{"id":397,"date":"2009-12-10T10:48:17","date_gmt":"2009-12-10T08:48:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=397"},"modified":"2011-04-12T16:11:49","modified_gmt":"2011-04-12T14:11:49","slug":"miros-de-saracie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miros-de-saracie\/","title":{"rendered":"Miros de saracie"},"content":{"rendered":"

Criza economica mondiala din ce in ce mai acuta \u2013 dar de altfel cu totul nesurprinzatoare \u2013 aduce la suprafata fetele saraciei. Nu fetele saraciei eterne, caci saracia celor mai saraci dintre cei saraci abia daca s-a schimbat in decursul mileniilor. Ci doar pe a acelora care au cazut din r\u00e2ndurile clasei de mijloc urbane, de functionari si intelectuali sau ale muncitorimii calificate, au fost ruinati, au suferit schimbari fortate ale stilului de viata.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Omul saracit e fortat sa man\u00e2nce mai nesanatos dec\u00e2t inainte, de aceea slabeste sau se ingrasa disproportionat. Nu poate sa se incalzeasca, nu e suficient de in putere, de sanatos pentru ca la aer racoros, curat, sa nu-i fie frig, de aceea „se imbraca cu mai multe straturi”, trage totul pe el, o aparitie grotesca pe strazi in timpul iernii. Omul sarac este, prin urmare, in primul r\u00e2nd ur\u00e2t.
\nImi aduc foarte bine aminte din perioada tineretii de stigmatele saraciei. Oamenii nu obisnuiau sa-si umple cada cu apa calda, probabil se si infiorau din aceasta cauza in locuintele inghetate. Nu aveau suficiente camasi, bluze, lenjerie, ciorapi, sosete pentru a le schimba o data sau de mai multe ori pe zi. Deodorant nu se gasea. Sampon nu se gasea. Saracii miroseau ur\u00e2t. Dintii le erau stricati, digestia le era proasta, din guri li se prelingeau mirosuri groaznice. Parul le era uns. P\u00e2na ajungeau fostele autobuze 5 si 21 de pe strada Morii la capatul bulevardului Don\u00e1t, impotriva oricarui universalism moral\/ egalitarianism sau umanism, trebuia sa ma feresc cu siguranta de semenii mei.
\nOamenii se temeau de raceala, din toamna p\u00e2na in primavara isi astupau urechile cu vata \u2013 in Rom\u00e2nia si acum se mai poate vedea asta uneori. Trageau din buzunare batiste de p\u00e2nza murdare, isi suflau nasul prelung in ele. Pe multe fete de barbati se puteau vedea cicatrici ale unor rani neglijate: accidente de munca, urme ale batailor de la betie. Imi aduc aminte de pantofii rupti, prafuiti. De gleznele umflate. De ciorapii str\u00e2mti, din relon, sub care se incovoiau firele de par. De pantalonii maro sifonati, cu mansete frenjurite si urme de pete de m\u00e2ncare. De teroarea avortului si ulterior a interzicerii sale. S\u00e2nge, transpiratie, par, secretii. Toate acestea la vedere, adulmecabile.
\nSaracia este prea obositoare. Pentru a avea asternuturi curate aveam o zi de spalat la fiecare doua saptam\u00e2ni. Simt mirosul fetelor de plapuma si perna care se umfla in ligheanul de fiert rufe. Tanti Luiza trebuia sa vina de doua ori pe luna din Floresti pentru a ne ajuta. Inainte de baie cu o jumatate de ora, trebuia aprins cazanul de cupru vopsit negru, expus accidentelor. Pentru a spala podeaua din bucatarie trebuia pusa la inmuiat coaja de lam\u00e2ie, dupa care se turna peste ea apa fierbinte din ligheanul de spalat vase, iar podeaua trebuia frecata cu peria de s\u00e2rma. Parchetul trebuia ceruit cu o perie fina. (Iar dupa lustruit, cu indispensabilii ramasi mici.) Asternuturile curate trebuiau urcate in pod in cosul de rufe, iar daca in timpul iernii le luai de pe fr\u00e2nghia de uscat trebuia sa tragi de ele inghetate bocna, niciodata complet uscate. (Iar daca erau intinse pe scaunele din bucatarie prindeau miros de m\u00e2ncare, pierz\u00e2ndu-si astfel principala calitate estetica, mirosul proaspat, curat al asternuturilor calcate cu atentie ore in sir.) Carnea, daca se gasea, trebuia dusa la etajul doi, doar la nenea Hirsch aveau racitor \u2013 din perioada de dinainte de razboi. (Nu frigider electric, desigur.) Gheata era adusa o data pe saptam\u00e2na.
