{"id":3944,"date":"2010-08-12T10:58:02","date_gmt":"2010-08-12T08:58:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3944"},"modified":"2010-08-12T11:00:05","modified_gmt":"2010-08-12T09:00:05","slug":"cate-ceva-despre-anticomunism-stanga-sa-si-o-alta-stanga","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cate-ceva-despre-anticomunism-stanga-sa-si-o-alta-stanga\/","title":{"rendered":"C\u00e2te ceva despre anticomunism, st\u00e2nga sa si o alta st\u00e2nga"},"content":{"rendered":"

Istoria culturala postdecembrista abunda \u00een critici si atacuri \u00eempotriva g\u00e2ndirii critice de st\u00e2nga, \u00eensa e tot mai interesant modul \u00een care se articuleaza acestea odata cu institutionalizarea anticomunismului dupa 2004. \u00cen mod obisnuit, criticile dreptei postcomuniste au luat forma unor condamnari generale ori afurisiri: reactii \u00eempotriva purei prezente intelectuale (sau chiar fizice) mai degraba dec\u00e2t diferentieri conceptuale. Din pacate, articolul recent al lui Vladimir Tismaneanu, \u201eMarxism histrionic\u201c (revista \u201e22\u201c, 20 iulie 2010, http:\/\/www.revista22.ro\/articol-8603.html) nu constituie o exceptie semnificativa.<\/strong><\/em>
\nDe ce a gasit Vladimir Tismaneanu necesar sa atace prezenta lui G.M. Tam\u00e1s? \u00cen mod paradoxal, \u00een astfel de critici ale st\u00e2ngii dinspre dreapta, principalele personaje pozitive apar din planul doi: anumiti intelectuali anticomunisti, care au detinut pozitii de putere de-a lungul \u00eentregii istorii culturale postdecembriste, apar \u00een postura de victime, pe plan local si international, ale raufacatorului personaj principal si\/ sau a raului pe care acesta \u00eel reprezinta\/ \u00eencorporeaza. Atacurile \u00eempotriva st\u00e2ngii se pot transforma astfel \u00een productie de capital simbolic ori apeluri la str\u00e2ngerea r\u00e2ndurilor dreptei, necesare \u00een special \u00een situatii de decizie. \u00cen cazul de fata, Vladimir Tismaneanu \u00eei prezinta marginal pe Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu si H.-R. Patapievici \u00een postura de dublu-victime ale atacurilor locale sovine si \u201eneomarxiste\u201c \u2013 ceea ce i-ar pune \u00een aceeasi barca, daca ar fi sa urmam aceasta logica aluziva, pe un Vadim Tudor si, sa zicem, Alex. Cistelecan. \u00cen al doilea r\u00e2nd, conform unei alte teorii vehiculate de dreapta, pe plan international, lipsa de recunoastere a muncii intelectualilor rom\u00e2ni de dreapta s-ar datora unei dominari a mediilor intelectuale si universitare, mai ales nord-americane, de catre st\u00e2nga. P\u00e2na de cur\u00e2nd intelectuali ca Zizek si Badiou erau astfel de figuri emblematice ale st\u00e2ngii \u201edominatoare\u201c, de care sfera publica rom\u00e2neasca trebuia ferita, pentru a nu mai crea alte victime. Problema s-a localizat odata ce G.M. Tam\u00e1s, un intelectual cu legaturi directe cu Rom\u00e2nia, a intrat \u00een aceleasi medii internationale vizibile. C\u00e2ta vreme G.M. Tam\u00e1s a scris si a lucrat \u00een Budapesta si a colaborat doar cu Clujul, totul a fost \u00een regula; recenta sa prezenta internationala e cea care a deranjat.
\nDe data aceasta, exista premise ca dezbaterea sa aiba loc, dar nu din ratiunile si \u00een cadrele de discutie ale dreptei.\u00a0 \u00cen contextul \u00een care anticomunismul a ajuns \u00een Rom\u00e2nia la apogeul institutionalizarii sale \u00een toiul crizei capitalismului global, dreapta intelectuala se confrunta cu situatia paradoxala de a resimti precaritatea etica si academica a pozitiei si politicilor sale tocmai \u00een situatia de coabitare directa cu puterea guvernamentala. Interventia recenta a lui Vladimir Tismaneanu ar putea sa marcheze o turnura \u00een discursul anti-st\u00e2nga al dreptei din Rom\u00e2nia: atacul \u00eempotriva lui G.M. Tam\u00e1s, care e numit de Vladimir Tismaneanu din primul paragraf, fara drept de apel, \u201eideolog\u201c, se evidentiaza negativ prin lipsa unei analize a tezelor ori textelor lui Tam\u00e1s, \u00eensa Vladimir Tismaneanu are grija sa deschida si o pista inedita de discutie, care a fost deocamdata trecuta pe nedrept cu vederea. Iata despre ce e vorba.
