Aflu dintr-o nota de la \u201eMeridiane\u201c-le \u201eRom\u00e2niei literare\u201c ca noul Richard II., interpretat anul acesta de Denis Podalydes \u00een curtea Palatului Papilor din Avignon a constituit nu doar ocazia unui rol extraordinar, dar si a reamintirii unei glorioase traditii ce-i leaga pe actorii francezi de personajul shakespearian. Primul interpret a fost, \u00een 1947, regizorul Jean Vilar, care a creat un Richard II lipsit de maiestate, cel mai natural-uman dintre toti cei ce i-au urmat. \u00centre acesti interpreti e si, \u00een 1954, G\u00e9rard Philippe, care l-a enervat pe Roland Barthes cu tenta isterica pe care a dat-o personajului. Viitorul mare regizor Patrice Ch\u00e9reau continua, \u00een 1970, linia lui Philippe, cu un Richard \u201ehamletian, insolent si frustrat\u201c, pentru ca, \u00een 1981, Georges Bigot sa-l \u201ejaponizeze\u201c pe Richard sub influenta teatrului kabuki. \u00cen fine, \u00een 1991, Laurent Terzieff joaca un Richard II \u201eantierou si antirege\u201c, viziunea cea mai apropiata, daca nu fidela, literei si spiritului capodoperei t\u00e2narului Shakespeare. Desi teatrul rom\u00e2nesc nu beneficiaza de traditia glorioasa ce-i leaga pe actorii francezi de personajul shakespearean, e cazul sa ne amintim cu aceasta ocazie impresionanta punere \u00een scena a aceleiasi piese, \u00een 1998, la Teatrul National din Bucuresti, si sa \u00eenscriem pe \u201elista franceza\u201c doua mari nume de rom\u00e2ni: actorul Marcel Iures \u00een rolul principal si Mihai Maniutiu, regizorul si exegetul care a dat nastere acestui spectacol monumental dupa o scriere de tinerete a marelui Will. Un frison memorialistic ma \u00eempinge sa reiau impresiile cu care am ramas dupa acest mare spectacol acum 12 ani. Nu stiu, spre marea mea rusine, daca afisul Nationalului mai pastreaza \u00een repertoriul permanent \u201eRichard al II-lea\u201c de W. Shakespeare. Nu mai tin bine minte nici cine era, \u00een ’98, directorul Nationalului, poate \u00eenca t\u00e2narul pe atunci Ion Caramitru, el \u00eensusi un redutabil Hamlet al scenei teatrale rom\u00e2nesti. \u00cen orice caz, acel spectacol al Nationalului, cu interpretii si regizorul lui, poate rivaliza cu glorioasa traditie franceza si cu extraordinarele \u00eentruchipari care au urcat pe scena frantuzeasca \u00een cursul acestei traditii si p\u00e2na azi cu spectacolul din Curtea Palatului Papilor de la Avignon. Iata, dar, impresiile de simplu spectator pe care extraordinarul spectacol rom\u00e2nesc cu \u201eRichard al II-lea\u201c mi le-a lasat acum 12 ani la Teatrul National din Bucuresti. Adevarul e ca am mers sa vad acest spectacol cu \u201eRichard al II-lea\u201c cu destula str\u00e2ngere de inima. Mai precis, cu teama ca voi avea parte de \u00eenca o drama istorica luata ca simplu pretext pentru ilustrarea actualitatii \u00een care se zbat necajitii nostri contemporani. Ceea ce n-ar fi fost dec\u00e2t \u00een perfect acord cu spiritul dominant al miscarii teatrale de azi, \u00een care pe ecranul timpului istoria este necontenit adusa la zi, iar scena se vede alungata din spatiul ei consacrat, ca o prostituata ce schimba castelul cu bordelul. Demitizarea scenei teatrale \u2013 dar si a personajelor ce se plimba pe ea -, desfiintarea ei ca loc al iluziei si transfigurarii evazioniste \u00eemping spectacolul propriu-zis \u00een spatii periferice de joc si profane cum ar fi strada, puscaria, azilul si alte stabilimente ale unei onorabile societati de consum grabita sa \u00eenghita tot mai mult pe nemestecate. Aducerea marilor drame \u00een spatii neconventionale si uciderea fantasmei usureaza, desigur, identificarea spectatorului cu lumea scenei, sterg vicioasa granita dintre iluzie si realitate, fac\u00e2ndu-l, \u00een fine, pe Shakespeare \u201econtemporanul nostru\u201c. Un contemporan cobor\u00e2t printre noi, prea obositi