\nLupta impotriva foamei, a frigului, a insectelor era la ordinea zilei, neincetata, femeile incercau prin robota obositoare sa tina departe natura. In curtile caselor…\u00a0 se cresteau pui, iepuri. Pisicilor li se aruncau intestinele de gaina. Dupa Boboteaza, la taierea porcului, baietilor li se servea s\u00e2ngele aburind in cani.
\nDegeaba erau cartele, degeaba se dadea p\u00e2nza, produse de mercerie pe „puncte”, mereu trebuia sa stai la coada. Totul era lipsa. Nu erau lame, barbatii mergeau la frizerul scump de la Igiena pentru a se barbieri. Nu datorita demnitatii sensibile ocoleau multi macelaria de cai de pe coltul dintre Dubalarilor si Piata Mihai Viteazu, ci deoarece carnea de cal nu avea pret maximal: era scumpa.
\nMusafirii din Occident nu inteleg azi de ce politele din baile est-europene sunt acoperite de un numar incredibil de sapunuri, flacoane cu spuma de baie, sampoane naturiste, creme pentru hidratarea pielii, deodorante, vaporizatoare pentru toaleta si camere. Noi intelegem.
\nIn deceniile saraciei toata lumea fuma, toata lumea mirosea a bautura. Simeria, Lunca Muresului, Teius, Sighisoara \u2013 in statiile nodurilor de cale ferata, in salile de asteptare, in frig asupru si putoare dormeau navetistii noaptea, in fumul de Marasesti cei care asteptau legaturile, in buzunarul de blana indesata tuica de prune astupata cu celofan mototolit, taranii oseni dormeau pe cergi ce acopereau podeaua de beton pe care se scuipase, grupuri mai mici se adunau in fata micii mese a v\u00e2nzatorului de loz in plic, beat mort. Prin usa pe jumatate deschisa a toaletelor publice se prelingea urina contur\u00e2nd pe piatra modele inghetate, gri-galbui.
\nInainte de razboi, Istv\u00e1n Nagy si Andr\u00e1s Szil\u00e1gyi scriau despre saracie ca despre un cataclism social ce urma sa fie inlaturat de schimbarile care urmau sa afecteze economia. De la ei, de la comunisti, ura fata de saracie a fost transformata prin innobilarea prin teorie in ura de clasa. In perioada regimului dintre 1948 si 1989 cei putini care mai tatonau realismul (Ferenc Papp, J\u00f3zsef Horny\u00e1k in tinerete) au inteles si au prezentat, printr-o turnura dialectica\u00a0 saracia drept o conditie a tranzitiei. Pentru \u00c1d\u00e1m Bodor\u00a0 (1) saracia este deja un dat ontologic\u00a0 , nu mai cuprinde nici macar acel patos al confesiunii azi dezorientante din „…aceasta este patria mea”. Saracia si captivitatea, cu sau fara s\u00e2rma ghimpata, sunt pentru el sinonime.
\nPentru noua saracie, pentru ceea ce exista si e de asteptat e dificil sa te pregatesti. „Economia” \u2013 mitul cel mai mincinos al noului mileniu, intruc\u00e2t asemenea „economie” nu exista \u2013 apare ca destin, ca a doua natura, nu ca istorie. Motivele pentru care se depl\u00e2nge economia au de-a face cu faptul ca ar fi caracterizata de evaluari reci, calcule, un mecanism lipsit de sentimente si nefamiliar, acesta fiind pretul platit pentru dezvoltare continua, crestere, extindere \u2013 toate eufemisme ideologice pentru acumularea de capital. Acum se dovedeste din nou ca economia este in mare masura irationala, loveste la int\u00e2mplare si se prabuseste aleator. At\u00e2t poate sa presimta populatia abandonata de g\u00e2nduri prietenoase \u2013 die M\u00fctter \u2013 ceea ce este tangibil e nesansa. Nesansa, factura de gaz, factura de curent, chiria, impozitul. Gospodinele pot sa scoata la iveala cioturile de creioane, iar pe spatele scrisorii de la regia de apa pot sa calculeze destinul. Ele reprezinta in aceasta societate intelegerea, ratiunea patrunzatoare.
\nNimeni altcineva.<\/p>\n

Traducere din maghiara de NATALIA BUIER<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Criza economica mondiala din ce in ce mai acuta \u2013 dar de altfel cu totul nesurprinzatoare \u2013 aduce la suprafata fetele saraciei. Nu fetele saraciei eterne, caci saracia celor mai saraci dintre cei saraci abia daca s-a schimbat in decursul mileniilor. Ci doar pe a acelora care au cazut din r\u00e2ndurile clasei de mijloc urbane,… Cite\u0219te mai mult »Miros de saracie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[222,221,223,220],"class_list":["post-397","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-adam-bodor","tag-andras-szilagyi","tag-despre-saracie","tag-istvan-nagy"],"views":2038,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/397","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=397"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/397\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=397"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=397"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=397"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}