\n1. Fondul a priori negativ<\/strong>
\nVladimir Tismaneanu scrie, \u00eentr-o alta remarca marginala:
\n\u201e\u00cen 2008, dictatorul de la Caracas i-a decernat lui M\u00e9sz\u00e1ros Premiul G\u00e2ndirii Critice.\u201c
\n\u00cent\u00e2i, prin ce anume e Hugo Chavez \u201edictator\u201c si mai ales, pentru cine? Pentru oligarhia capitalista a Venezuelei, pentru neoconservatorii americani? Pentru electoratul din Venezuela? Ce anume e \u201edemagogie\u201c \u00een discursul lui Chavez? Totul, liniile mari, artificiile? Departe de mine g\u00e2ndul de a-l apara aici pe Chavez, care are pacatele lui, \u00eensa nu poate fi contestat faptul ca a fost ales \u00een mod democratic de doua ori, \u00een 1998 si 2006, a supravietuit \u00een 2002 unei lovituri de stat militare (realizata cu sprijin nord-american?), iar conceptele de democratie participativa dezvoltate \u00een Venezuela contribuie \u00een prezent la re\u00e2nnoirea ideii \u00eensesi de \u201edemocratie\u201c \u00een \u00eentreaga lume. Noua constitutie a Venezuelei e considerata \u00een studiile constitutionale una dintre cele mai inovatoare si democratice constitutii statale din lume, \u00eempreuna cu cele ale Ecuadorului si Boliviei. Fara a constitui un \u201emodel\u201c, miscarea \u201esocialismului pentru secolul XXI\u201c e un fenomen politic complex, demn de analiza si caracterizari nuantate. Cu toate acestea, din Rom\u00e2nia, de sub umbrela anticomunismului institutionalizat, pare legitim ca Chavez sa fie denuntat pur si simplu ca \u201edictator\u201c si \u201edemagog\u201c, si expulzat \u00een trecutul \u201evetust\u201c. Dincolo de Vladimir Tismaneanu, pentru presa intelectuala centrala din Rom\u00e2nia, e acceptabil ca figura lui Chavez sa fie folosita exclusiv \u00een mod caricatural. Imaginea de \u201edictator\u201c si cea alternativa de clovn, vehiculate nu \u00eent\u00e2mplator \u00een comun at\u00e2t \u00een presa culturala de dreapta, c\u00e2t si \u00een cea de scandal, indica \u00eensa mai degraba gradul \u00een care viziunea neoconservatoare nord-americana a fost adoptata si colonizata \u00een industria culturala din Rom\u00e2nia.
\nOdata ce stabileste ca Chavez e un \u201edictator\u201c, Vladimir Tismaneanu condamna dintr-o miscare un intelectual de talia lui Istvan M\u00e9szaros, pe baza asocierii cu figura afurisita, fara a \u00eensoti afirmatiile cu nici o analiza a operei, tezelor ori activitatii lui M\u00e9szaros. Un singur gest determina judecata. Iata ce scrie Vladimir Tismaneanu:
\n\u201e\u00cen ultimii ani, sM\u00e9szarost s-a apropiat tot mai mult de Hugo Chavez, \u00een care a gasit, asemeni lui Noam Chomsky, un neasteptat discipol (si patron) de ultima ora. \u00cen 2008, dictatorul de la Caracas i-a decernat lui M\u00e9sz\u00e1ros Premiul G\u00e2ndirii Critice. \u00cen contextul crizei economice actuale (dureroasa si reala), avem de a face, \u00een acest caz, cu o sinteza \u00eentre demagogie si o metanaratiunea \u00abeliberatoare\u00bb. Este \u00eenca un exemplu \u00een noua cruciada \u00een care nu mai conteaza cine sunt aliatii, at\u00e2ta vreme c\u00e2t ei sunt adversarii \u00abmolohului\u00bb capitalist.\u201c
\nSincer, nu cred ca Vladimir Tismaneanu a citit \u201ePuterea ideologiei\u201c sau \u201eDincolo de capital\u201c \u2013 carti ale lui Istvan M\u00e9szaros pe care le recomand tuturor, ca unul care le-a studiat critic, \u00een detaliu, acum c\u00e2tiva ani buni (si \u00eenainte de 2008, ca sa nu fie banuieli…), cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t termenii de \u201eideolog\u201c si \u201eideologie\u201c apar at\u00e2t de frecvent, inclusiv \u00een \u201eRaportul Final\u201c, fiind \u00eensa folositi aproape fara exceptie, dupa cum am mai semnalat, \u00een mod pur indicativ, ca si cum ar fi suficiente gesturile catre ideologia Partidului, \u201edogmele marxist-leniniste\u201c, \u201eideologia comunismului\u201c, \u201est\u00e2nga anticapitalista\u201c ori \u201eG.M. Tam\u00e1s\u201c pentru a epuiza sensul si modurile de functionare ale ideologiilor dominante. Sa nu fiu \u00eenteles gresit: nu cred ca aceasta carenta conceptuala ar fi semnul vreunei inabilitati cognitive ori academice, ci \u00eendeplineste un rol precis: cel de a obtura discutia despre ideologiile dominante actuale, post-1989, cum ar fi neoconservatorismul si neoliberalismul, prin asocierea metonimica \u00eentre Ideologie si Comunism.
\nIndependent de diversele restrictii conceptuale si optiuni politice ale lui Vladimir Tismaneanu, a-l numi pe Hugo Chavez \u201epatronul\u201c lui Istvan M\u00e9szaros e \u00eensa doar o insulta. M\u00e9szaros nu a facut cariera din \u00eent\u00e2lnirea cu Chavez \u00een 2001 si nu a devenit angajatul acestuia. Nimeni nu e \u201epatronul\u201c lui M\u00e9szaros, a carui istorie de viata ar merita mai mult respect. De asemenea, a sustine ca Noam Chomsky e \u201eapropiat de Chavez\u201c e o falsificare a faptelor. \u00censa toate aceste remarci grele sunt marginale \u00een economia textului, de unde \u00eentrebarea: le adreseaza oare autorul rom\u00e2n aceste acuze lui Chomsky si M\u00e9szaros \u00eentr-un mediu international, sau are mesajul sau sens si functie doar \u00een interiorul industriei culturale rom\u00e2nesti?
