4. OMUL CA LUMINA.
\nUn punct de v\u00e2rf al pesimismului eminescian poate fi considerata negarea categorica din \u201e\u00cemparat si Proletar\u201c: \u201eSpuneti ca-i omul o lumina \/ Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin? \/ Nici o sc\u00e2ntee antra\u00eensul nu-i candida si plina \/ Murdara este raza-i ca globul cel de tina \/ Asupra carui d\u00e2nsul domneste pe deplin\u201c. Aceste c\u00e2teva versuri de \u00eenceput tin \u00eentregul poem, \u00een sensul ca desfasurarea ulterioara a argumentelor este legata de ele. A vorbi despre o \u201eraza murdara\u201c, a nega p\u00e2na si \u201esc\u00e2nteii omenesti\u201c, arheului, candoarea si plinatatea categoriala este o pl\u00e2ngere a fiintei din ad\u00e2ncul ei. \u201eLume\u201c vine, \u00een rom\u00e2neste, de la \u201elumen\u201c latinesc, un compus din lumina: am putea fi indusi \u00een dulcea eroare ca poetul face, aici, printr-un joc de cuvinte, o concesie dialecticii, \u00een sensul ca lumea ca \u00eensumare a oamenilor este lumina \u2013 dar omul singular, nu. Nici aceasta concesie nu se poate sustine, \u00eensa. Comparatia este clara si dura: \u201eglobul cel de tina\u201c, globul pam\u00e2ntesc, nu are lumina proprie, este luminat din afara de alte astre, mai ales de soare si de luna. La fel si omul generic: este \u201eluminat\u201c din afara sa de concepte, de abstractiuni precum dreptate, religie, bogatie, revolutie etc. El da foc, sau pune foc (revolutiile de-a lungul timpului) \u2013 dar nu din el \u00eensusi, pentru ca nu are foc interior. Omul este ca o oglinda, asa cum este globul cel de tina \u2013 ori Luna, care \u00een alte contexte este: \u201eEa, copila cea de aur, fiica negurii eterne\u201c. \u00centunericul, negura \u2013 sunt eterne; lumina este fragment, este \u00eent\u00e2mplare, noroc, adica depinde de \u00eent\u00e2lnirea \u00een Univers a unui obstacol care s-o reflecte. \u00cen \u201eSatira I\u201c avem cunoscutele versuri ce definesc aceasta stare a luminii din afara: \u201ePrecum pulberea se joaca \u00een imperiul unei raze, \/ Mii de fire viorie ce cu raza \u00eenceteaza, \/ Astfel, \u00eentraa veciniciei noapte pururea ad\u00e2nca, \/ Avem clipa, avem raza, care tot mai tine \u00eenca\u2026 \/ Cum sao stinge totul piere; ca o umbra an \u00eentuneric \/ Caci e vis al nefiintii universul cel chimeric\u2026\u201c. Imaginea este aceea a patrunderii luminii printr-o fanta, sa zicem: printr-o gaura \u00eentr-o sc\u00e2ndura. Raza din spatele fantei, sau fascicolul, prinde \u00een corpul ei (lui) firicelele de praf care altfel nu se vad. Noi avem, azi, imaginea obiectivului de proiectie a unui film pe ecran, sau imaginea unei lanterne aprinse \u00een noapte; pe vremea lui Eminescu acestea nu se descoperisera \u00eenca, poetii de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea (toti poetii lumii, nu numai Eminescu, dar si el) le anticipeaza si le prefigureaza. La nivelul Universului, aceasta este lumea cea vazuta: ceea ce se plaseaza \u00een fascicul. Acesta este viata \u00eensasi: ceea ce se lumineaza, ceea ce este prins \u00een fascicul. \u00cen aceeasi \u201eSatira I\u201c avem si tabloul cosmogoniei \u00een viziunea acelui savant ce se g\u00e2ndeste numai la trecut si viitor (\u201e\u00cen prezent cugetatorul nu-si opreste a sa minte\u201c). Iata cum se stinge lumea: \u201eSoarele ce azi e m\u00e2ndru el \u00eel vede trist si ros \/ Cum se anchide ca o rana printre nori \u00eentunecosi, \/ Cum planetii toti \u00eengheata si saazv\u00e2rl rebeli \u00een spatiu \/ Ei, din fr\u00e2nele luminii si ai soarelui scapati\u201c. Am mai discutat pasajul acesta: dezacordul din ultimul vers n-a putut fi rezolvat de editori, a ramas, practic, neobservat \u201edin fr\u00e2nele luminii si ai soarelui\u201c. Trebuia \u201esi ale\u201c. Presupun\u00e2nd o forma \u201efr\u00e2n, fr\u00e2nuri\u201c, cu sensul \u201efr\u00e2u\u201c, \u00eenca este acord incorect. Virgulele ar rezolva, trebuind puse, de pilda, astfel: \u201eEi, din fr\u00e2nele luminii, si ai soarelui, scapati\u201c \u2013 deci, cu sensul: si planetii soarelui. Nu putem corecta, \u00eensa (n-a facut-o nici un editor) pentru ca Eminescu \u00eensusi n-a pus aceste virgule nicaieri \u00een vreun manuscris al \u201eScrisorii I\u201c.