sa mai urcam catre el. Contemporan \u00een asa masura, \u00eenc\u00e2t n-ar fi de mirare ca un spectacol cu \u201eRomeo si Julieta\u201c sa fie pus \u00een scena \u00een Place Pigalle ori, m\u00e2nati de acelasi dor al autenticitatii actualizante, sa alegem ca decor pentru tradarea din \u201eRichard al II-lea\u201c sediul unui anumit comitet central unde, \u00een urma cu un numar de ani s-a jucat \u00een derizoriu si grotesc spectacolul intitulat \u201enoaptea generalilor\u201c. Acestea ar fi c\u00e2teva din temerile generate de moda actualizarilor cu care m-am dus la \u201eRichard al II-lea\u201c de la Teatrul National. Trebuie sa spun ca din fericire temerile mele au fost spulberate. Polemic cu subtilitate si infinit bun gust, spectacolul lui Mihai Maniutiu, veritabila exegeza shakespeareana, se situeaza la antipodul unor astfel de cautari si experimente autenticiste de nu prea ultima ora. Desi este o drama de inspiratie istorica, Richard al II-lea cu Marcel Iures si Oana Pellea nu mi-a evocat niciun fel de istorie mai veche sau mai noua, de aici, din Rom\u00e2nia, din Africa ori din America; mi s-a parut o drama petrecuta \u00een… cer. Drama este de fapt o poveste universala, de oriunde si de oric\u00e2nd: povestea unui t\u00e2nar care si-a luat sperantele si iluziile drept realitate si a cazut izbit \u00een moalele capului de realitatea ignorata. (Aici, ca \u00een multe alte r\u00e2nduri, realitatea se numeste tradare). Simptomatica este \u00een primul r\u00e2nd chiar alegerea piesei, una \u00een care, spun pe drept cuv\u00e2nt specialistii, \u201eversificatia si stilul lui Shakespeare se caracterizeaza \u00eenca prin lipsa de maturitate\u201c (Dan Dutescu, Leon Levitchi, 1964). Fericita \u201elipsa de maturitate\u201c! Mihai Maniutiu \u00eesi va fi dat seama ca, \u201eimatur\u201c, tocmai de aceea acest Richard al II-lea nu e mai putin dec\u00e2t un adevarat breviar shakespearean. Si ca, aidoma ca \u00een cazul postumelor lui Eminescu, aici asistam \u2013 privilegiu rar \u2013 chiar la procesul nasterii dramaturgului din propria lui drama.
\nCa Shakespeare \u00eensusi, Richard este un om t\u00e2nar care se zbate cu o anume tinereasca, universala inconstienta sa se smulga din ghearele necrutatoarei Istorii. E prins \u00een clestele unor lumi paralele ale caror tentatii actioneaza asupra lui cu o putere egala si, de aceea, strivitoare. E un t\u00e2nar care n-a gustat fructul amar si otravit al realitatii (istoriei) ce mereu tradeaza. Semnele tineretii neprevenite a lui Richard constau \u00een pofta de joc (cu coroana, cu iubirea, cu curtenii etc.) si \u00eenclinatia catre stilul \u00eenflorit, metaforizant ca expresie a fondului sau liric si feminin: un personaj necopt, nepregatit pentru caderea \u00een lume, unde e chemat sa faca istorie. Aici e premisa tragediei \u00een care t\u00e2narul rege, deocamdata mai mult Romeo dec\u00e2t Richard, intra c\u00e2nt\u00e2nd si dans\u00e2nd, ca si c\u00e2nd ar juca un rol \u00eentr-un gratios si frivol spectacol de opera si balet. Treptat, fisura dintre iluzie si realitate se ad\u00e2nceste, prapastia dintre balet si istorie se largeste. Lumea de s\u00e2nge si crima ce-l \u00eenhata pe nesimtite pe Richard si aceea \u00eenaripata si plutitoare catre care-l \u00eembie Regina \u2013 o Julieta \u00een curs de a deveni Ofelia \u2013 nu alcatuiesc niste lumi doar opuse, ci incompatibile. Richard e chiar t\u00e2narul universal ce se crede rege. Juc\u00e2ndu-si rolul cu o convingere superba si \u00eenduiosatoare, p\u00e2na ce pumnul realitatii \u00eel scoate din rol. Un Romeo cam flusturatic la \u00eenceput sau chiar un oarecare \u201et\u00e2nar din Verona\u201c si de oriunde, acest Richard imaginat de Mihai Maniutiu si jucat magistral de Marcel Iures (posibil protagonist pentru o \u201eintegrala Shakespeare\u201c) se metamorfozeaza vaz\u00e2nd cu ochii \u00eentr-un