\nAici intram \u00een teritorii fierbinti \u2013 \u00eensa \u00eencalzite de altii. Gestul de a-l numi \u201eideolog\u201c, de pe pozitii de putere \u00een spatiul public rom\u00e2nesc, pe un intelectual de st\u00e2nga independent ca G.M. Tam\u00e1s, care nu detine nici o pozitie de putere, are alte valente daca e sa luam serios faptul ca Vladimir Tismaneanu \u00eensusi a marturisit \u00een omagiile aduse lui Irving Kristol si Jeanne Kirkpatrick sensibilitatea sa politica pentru neoconservatorii nord-americani (vezi de pilda Vladimir Tismaneanu, \u201eDespre neoconservatorism\u201c, http:\/\/tismaneanu.wordpress.com\/2009\/09\/25). Gestul de a denunta demagogie si practici intelectuale banuite de ideologizare si clientelism politic ne pune fie \u00een fata unei dileme etice, fie \u00een fata unei alegeri pur politice, atunci c\u00e2nd vine de la un intelectual important, care a lucrat direct la dispozitia unui Presedinte ce a promovat politici neoconservatoare, a fost numit \u00eentr-o pozitie institutionala de un guvern de orientare asemanatoare, si este membru \u00een think-tank-ul partidului politic ce detine \u00een prezent puterea guvernamentala (Institutul de Studii Populare pe l\u00e2nga PD-L). Acestea sunt fapte, spre deosebire de \u201epatronatul\u201c lui Chavez asupra lui M\u00e9szaros ori de \u201eapropierea\u201c lui Chomsky de Chavez, \u00eensa nici macar acestea nu \u00eenseamna ca Basescu ar fi \u201epatronul\u201c lui Tismaneanu. Exista asadar motive serioase pentru a considera denigrarea laolalta a lui M\u00e9szaros si Chavez, fie un gest retoric necesar stabilirii unui fond a priori negativ, pe care figuri locale ale st\u00e2ngii nu pot sa se remarce dec\u00e2t \u00eentr-un mod si mai \u00eentunecat, fie pur si simplu colonizarea \u00een context rom\u00e2nesc a unor pozitii ideologice neoconservatoare nord-americane.
\n2. Esecul anticomunismului<\/strong>
\nCeea ce nu a fost subliniat p\u00e2na \u00een prezent \u00een diversele luari de pozitii e ca Vladimir Tismaneanu a deschis o cale noua de interpretare a anticomunismului, \u00een acelasi articol:
\n\u201e\u00cen interviul amintit, G.M. Tam\u00e1s afirma eronat ca, pe baza Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, presedintele Traian Basescu a declarat: \u00abnici mai mult, nici mai putin, comunismul e o crima \u00eempotriva umanitatii sau ceva de genul acesta\u00bb. Superficialitatea recentelor interventii ale lui G. M. Tam\u00e1s nu se dezminte. Confuzia conceptuala \u00een afirmatia citata este sideranta: cum poate fi o ideologie declarata crima \u00eempotriva umanitatii? Concluzia CPADCR, fundamentata pe cercetarea atenta a documentelor de arhiva, raportata la legislatia internationala, a fost ca \u00een perioada dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia au fost comise crime \u00eempotriva umanitatii.\u201c (italicele mele, O.T.).
\n\u00centr-un comentariu ulterior, Vladimir Tismaneanu subliniaza:
\n\u201eNimeni nu a propus condamnarea marxismului ca filosofie. Ceea ce sustin este o analiza a rolului ideilor radicale de st\u00e2nga \u00een consitutuirea experimentelor de inginerie sociala numite regimuri marxist-leniniste. A evita recunoasterea acestei conexiuni, a reduce socialismul de tip sovietic la \u00abcapitalism de stat\u00bb este o strategie care ocoleste, mi se pare mie, fondul problemei. Marxismul mai \u00eent\u00e2i, bolsevismul apoi, au sacralizat violenta sociala, au celebrat lupta de clasa, resentimentul social si \u00abdictatura proletariatului\u00bb\u201c. (italicele mele, O.T.)
