, la fel de bine ar fi putut sa nu fie facut si oricum n-a servit la nimic altceva dec\u00e2t sa agite spiritele, cu deosebire ale comentatorilor si zm\u00e2ngalitorilor de h\u00e2rtie. Televiziunea a difuzat \u00een nestire imagini de arhiva \u00een care multimea \u00eesi striga transfigurata entuziasmul de circumstanta de a construi socialismul multilateral dezvoltat si chiar si comunismul si, bine\u00eenteles, p\u00e2na la greata, imaginile ultimei zile \u00een care aceeasi multime \u00eesi urla din rasputeri ura \u00eempotriva dictatorului azi at\u00e2t de mult regretat. Numerosi v\u00e2rstnici si poate si tinereii de pe atunci s-au recunoscut din nou probabil \u00een cele doua ipostaze si s-ar fi putut chiar sa cada pe g\u00e2nduri cu c\u00e2ta usurinta si \u00eencredere au sarit dintr-o lume \u00een alta pentru a le detesta de fapt pe am\u00e2ndoua. \u00centre timp, istoria oficiala a tarii a fost rescrisa pentru cel putin c\u00e2teva decenii si nu mai e mare lucru nici de adaugat si nici de corectat. Evocarea trecutului tenebros si urechitul natiei nostalgice pentru lipsa de recunostinta istorica fac parte din noile moravuri politice si culturale si tin loc de adevar si de sperietoare. \u00centregul popor, de altfel, ar da dovada de imaturitate si memoria sa ar fi at\u00e2t de selectiva ca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si ocaziile daca lipsesc pot fi imaginate la comanda, trezirea sa din somnolenta, din letargie devine un imperativ national. Ceea ce s-ar regreta, se mai crede \u00eentr-o tentativa de a \u00eempaca si capra si varza, n-ar fi dec\u00e2t certitudinile de pe vremuri, siguranta locului de munca si astfel a zilei de m\u00e2ine, fie acestea modeste, chiriile ieftine, locuintele minuscule, dar la \u00eendem\u00e2na tuturor, scoala gratuita unde se \u00eenvata carte, sistemul de sanatate, mediocru si pervertit, dar accesibil, linistea mohor\u00e2ta, dar sigura a strazilor, solidaritatea sociala, respectul, convietuirea pasnica a generatiilor, simtul civic. Rafuiala cu Securitatea nu putea lipsi si nici n-a lipsit. Nu puteau lipsi de asemenea, si n-au lipsit, declaratiile patimase de amor pentru capitalism si binefacerile sale anuntate ale damelor si domnisorilor de sex \u00eendoielnic ce slujesc pe bani de aiurea pe altarul democratiei liberale. Chestiunea nostalgiei, a regretelor, a saraciei, a crizei era prea simpla pentru ca alti saltati \u00een sferele cu aer pur ale patriei sa-si piarda timpul cu ea; aveau de altfel treburi mai importante, calatorii, vacante, meditatii despre nocivitatea marxismului, lansari de jurnale personale pentru uz universal, daca am \u00eenteles bine. Singurul ramas pe baricada si-a continuat razboiul cu tradatorii liberali si, traversat si el de nostalgii, si-a varsat veninul pe cadavrul unui activist de partid si publicist aflat pe vremuri \u00een gratii superioare. Pentru cineva intrat la r\u00e2ndul sau \u00een gratii superioare, cum s-a intrat din totdeauna si cum se va intra totdeauna, \u00eent\u00e2mplarea merita consemnata ca dovada ca servilismul, jigodismul si duplicitatea se poarta azi la fel de bine ca si pe vremuri si sunt rasplatite \u00een consecinta.
\nSa-i fi povestit nepotului meu toata aceasta salata indigesta a trecutului socialist monstruos asezonat cu apa salcie, dar de trandafiri a prezentului, n-ar fi \u00eenteles mai nimic, e \u00eenca prea mic si prea crud. \u00cei va fi servita de-a lungul anilor si ma tem ca nu va mai afla niciodata cu adevarat cum era pe vremuri. Nu mai bine sau mai rau, ci pur si simplu cum era. \u00a0\u00a0 \u00a0n
\n(9 august 2010)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"