Schitei de portret din \u201eAmintiri\u2026\u201c \u00eei sunt adaugate noi tuse \u00een tonuri calde, bogat pigmentate. Parintele Isaia Teodorescu este o slabiciune a fostului elev Ion Creanga. Trasaturi fizice, morale si duhovnicesti recompun, scriam, portretul schitat \u00een primele r\u00e2nduri ale povestirii \u201ePopa Duhu\u201c. Mistuire launtrica, modestie cautata, straie sarace, merg\u00e2nd p\u00e2na la neglijenta vestimentara, reculegere si interiorizare, plictiseala ostentativa, chiar\u00a0 zgomotoasa c\u00e2nd nu gaseste interlocutorul potrivit. Si sub\u00eenteleasa placere de a sta de vorba cu un om inteligent, prevestindu-l aici pe Ilie Moromete. Vorbe de duh, ca, altminteri, te man\u00e2nca ur\u00e2tul. Filosoful de suburbie se ascunde pe aleile tainice ale gradinilor publice unde \u00eencearca bucuriile calme ale umilintei franciscane si citeste \u00een natura modele de utopii postplatoniene, \u00eencheindu-si peripul cu drumul spre gazda, \u201eunde-l astepta saracia cu masa \u00eentinsa\u201c. Ce fraza extraordinara pentru a numi conditia oximoronica a carturarului ambulant \u2013 saracia lafaindu-se \u00eemparateste! \u00centre epicureana Gradina publica, vindecatoare de nevroze sociale, si locuinta provizorie aflata undeva la periferie se petrece ratacirea \u00een cerc a cugetatorului sastisit de lume pentru care nici sihastria, nici comunitatea umana nu sunt acceptabile dec\u00e2t vremelnic. \u00cenchis \u00eentre peretii chiliei sale, el ni-l aduce aminte pe batr\u00e2nul dascal eminescian din \u201eScrisoarea I\u201c comparat cu un Atlas spiritual: \u201e Uscativ asa cum este, g\u00e2rbovit si de nimic\/ Universul fara margini e \u00een degetul lui mic\u201c. Nepasator fata de cele lumesti, parintele \u00eesi petrece viata \u00een plimbari peripatetice prin gradina lui Akademos unde admira mosonoaiele de furnici \u00een care vede \u201erepublici \u00eentelepte\u201c, fiindu-si totodata dascal si \u00eenvatacel, necesar si suficient c\u00e2nd nu are ciraci vrednici sa-l asculte.
\nCreanga stia din instinct artistic sa caracterizeze un personaj descriind, la modul balzacian, camera \u00een care locuieste. Totala indiferenta fata de confortul domestic, abundenta tratatelor \u00een sase limbi, dezordinea camerei sunt compensate de ordinea din spirit. Sau poate ca spiritul \u00eesi cauta r\u00e2nduiala fireasca \u00een dezordine. Fojgaiala g\u00e2ndacilor, pr\u00e2nzul manastiresc, motanul sforaind dupa soba, toate acestea sunt detalii ale unui interior eminescian. Aceeasi sf\u00e2nta neor\u00e2nduiala \u00een camera lunaticului Dionis din nuvela,\u00a0 aceeasi filosoficeasca abstragere din Lume \u00een Biblioteca: \u201ePatru pareti straini, afumati si \u00eembracati cu rogojini; teancuri de traftoloage grecesti, latinesti, bulgaresti, frantuzesti, rusesti si rom\u00e2nesti, pline de paianjeni si aruncate \u00een neregula prin cele unghere, un lighean de lut cu ibric pentru spalat, \u00een mijlocul odaiei, aparie pe jos, gunoiu si g\u00e2ndaci fojgaind \u00een toate partile, o p\u00e2ine uscata pe masa si un motan ghemuit dupa soba era toata averea sfintiei-sale.