\nDin perspectiva mea, ceea ce e \u201esiderant\u201c e ca Vladimir Tismaneanu neaga aici si acum ceea ce el \u00eensusi a implicat \u00een numeroase r\u00e2nduri, inclusiv scris. Eu cred, dimpotriva, ca anticomunismul postdecembrist a propus si \u00een unele cazuri a instrumentat tocmai condamnarea ideologiei marxiste, mai degraba dec\u00e2t a celor care au abuzat de putere \u00een regimul trecut; Vladimir Tismaneanu \u00eensusi a asociat \u201emarxismul\u201c cu \u201ecrima\u201c \u00een numeroase articole si interventii din ultimii ani. Anticomunismul postdecembrist nu s-a desfasurat mai ales \u00een sfera juridica sau cea a politicului formal, ci cu precadere \u00een arena culturala, \u00een spatiile ce gazduiesc confruntarea de idei, si nu \u00eentr-un mod democratic, ci prin ceea ce Alexandru Polg\u00e1r a numit odata un nou Kulturkampf. Desigur, ar putea fi vorba de un efect neintentionat. A fost demonstrat \u00eensa pe text, si nu doar de un singur autor, chiar \u00een volumul colectiv \u201eIluzia anticomunismului\u201c, faptul ca o componenta esentiala a anticomunismului postcomunist, ce poate fi identificata si \u00een \u201eRaportul Final\u201c, este tocmai condamnarea esentialista a marxismului ca filosofie a violentei ce ar duce inevitabil la totalitarism, si a st\u00e2ngii ca orientare politica ce ar impune cu forta o viziune utopica asupra lumii reale. Iata, ca exemplu, ce scrie negru pe alb \u00een \u201eRaportul Final\u201c, din trei pasi:
\n1) \u201e…condamnarea explicita, categorica si neechivoca a sistemului comunist din Rom\u00e2nia, de la \u00eenfiintarea sa, pe baza de dictat, \u00een anii 1944-1947 si p\u00e2na la prabusire, \u00een decembrie 1989.\u201c Toate bune, apoi c\u00e2teva r\u00e2nduri mai jos:
\n2) \u201eComunismul a cazut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode si mentalitati comuniste au continuat sa existe sub diferite forme, unele extrem de grave, pe care avem datoria sa le prezentam tocmai pentru ca ele reprezinta forme de manifestare ale vechiului regim, transfigurat, \u00eensa nu transformat fundamental.\u201c Ca urmare:
\n3) \u201e…propunerea de a se interzice drept forme de negationism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunisti. Extremismul de st\u00e2nga trebuie respins cu aceeasi hotar\u00e2re precum cel de dreapta. A nega crimele comunisului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului\u201c (pp.633-637, 641).
\n\u201eRaportul\u201c \u00eensusi \u00eencearca, asadar, sa institutionalizeze tranzitia de la condamnarea regimului la condamnarea unor istorii, filosofii, sau alte teorii ce ar putea fi de \u201eextrema st\u00e2nga\u201c, sub suspiciunea vaga a supravietuirii \u201etransfigurate\u201c a comunismului \u00een prezent si prin echivalarea c\u00e2t se poate de dubioasa a comunismului cu fascismul.
\nMirarea lui Vladimir Tismaneanu ar putea fi \u00eensa doar un procedeu retoric inteligent, menit deschiderii reale a unui dialog inedit \u00eentre \u201est\u00e2nga\u201c si \u201edreapta\u201c, \u00een contraponderea acelei probleme ridicate \u00een mod repetat de anticomunistii postcomunisti \u00eenainte de reintegrarea lui Vladimir Tismaneanu \u00een \u201escena\u201c: cum se face ca mai exista intelectuali de st\u00e2nga si politica de st\u00e2nga, si mai ales cum s-ar putea anihila st\u00e2nga cu totul din sfera politica, si marxismul din cea intelectuala? Anticomunismul postcomunist a \u00eencercat \u00een mod repetat sa elimine din sfera publica \u201ecomunismul\u201c, \u201est\u00e2ngismul\u201c si \u201emarxismul\u201c, pentru a face loc \u201evalorilor autentice ale dreptei\u201c. Din repertoriul anticomunismului postdecembrist fac parte idei precum retragerea dreptului de vot al pensionarilor, lustratia, cenzura oficiala a simbolurilor comuniste, condamnarea per ansamblu a st\u00e2ngii ca \u201epatologie politica\u201c si \u201epandant al terorii\u201c, punerea sub suspiciune a priori a oricarei g\u00e2ndiri sau miscari de st\u00e2nga, refuzul a priori a oricarei pertinente filosofice a lui Marx etc. Mai mult, se poate argumenta ca o parte a anticomunistilor esentialisti au constituit, dupa nostalgicii nationalisti, cel de-al doilea val postdecembrist de propagatori ai fascismului social (nu cel politic), definit \u00een sensul precis de disponibilitate de a elimina oameni din viata publica din cauza v\u00e2rstei, etniei sau a convingerilor politice. Iar \u00een ceea ce priveste \u201eRaportul\u201c, departe de a contracara esentialismul anticomunismului, acesta a oferit chiar o solutie pentru eliminarea acestei dileme apasatoare a \u00eensasi existentei st\u00e2ngii: reducerea oricarei miscari nonliberale de st\u00e2nga la \u201eextremism de st\u00e2nga\u201c si scoaterea sa ca atare \u00een afara legii.