\nTrecem, dar ram\u00e2nem \u00een idee: asadar, la sf\u00e2rsitul \u201eveciniciei\u201c, c\u00e2nd se \u00eenchide un ciclu cosmic, lumina nu mai poate avea rol de fr\u00e2u \/ fr\u00e2na, nu mai poate tine \u201eplanetii\u201c \u2013 care devin rebeli si se azv\u00e2rl \u00een spatiul infinit. Aceasta cosmogonie ne spune un lucru foarte important, si anume ca noul ciclu cosmic ce va \u00eencepe dupa apocalipsa va \u00eensemna, de fapt, prinderea din nou a planetilor rebeli \u00een fr\u00e2nele luminii. Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd ajungem la \u201eLuceafarul\u201c si la vorbele lui Demiurg: \u201eCere-mi \u2013 cuv\u00e2ntul meu de ant\u00e2i\u201c. Acest cuv\u00e2nt \u00eenseamna nu vreo \u201eparola\u201c sau \u201eformula magica\u201c etc. \u2013 ci pur si simplu o \u00eentelegere, pecetluirea unei conventii cosmice, o promisiune ca Demiurgul se va tine de cuv\u00e2nt. Hyperion este unul dintre planetii rebeli din spatiu care au intrat sub \u201eCuv\u00e2ntul dint\u00e2i\u201c si acum, dintr-o data, vrea sa-l rupa, vrea sa se dezlege: \u201eDe greul negrei vecincicii \/ Parinte ma dezleaga\u201c.
\nEste interesant de vazut daca Hyperion, el \u00eensusi, are lumina interioara, daca este el o lumina. Primul sau portret ne propune o interesanta postura de \u201emort frumos cu ochii vii \/ Ce sc\u00e2ntee an afara\u201c, par\u00e2nd ca \u00eentr-adevar ochii astrului \u201eizvorasc sc\u00e2ntei\u201c. Cel de-al doilea portret, \u00eensa, ne dezvaluie o \u201elumina neagra\u201c, \u00een strofa cunoscuta: \u201eDoar ochii mari si minunati \/ Lucesc ad\u00e2nc chimeric \/ Ca doua patimi fara sat \/ Si pline de antuneric\u201c. A luci nu \u00eenseamna a avea sau a face lumina: si antracitul luceste (vezi metafora politico-jurnalista \u201eLuceafarul Huilei\u201c). Hyperion se afla \u00een fr\u00e2iele luminii, este un st\u00e2lp de baza al Creatiei, deci el reflecta lumina. Dar reflecta prima lumina, lumina cea dint\u00e2i. Pam\u00e2ntul sau Luna, ca Planeti, primesc lumina de peste tot, lumina amestecata, \u201emurdara\u201c ca si cea a Omului. \u00cen drumul sau catre Demiurg, Hyperion: \u201eVedea ca an ziua cea de ant\u00e2i \/ Cum izvorasc lumine, \/ Cum izvor\u00e2nd \u00eel \u00eenconjor \/ Ca niste mari de-a anotul; \/ El zboara, g\u00e2nd purtat de dor \/ P\u00e2na piere totul, totul\u201c. (Sa nu uitam ca ne aflam \u00een odaia filologica a Poetului, si sa punctam diferentele textului ca text. Editiile de azi si manualele scolare au, aici, cu virgula: \u201eEl zboara, g\u00e2nd purtat de dor, \/P\u00e2n piere totul, totul\u2026\u201c, deci este o apozitie sau o comparatie: el zboara ca un g\u00e2nd pe care-l poarta dorul; textul eminescian, genuin, elimina a doua virgula, sensul fiind ca dorul poarta g\u00e2ndul p\u00e2na ce piere totul, este, deci, o ierarhie, o cauzalitate, dorul \u00eempinge, este cauza prima). Oricum ar fi, ne aflam \u00eentr-o fundatura a g\u00e2ndului din care nu putem iesi fara a defini, de fapt, lumina, mai bine zis fara a-i stabili statutul cosmic. Ea tine lumile \u00een coerenta, \u201eizvoraste\u201c de peste tot c\u00e2nd Hyperion se apropie de ziua cea dint\u00e2i, de ziua legam\u00e2ntului\u2026 Dar ce este ea, \u00een fond ?