\u201c\u00a0 \u00cen acest interior tapetat cu rogojini lipsesc soarecii aducatori de melancolie, dar e prezent motanul. Daca tot facem inventarul mobilierului sa retinem absenta garafei p\u00e2ntecoase. Antifraza este forma de exprimare a unei inteligente iesite din comun, de o mare libertate a spiritului si de o stare sufleteasca binara \u00een care contrariile coincid. Nici \u00een spatiul Bibliotecii nu se ajunge la \u00eentelepciune, ci la discordie. Din pacate pentru fiinta sa lumeasca, Gura bate \u00cenvatatura pricinuindu-i neast\u00e2mparatului Diogene destule necazuri: \u201eMare de inima, iar de gura si mai mare, parintele Duhu nu se \u00eenvrednicise de o viata mai buna; dar se vede ca nici poftea el una asa, de vreme ce nu-si ast\u00e2mpara gura catre mai marii sai macar sa-l fi picat cu lum\u00eenarea.\u201c
\nUn om sucit si rasucit \u00een sine, rasucit chiar \u00een contra naturii sale s-a aratat si fostul elev al Socolei. Delasarea catihetilor de la Folticeni \u00eel exaspereaza pe acest ucenic silitor. Necrutator cu sine, recuper\u00e2nd ca autodidact instructia pierduta din leneveala sau din nestiinta dascalilor, \u00eesi impune penitente c\u00e2nd nu stap\u00e2neste caligrafia si trece la autoflagelare c\u00e2nd dascali incompetenti se \u00eencurca \u00een explicatii. Exigentul scoler Isaia Teodorescu este de o suceala precoce: \u201eDe copil, \u00een seminarul Socola, unde-a \u00eenvatat carte, mai mult singur dec\u00e2t de la profesori, \u00eesi punea degetele pe o peatra si le batea cu alta, de ciuda ca nu scriu frumos; se lovea cu pumnul peste cap, c\u00e2nd vedea ca nici dascalul nu putea sa-i talmaceasca bine ceva, si vai de scolarii care-l sminteau de la \u00eenvatatura!\u201c
\nAsemenea lui Ipate sau lui Harap-Alb, parintele poarta un nume propus de altcineva, de un nas sugubet, si acest nou nume \u00eei va marca existenta: \u201eAsa fiind el, cica unul dintre calugarii Socolei a zis ca e bun de calugar, numindu-l \u201eDuh diavolesc\u201c, si de unde p\u00e2na unde l-a si calugarit, si Duhu i-a ramas numele. Iar el Isaia Teodorescu se iscalea.\u201c Eroul nostru are, asadar, un nume si o iscalitura care difera. \u201eDuh diavolesc\u201c este o numire oximoronica data de un calugar sugubet unui confrate plin de r\u00e2vna. Este o \u00eentreaga poveste cu aceste nume si supranume \u00een cartile si \u00een biografia lui Creanga. Craisorul plecat spre curtea lui Verde \u00cemparat este un anonim care se vede botezat \u00een apele raului de catre Sp\u00e2n, una dintre \u00eentruparile diavolului. Intrat sa se racoreasca \u00een f\u00e2nt\u00e2na Sp\u00e2nul boscorodeste: \u201echima raului pe malul paraului!\u201c, zicere pe care \u00eenvatatul Vasile Lovinescu o talmaceste prin Schema raului\u2026 Botezat Harap-Alb, craisorul va vedea lumina soarelui ca t\u00e2nar inocent v\u00e2ndut necuratului. Ion Creanga \u00eensusi se numeste \u00een scoala Ion Stefanescu iar \u00een lumea satului Nica a lui Stefan a Petrei.