\nMai interesant este faptul ca afirmatia lui G.M. Tam\u00e1s care a provocat mirarea lui Vladimir Tismaneanu nu e nici macar originala sau noua, ci vine ca un comentariu asezat explicit \u00een continuarea unui corp consistent de critici care au fost elaborate local si publicate \u00een ultimii ani \u00een spatii independente rom\u00e2nesti precum indymedia, \u00een reviste intelectuale ca \u201eIdea\u201c, \u201eVatra\u201c sau \u201eCultura\u201c, \u00een volumul \u201eIluzia anticomunismului\u201c (Cartier 2008), \u00een volumul \u201eGenealogii ale postcomunismului\u201c (IDEA 2009) \u2013 ce cuprinde analize din 2004 \u00eencoace, dar si \u00eentr-o sumedenie de interventii \u00een medii intelectuale internationale c\u00e2t se poate de vizibile. Cum se face ca Vladimir Tismaneanu a observat abia acum substanta acestei critici? Nu cred ca i-a scapat literatura teoretica locala. Si atunci, ce anume \u00eenseamna aceasta mirare: sa fie vorba de o schimbare reala a pozitiilor anticomuniste de baza? O deschidere a unor cai de comunicare? E filosofia marxista tolerata de acum? \u00censeamna aceasta ca o parte din munca miscarii anticomuniste ar putea consta de acum \u00een decelarea partilor \u201ebune\u201c ale marxismului de cele rele ale regimului comunist? E IICCMER dispus de acum sa studieze marxismul ca filosofie si experienta istorica a socialismului real \u00eentr-un orizont epistemic pozitiv? Vom putea asista cur\u00e2nd la o dezbatere despre diversele curente ale teoriei critice \u00een revista \u201e22\u201c, o conferinta la ICR despre valoarea culturala a st\u00e2ngii rom\u00e2nesti ori un proiect de cercetare la IICCMER \u00een care sa fie invitati si intelectuali de st\u00e2nga? Ar fi premiere absolute dupa 1989…
\nIntelectualii care s-au angajat ferm pe caile dreptei au de ales: pot continua pe calea anti-intelectualista a negarii prezentei epistemice si politice a st\u00e2ngii. Dreapta politica poate reduce g\u00e2ndirea critica de st\u00e2nga la \u201eMarx\u201c, \u201ecomunism\u201c, \u201eGulag\u201c, \u201eIliescu\u201c, \u201esecolul trecut\u201c etc., \u00een ton cu tabloidele si presa de scandal. \u201eSt\u00e2nga\u201c de orice fel poate fi judecata pe un fond a priori negativ. Intelectualii au \u00eensa astazi si oportunitatea de a \u00eencepe \u2013 pentru prima oara dupa douazeci de ani! \u2013 sa mediteze la demnitatea epistemica a unor pozitii diferite si la faptul ca experienta istorica si viata oamenilor nu pot fi puse sub semnul exclusiv al condamnarii. Va \u00eentreb: \u00een ce directie credeti ca a adus contributii dreapta intelectuala postdecembrista, dupa iesirea din totalitarism (\u00eempotriva caruia, sa ne amintim, nu a organizat nici o miscare de rezistenta si nici nu a sustinut miscarile de rezistenta ale muncitorilor): catre o critica a puterii si a formelor actuale ale puterii, sau mai degraba pentru legitimarea noilor puteri si rescrierea normativa a istoriei? Intelectuali independenti sau colonizatori ai noilor ideologii dominante?
\nMesajul esentialist al anticomunismului institutionalizat este acesta: sa nu cumva sa \u00eencercati sa g\u00e2nditi la st\u00e2nga, ori sa faceti politica de st\u00e2nga, ca veti sf\u00e2rsi prin a repeta Gulag-ul. Ca acest demers normativ s-a soldat cu esec, cu at\u00e2t mai vizibil \u00een contextul crizei actuale a capitalismului neoliberal, ori ca \u00eensusi \u201eRaportul Final\u201c a fost \u00een mare masura compromis ca document academic din cauza esentialismului anticomunist \u2013 acestea sunt alte probleme. Dincolo de \u201eRaport\u201c, esecul anticomunismului institutional e at\u00e2t de natura etica c\u00e2t si epistemica. \u00cen ciuda puzderiei de institutii de cercetare, muzee si parcuri cu statui \u00een fostul bloc socialist, anticomunismul nu a produs justitie sociala nicaieri, ci contrariul sau: a generalizat atmosfera revansarda, suspiciunea si g\u00e2ndirea-tribunal, a \u00eencurajat un nou carierism si clientelism intelectual, \u00eemproprietarirea pe arhive publice, degradarea trecutului prin comercializare si comunicarea \u00een clanuri si comunitati confidentiale. \u00cen al doilea r\u00e2nd, anticomunismul postdecembrist a rupt legatura cu propriul trecut mai degraba dec\u00e2t sa fi oferit o integrare a experientei istorice a trecutului \u00een prezent; a marit alienarea maselor populare de sfera publica dirijata de intelectuali, jurnalisti si politicieni (fiindca nostalgia s-a intensificat pe masura ce conditiile de viata s-au \u00eenrautatit \u00een tranzitie), si a compromis \u00een mare masura munca necesara de situare a experientei istorice a socialismului real \u00een propriul sau c\u00e2mp epistemic. Si aceasta fiindca \u00een loc sa se constituie ca o continuare a traditiei locale de rezistenta \u00eempotriva puterii, anticomunismul a fost articulat \u2013 si cu at\u00e2t mai mult \u00een Rom\u00e2nia \u2013 prin abandonarea oricarei relevante pozitive a propriei experiente istorice, prin expulzarea muzeala a propriei istorii \u00eentr-un trecut pre-istoric, si prin coabitarea cu noile forme ale puterii prezentului, \u00een special globale, si ideologiile acestora. Anticomunismul unui dizident ca Dan Petrescu se aseamana doar \u00een nume cu anticomunismul unei Jeanne Kirkpatrick. Diferenta epistemica dintre astfel de viziuni nu a constituit \u00eensa, p\u00e2na \u00een prezent, un subiect de cercetare pentru anticomunismul institutionalizat.<\/p>\n