Hamlet nefericit, izbavit de iluzii, alungat din regatul sentimentului \u201eliric\u201c \u00een infernul ratiunii si al luciditatii reci, trist, lunatic si meditativ-melancolic \u00een ultimele secvente. Personaj, dramaturgic vorbind, indecis, Richard \u00eel contine pe Romeo si-l prevesteste pe Hamlet. \u00cen monologul lui rasuna chiar si ceva din t\u00e2nguirile unui batr\u00e2n rege Lear: Marcel Iures capteaza toate aceste voci nasc\u00e2nde din piesa \u201eimatura\u201c a lui Shakespeare construind un personaj sintetic impunator si, daca vorba nu sperie, chiar monumental. \u201eHamletizarea\u201c lui Richard sub izbitura istoriei tradatoare este coplesitoare. Dezbracat de purpura si de iluzii, Richard iese din rol (\u201eMai e ceva?!\u201c \u2013 \u00eentreaba el la discursul de \u00eenvestitura) si, d\u00e2ndu-i coroana lui Bolingbroke, accede la o noua umanitate, vindecat de inocenta, dar asum\u00e2ndu-si melancolia identitatii precare si a vesnicei ne\u00eempacari cu sine \u00eensusi: \u201eEu, singur, dar, joc pe at\u00e2ti si unul \/ Nu-s multumit; sunt rege c\u00e2teodata; \/ Apoi, tradat, as vrea sa fiu calic: \/ Si sunt; apoi nevoia grea ma-nvata \/ Ca, domn fiind, eram mai \u00eenstarit; \/ Apoi sunt rege iarasi; si \u00eendata \/ \u00cemi spun ca-s detronat de Bolingbroke \/ Si-ndata nu-s nimic; dar orce-as fi, \/ nici eu, nici altul, om doar, cu nimic \/ Nu ne-mpacam, p\u00e2n-ce ne-ast\u00e2mparam, \/ Fiind nimic\u201c. Hamlet \u00eenainte de \u201eHamlet\u201c, Richard e ucis \u00een finalul dramei: nu este o crima sav\u00e2rsita din necesitate istorica, ci dintr-una… estetica si dramaturgica. Precum mai toate personajele din aceasta drama, si el prefigureaza o viitoare tragedie, aceea a printului Danemarcei. Dar pentru ca acela sa se poata naste, dramaturgul a fost silit sa-l \u201eomoare\u201c aici pe Richard. La r\u00e2ndul sau, Regina parcurge \u00een lumea ei paralela o metamorfoza analoaga, ea trec\u00e2nd dintr-o liliala si serafica Julieta \u00eentr-o Ofelie p\u00e2ndita de umbra mortii, o lebada ranita \u00eencerc\u00e2nd zadarnic sa se smulga din lacul de s\u00e2nge \u00eentunecat care o \u00eenghite. Printr-un paradox tulburator, plutirea visatoare pe lacul de s\u00e2nge a acestei lebede, faptura de rang extraterestru, este un mult mai puternic semn al realitatii si cruzimii acesteia dec\u00e2t figura \u00eenchegata strabat\u00e2nd fulgerator mai multe v\u00e2rste a hamletianului ei sot, plutind si el pe un ocean: un antierou al incertitudinii si indeciziei. Mare si impunator, \u201eRichard-ul lui Maniutiu si al lui Marcel Iures intra cu siguranta \u00een galeria spectacolelor teatrale ce nu pot fi uitate dec\u00e2t cu o precara si vinovata memorie culturala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aflu dintr-o nota de la \u201eMeridiane\u201c-le \u201eRom\u00e2niei literare\u201c ca noul Richard II., interpretat anul acesta de Denis Podalydes \u00een curtea Palatului Papilor din Avignon a constituit nu doar ocazia unui rol extraordinar, dar si a reamintirii unei glorioase traditii ce-i leaga pe actorii francezi de personajul shakespearian. Primul interpret a fost, \u00een 1947, regizorul Jean… Cite\u0219te mai mult »Hamletizarea lui Richard<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3100,482,3101],"class_list":["post-4000","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-richard-al-ii-lea","tag-romania-literara","tag-teatrul-national"],"views":2063,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4000","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4000"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4000\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4000"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4000"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4000"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}