\nPasajele privind statutul luminii sunt foarte miscate \u00een editiile poeziilor antume eminesciene, \u201evirgulita\u201c lui Maiorescu si a altor editori face ravagii \u00een acest domeniu. Dam c\u00e2teva exemple (cu parere de rau ca nu avem ragazul sa le dam pe toate: facem, \u00eensa, trimitere la editia noastra \u2013 unde credem ca n-am scapat vreunul). Mai \u00eent\u00e2i acesta, din \u201eLasa-ti lumea ta uitata\u201c, cea de-a doua poezie din Editia princeps, o inedita la nivelul anului 1883 (una dintre multele poezii despre care I. Slavici da marturie ca poetul le lucra zi si noapte \u00een primavara lui 1883). Textul nostru \u201ede consum\u201c, \u00een punctuatia maioresciana: \u201eIata lacul. Luna plina \/ Poleindu-l \u00eel strabate; \/ El aprins de-a ei lumina \/ Simte-a lui singuratate…\u201c De la editia a VII-a \u00een sus Maiorescu pune o virgula dupa \u201ePoleindu-l\u201c, pastrata si la Perpessicius (Ibraileanu merge, \u00eensa, dupa editiile I-VI, textul de mai sus). \u201eConvorbirile literare\u201c, care publica dupa manuscrisul poetului, au astfel: \u201e\u2026 Luna plina, \/ Poleindu-l, \u00een strabate\u201c . Aceste doua virgule eminesciene atrag atentia asupra celor doua miscari, una de suprafata, o poleiala \u2013 si cealalta \u00een profunzime, o strabatere. Deci: luna nu strabate lacul din tarm \u00een tarm poleindu-l, ci mai \u00eent\u00e2i \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie suprafata, iar apoi \u00eel \u201eaprinde\u201c \u00een \u00eentregul sau acvatic, \u00eel face sa aiba constiinta de sine, sa-si simta singuratatea. Strofa urmatoare: \u201eTremur\u00e2nd cu unda-n spume\u2026\u201c. Acest lac, de aici, are viata, tremura de fericire, \u00eesi simte singuratatea. Nu este un peisaj descris (\u201epictat\u201c) aici, ci o cauzalitate, un dramatism al cosmosului. Exemplele pe care le vom da \u00een continuare vor arata ca la Eminescu iubirea din cosmos este imensa, coplesitoare \u2013 iar fata de aceasta rezultanta a uriasei lumini \u00een expansiune omul cu iubirea lui terestra devine mic, este cu adevarat coplesit, sta \u00een ungherul sufletului ca spectator. Maretia naturii consta \u00een aceasta iubire a elementelor, \u00een aceasta prindere si aprindere a lor unele de la altele. Dorul este \u00een cosmos, nu \u00een bietul suflet omenesc: dorul este chiar lumina, Lumina de fapt, care \u00eempinge g\u00e2ndul p\u00e2na ce piere totul, totul. \u00cen cheia poemului \u201e\u00cemparat si Proletar\u201c, omul nu este o lumina, sau mai bine zis nu mai este o lumina \u2013 pentru ca s-a uscat, \u00een el, iubirea, pentru ca nu mai este iubire pe pam\u00e2nt, candela ei nu s-a aprins \u00eenca. \u00cen fond, si Apostolul lui Christ spune: daca dragoste nu e, nimic nu e.
\nSuntem, \u00eensa, datori cu alte exemple \u2013 si promitem sa discutam despre \u201es\u00e2mburul luminii\u201c, despre lumina \u00een cosmos iarasi, despre dor si lumina \u2013 adica, din punct de vedere filologic, despre modul cum prin punctuatie sau altfel a fost ascuns, camuflat \u00een text, unul dintre cuvintele cheie ale liricii eminesciene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
4. OMUL CA LUMINA. Un punct de v\u00e2rf al pesimismului eminescian poate fi considerata negarea categorica din \u201e\u00cemparat si Proletar\u201c: \u201eSpuneti ca-i omul o lumina \/ Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin? \/ Nici o sc\u00e2ntee antra\u00eensul nu-i candida si plina \/ Murdara este raza-i ca globul cel de tina \/ Asupra carui… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: Zece \u201ebasne\u201c filologice (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2994,1949,91,3067],"class_list":["post-3948","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imparat-si-proletar","tag-eminescu","tag-n-georgescu","tag-omul-ca-lumina"],"views":2532,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3948","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3948"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3948\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3948"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3948"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3948"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}