3. Despre actualitatea
\n\u201emarxismului\u201c<\/strong>
\nVladimir Tismaneanu scrisese \u00een articolul sau:
\n\u201eNu cred ca gresesc spun\u00e2nd ca nu exista vreun departament serios de economie \u00een marile universitati occidentale care sa mai fie \u00eendatorat paradigmei economice marxiste. Ma \u00eentreb c\u00e2te teze de doctorat \u00een economie \u00een ultimii zece ani, sa spunem, au fost sustinute \u00een SUA pe teme inspirate de marxism?\u201c
\n\u00centr-o noua interventie, Dragos Paul Aligica preia ideea si o \u00eentareste: \u201eExact ce ne lipsea: recuperarea marxismului!\u201c (HotNews.ro, Luni, 26 iulie 2010). Autorul, unul dintre tinerii jurnalisti neoconservatori promovati de revista \u201e22\u201c (ma \u00eensel?), scrie:
\n\u201eCe este marxismul azi? O doctrina ce sustine mituri infirmate de istoria economica de mai bine de un secol. \u00abLegea pauperizarii proletariatului\u00bb, \u00ablegea scaderii salariilor\u00bb, \u00ablegea concentrarii capitalului\u00bb, \u00ablegea scaderii ratei profitului\u00bb alcatuiesc un sistem de propozitii ce sfideaza cea mai elementara evidenta empirica. Ce relevanta poate sa aiba o astfel de doctrina pentru secolul XXI ? Ce capacitati analitice aduce un aparat conceptual bazat pe exponate teoretice de muzeu precum \u201elupta de clasa\u201c sau teoria \u201evalorii munca\u201c, echivalentele flogistonului din preistoria stiintelor naturale moderne?\u201c
\nE oarecum inutil sa raspunzi unor astfel de reduceri la zero, \u00eensa de data aceasta as recomanda departamentele de economie de la UMASS Amherst si Boston, SUNY, New School, Utah, Maine, ori cele din universitatile europene din Bremen, Maastricht, Manchester si Leeds. As mai \u00eentreba: ati verificat relevanta sau irelevanta prognozelor si analizelor crizei mondiale facute \u00eenca din 2005-2007 de Robert Brenner, Robin Blackburn, Peter Gowan, Anwar Shaikh, J.B. Foster si Fred Magdoff, Tony Cliff, Richard Wolff, Konrad Hecker, Leo Panitch, Simon Mohun, David Harvey, Andrew Kliman, Massimo De Angelis, Giovanni Arrighi sau Immanuel Wallerstein, ca sa mentionez doar c\u00e2teva nume? Daca problema ar fi doar lipsa de informare… \u00cen cel mai rau caz, putem presupune ca, din moment ce criza capitalismului global a fost anticipata de at\u00e2tia economisti si teoreticieni de orientare marxista sau post-marxista, poate ca acestia au totusi de spus ceva relevant.
\nLa sf\u00e2rsitul primului deceniu postdecembrist, c\u00e2nd am \u00eenceput studierea scrierilor lui Marx si a diverselor teorii critice corelate, aceasta \u00eentreprindere extra-curiculara mi se paruse un lucru de bun simt, ba chiar etic pentru un intelectual independent, din moment ce integrarea \u00een capitalism era fenomenul dominant al epocii. \u00cen mod curios, teoriile critice ale acestui fenomen istoric erau delegitimate \u00een Rom\u00e2nia; se scria si se vorbea foarte mult (si negativ) de \u201eMarx\u201c si \u201ecomunism\u201c, \u00eensa nimeni nu parea sa fi citit cu adevarat ceva. Marx cel despre care se vorbea nu era nici cel din \u201eIdeologia germana\u201c, nici cel din \u201eGrundrisse\u201c, si nici cel din ultimele caiete ale \u201eCapitalului\u201c. Era un personaj fantastic. Si a ramas astfel; nu am gasit dovezi efective de lectura la nici un intelectual rom\u00e2n care opina atunci despre Marx, nici la cei (multi) de dreapta, dar nici la cei (putini) mai de st\u00e2nga. Or, concepte ale lui Marx ca acumularea primitiva, fetisismul marfii, rolul de echivalent general al banului, si multe altele, mi se pareau pertinente pentru realitatea sociala a timpului. \u00centre timp categoriile pertinente s-au rafinat si s-au acumulat, adeseori dincolo de Marx \u00eensusi. Importanta filosofica a lui Marx nu consta at\u00e2t \u00een \u201esolutia\u201c pe care ar fi oferit-o lumii, c\u00e2t \u00een puterea conceptuala de a fi adus la vizibilitate anumite probleme, de a fi facut posibile genealogii si revolutii conceptuale ce au condus la prea multe (si variate) scoli de teorie critica \u00een stiintele sociale si umanioarele de astazi pentru a le \u201eraporta\u201c aici. Raportata \u00eensa la realitatea prezentei directe si indirecte a lui Marx la v\u00e2rful cercetarii de astazi, reducerea la zero a \u201emarxismului\u201c e doar un gest ideologic.