\nPrintre fratii ruginiti \u00een dogme si bucurosi sa scape de\u00a0 camaradul lor, Isaia trece drept un duh malefic. Pentru povestitor, fost discipol si sustinator al lui Isaia Teodorescu, el a ramas Duhu, adica \u00eentrupare a spiritului luminat, dascalul admirat deschis spre stiintele naturii, macar ca, ni se spune \u00een \u201eAmintiri\u201c III, la Scoala Domneasca din T\u00eergu Neamt\u00a0 elevul Creanga a m\u00e2ncat o bataie din senin. Pentru cine l-a \u00eenteles cum trebuie, dascalul a fost \u00cenvatator \u00een sensul evanghelic al cuv\u00e2ntului, rasp\u00e2ndind duhul bun\u00a0 \u201eSi din scolar, profesor a ajuns la Socola; si duh din duhul sau a dat scolarilor sai o bucata de vreme.\u201c\u00a0 Din pacate, vocatia pedagogica si r\u00e2vna \u00eentru \u00eenvatatura sunt subminate sistematic de un psihic labil. Contrariile se cearta mai des dec\u00e2t se \u00eempaca \u00een aceasta fiinta oximoronica, \u00een vesnica vrajmasie cu ea \u00eensasi, chinuita de un demon interior: \u201eDar purici multi nu facea el \u00eentr-un loc, Doamne fereste, caci era duh neast\u00e2mparat si ne\u00eempacat chiar cu sine \u00eensusi.\u201c Preotul ratacitor trece prin stari contrare \u2013 melancolii si efuziuni lirice, ambele capricioase. Paraseste orasul pentru a se reculege la manastire, revine \u00een t\u00e2rg de unde se refugiaza \u00een natura, se pierde iar \u00een lume purt\u00e2nd cartea \u00een minte, \u00eeng\u00e2n\u00e2nd versuri pe teme preromantice sau c\u00e2ntece de lume. Daca Stan, flacaul statut, are obsesia fixarii la vatra, Duhul lui Isaia dantuieste de la oras p\u00e2na \u00een sihastria muntelui fara a scapa, nici aici, de sentimentul ur\u00e2tului. Asa se consuma viata lui cotidiana \u00een aceasta dubla miscare a spiritului care se lasa ispitit de lume si se retrage grabit \u00een solitudine: \u201eAici era la Socola, aici \u00een Iasi, aici la monastirea si \u00een T\u00eergul Neamtului profesor, de unde cutreiera muntii \u00een sudoarea fruntii, si mai la tot pasul c\u00eenta: \u201eRuinata cetatuie, ce acopere-acel munte,\/Si de unde ochiul vede lucruri multe!\u201c apoi: \u201ePe o st\u00eenca neagra, \u00eentr-un vechi castel,\/ Unde curge-n vale un r\u00eeu mititel.\u201c Iar la urma urmelor: \u201ePasere galbena-n cioc,\/Rau mi-ai c\u00eentat de noroc!…\u201c Si tot asa, si iar asa, p\u00eena i se facea viata neagra si aici; apoi iar se \u00eentorcea la Iasi, \u00eendragindu-l pentru o bucata de vreme.\u201c Este o ratacire \u00een cerc \u00eentr-o geografie a ur\u00e2tului sufletesc. Viata neagra este expresia maxima a ur\u00e2tului existential. Aceasta ar fi g\u00e2lceava \u00eenteleptului cu sine revenit din lume \u00een biblioteca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Schitei de portret din \u201eAmintiri\u2026\u201c \u00eei sunt adaugate noi tuse \u00een tonuri calde, bogat pigmentate. Parintele Isaia Teodorescu este o slabiciune a fostului elev Ion Creanga. Trasaturi fizice, morale si duhovnicesti recompun, scriam, portretul schitat \u00een primele r\u00e2nduri ale povestirii \u201ePopa Duhu\u201c. Mistuire launtrica, modestie cautata, straie sarace, merg\u00e2nd p\u00e2na la neglijenta vestimentara, reculegere si… Cite\u0219te mai mult »Despre viata si doctrina personajului. Popa Duhu (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3068,3069,565],"class_list":["post-3951","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amintiri","tag-popa-duhu","tag-ion-creanga"],"views":6582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3951","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3951"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3951\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3951"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3951"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3951"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}