\nIronia face ca \u201eevidenta empirica\u201c demonstreaza \u00eensa tocmai actualitatea conceptelor \u201edepasite\u201c enumerate de Aligica \u2013 desi acestea nu constituie neaparat constelatia cea mai relevanta pentru g\u00e2ndirea critica de inspiratie marxiana. Putem \u00eencepe cu concentrarea capitalului : inegalitatea distributiei bogatiei a explodat \u00een perioada de \u201eprogres\u201c la care se refera Aligica. Iata cum arata, de pilda, distributia venitului financiar \u00een Statele Unite chiar \u00een perioada de glorie \u00eentre 1983-2001, conform statisticilor oficiale: cei mai bogati 1% detin $10 trilioane; urmatorii 19% detin $9 trilioane; restul de 80% al populatiei detin $1 (un) trilion. Dar asta nu e nimic, Federal Reserve System a aratat ca \u00een perioada urmatoare (p\u00e2na \u00een 2006) situatia s-a radicalizat, iar capitalul s-a concentrat tocmai \u00een r\u00e2ndul celor mai bogati 1%; \u00een acelasi timp salariul minim a scazut, numarul celor considerati saraci a crescut, dar veniturile directorilor de corporatii au crescut p\u00e2na la 300%. Disparitatea izbitoare dintre bogati si saraci creste fara drept de apel si \u00een statisticile referitoare la tranzitia la capitalism din fiecare tara a fostului bloc socialist, iar situatia devine si mai clara daca examinam statisticile internationale \u2013 fiindca \u201eeconomia mondiala\u201c sau mai bine zis capitalismul trebuie analizat \u00een ansamblul sau global. \u2013 Dar nu ma credeti pe mine, faceti singuri un pic de munca de cercetare. Daca e sa dam crezare acestor statistici, capitalismul creeaza saracie si \u201eperiferii\u201c ale lumii prin concentrarea capitalului \u00een centri de acumulare, si mai mult, asa cum Rosa Luxemburg sustinuse \u00eenca \u00eenainte de Revolutia din Octombrie \u2013 ca sa aduc \u00een discutie \u00eenca o referinta vetusta \u2013 observ\u00e2nd totodata o limita a lui Marx, se poate observa ca acumularea capitalului coincide cu expansiunea \u00een lume a complexului militar industrial si cu expansiunea, fara precedent \u00een interiorul statelor \u201ecivilizate\u201c, a complexului industrial penitenciar. Pentru a ilustra arbitrarietatea situatiei, iata un alt exemplu, o alta pista relevanta, care tine tot de concentrarea capitalului: datoria Americii Latine si a Europei de Est laolalta, acumulata timp de c\u00e2teva decenii, ajunge la c\u00e2teva sute de miliarde dolari, \u00een timp ce datoria Statelor Unite e masurata \u00een trilioane. Va \u00eentreb: cine plateste \u00eensa? Cine e cu adevarat dator, si cum este masurata atunci diferenta dintre \u201eeconomie de succes\u201c si \u201eeconomie falimentara\u201c \u00een capitalismul global, altfel dec\u00e2t prin puterea fortei militare, respectiv prin coruptia celor trei agentii de rating nord-americane (coruptie expusa de cur\u00e2nd \u00een congresul SUA)? \u00cen prezent 1, 7 miliarde oameni traiesc \u00een saracie absoluta, majoritatea provenind din culturi care au cunoscut pentru \u00eent\u00e2ia oara \u00een istoria lor un asemenea nivel de saracie, odata cu dezvoltarea capitalismului, si \u00een special \u00een ultimii 150 de ani. Asadar, \u00een ceea ce priveste concentrarea capitalului, exista motive serioase pentru a conchide ca intuitia lui Marx ram\u00e2ne valabila: capitalismul nu produce prosperitate, ci injustitie sociala, disparitate si saracie \u00een masa.
\nDespre pauperizarea proletariatului, trei puncte: poate ca e greu de crezut pentru unii intelectuali, \u00eensa toate marfurile si bunurile de consum sunt create prin munca, de la perdeaua de dus la iPhone. \u201eCineva\u201c chiar munceste. Hainele, masinile, gadget-urile tehnologice \u2013 importul acestora la preturi accesibile \u00eentr-o tara de la semi-periferia centrilor de acumulare ai capitalismului ca Rom\u00e2nia nu ar fi posibil fara exploatarea brutala a muncii \u00eentr-un sweat-shop de la periferie. Unde si c\u00e2t s-a \u00eembunatatit \u00een lume conditia muncii? Bine\u00e2nteles ca pauperizarea nu e liniara \u00een timp, ci se ad\u00e2nceste \u00een mod diferit \u00een circuite diferite ale capitalului; ram\u00e2ne \u00eensa o variabila de sistem. \u00cen al doilea r\u00e2nd, \u00een contextul tranzitiei postcomuniste la capitalism, e greu de negat ca cele mai grele pierderi le-a suferit tocmai fosta clasa muncitoare. \u00cen fine, \u201eproletarizarea\u201c nu e at\u00e2t de greu de observat daca e sa examinam tipurile de munca prestate de proaspetii absolventi de facultate \u00een Rom\u00e2nia si de imigratia rom\u00e2neasca \u00een Spania si Italia \u2013 o aplatizare teribila a diferitelor niveluri de educatie si pregatire \u00een seria extrem de limitata de posibilitati: constructii, munca manuala \u00een agricultura, sluga \u00een casa, agent de v\u00e2nzari, si, \u2013 varianta de success! \u2013 muncitor salariat \u00eentr-o companie oarecare. Asadar, pauperizarea si precarizarea muncii ram\u00e2n probleme actuale, cu multiple fatete.
\n\u00cen ceea ce priveste tendinta scaderii venitului, iata c\u00e2teva date preluate de la Banca Mondiala despre \u201enivelul de crestere a GDP-ului global\u201c: 1961-1970: 5.6%; 1971-1980: 3.5%; 1981-1990: 3.0%, 1991-2002 2.8%, si sa nu uitam de 2010: -1%. Repet, acestea sunt datele conservatoare ale Bancii Mondiale, ale carei modalitati de calculare a indicilor au fost dealtfel supuse recent unor puternici critici venite chiar din interior. Exista multe, multe alte statistici, mai graitoare, faceti singuri cercetare. P\u00e2na \u00een prezent, intelectualii de dreapta au facut \u00eensa eforturi mari pentru a-si situa g\u00e2ndirea \u00een interiorul cadrului oferit de progresul recent al clasei mijlocii est-europene. Exista perspective mai generoase si mai informate asupra lumii \u00een care traim.
\n\u00cen fine, despre legea scaderii salariilor (de fapt scaderea valorii salariului), analizei lui Marx \u00eei lipseau \u00eentr-adevar multe date, printre altele coroborarea diferentelor de remunerare a muncitorilor din lumea occidentala cu cea a muncitorilor dincolo de frontiera coloniala. Aceasta nu scade \u00eensa deloc relevanta problemei, care e mult prea complexa pentru a o discuta aici. As vrea sa \u00eemi \u00eenscenez aici si eu o mirare: cum se face ca scaderea valorii salariilor poate fi considerata un \u201emit marxist\u201c \u00een toiul scandalului rom\u00e2nesc al masurilor neoliberale ale guvernului Boc, ce include taieri din salariile bugetare, si \u00een toiul scandalului global al proiectelor neoliberale de taiere a diverselor forme de venit si beneficiu a populatiei de baza?
\nNu am facut dec\u00e2t sa indic v\u00e2rfuri de aisberg \u00een acest spatiu, \u00eensa fiecare din aceste puncte merita o discutie \u00een detaliu, de preferat fara a le reduce la o discutie despre relevanta \u201emarxismului\u201c. Spre deosebire de Dragos Paul Aligica, eu unul, desi am citit c\u00e2te ceva, nu cunosc \u00een g\u00e2ndirea critica at\u00e2tia \u201emarxisti\u201c care sa pretinda ca Marx ar fi \u201eprofetit\u201c viitorul sau sa spuna ca analiza prezentului lui Marx ar fi fost completa. Marx \u00eensusi a contrazis \u00een mod repetat astfel de interpretari \u2013 iata un nou mod \u00een care ram\u00e2ne actual\u2026 \u201eMarx\u201c nu e o totalitate \u00een \u201emarxism\u201c, si cu at\u00e2t mai putin un fel de sf\u00e2nt. O astfel de imagine apare doar \u00een fabulatii ignorante sau rauvoitoare. O conditie pentru purtarea unui dialog este ca purtatorii sai sa stie despre ce vorbesc. \u00cen cazul afirmatiilor recente ale lui Vladimir Tismaneanu si Dragos Paul Aligica despre \u201est\u00e2nga\u201c, \u201eMarx\u201c si \u201emarxism\u201c aceasta conditie nu a fost satisfacuta.
\n4. \u201eEtica neuitarii\u201c si
\ncapitalismul istoric<\/strong>
\nDragos Paul Aligica ofera si o teorie in nuce a istoriei economiei:
\n\u201eEconomia mondiala a trecut de la 1848 p\u00e2na azi prin mai multe transformari revolutionare. Si, c\u00e2nd spunem revolutionare, nu ne jucam cu vorbele: a doua industrializare \u00eentre 1880 si 1900, doua revolutii manageriale \u00een secolul XX, o revolutie a mijloacelor de comunicare si una informatica au transformat radical nu numai economia, ci si intreaga societate. Trendurile schimbarii tehnologice, economice, demografice, sociale si culturale ale lumii s-au accelarat si intensificat \u00een ultima suta de ani mai mult dec\u00e2t au facut-o cumulat de la revolutia neolitica p\u00e2na la revolutia industriala din secolul XVIII. Cu tot respectul pentru \u201eviziunile profetice\u201c ale lui Marx (\u00e0-propos : ce a prezis Marx corect?!), lumea anului 2010 arata cu totul altfel dec\u00e2t cea vazuta si descrisa de acesta sau de urmasii sai de la \u00eenceputul secolului XX. Cine are o problema cu asta, are o problema nu at\u00e2t cu principiile stiintei sociale, ci cu principiile cele mai elementare ale observatiei de bun-simt. \u201e
\nE interesant ca sustinatorii \u201eeticii neuitarii\u201c \u00een ceea ce priveste comunismul sunt mai mult dec\u00e2t gata sa se dispenseze si sa uite istoria si trecutul capitalismului. Iata si o alta perspectiva asupra aceleiasi istorii, mai putin triumfalista, ne-centrata pe geografia Occidentului si mai putin dispusa sa abandoneze trecutul. Voi include alte c\u00e2teva \u201etransformari revolutionare\u201c ale economiei capitaliste, bazate pe date empirice si realitati istorice: genocidul populatiilor indigene si traficul atlantic al sclavilor \u00een secolele XVI-XIX, care au creat rutele comertului international modern, au constituit baza globalizarii si au facut posibila revolutia industriala britanica, din punct de vedere a contributiei de capital; dezradacinarea \u00een masa a populatiei rurale, munca fortata a adultilor si copiilor \u00een centrele industriale britanice, p\u00e2na \u00een secolul XX; masacrele coloniale si lagarele de exterminare ale puterilor occidentale \u00een Africa si India \u00eentre 1840 si 1900, contemporane celei de-a doua industrializari si stabilirii noilor relatii \u00een comertul mondial; cele doua razboaie mondiale, culmi ale industrializarii si productiei economice industriale; interventiile paralele, \u00een aceleasi regiuni, ale marilor institutii de control financiar si ale armatelor occidentale \u00een ultimii 70 ani. Din punct de vedere istoric, capitalismul si \u201ecivilizatia occidentala\u201c nu pot fi concepute fara sclavie, colonialism si industria razboiului, nu ar fi existat fara acestea, \u00eensa \u00een naratiunile postdecembriste de dreapta, aceasta istorie a fost eliminata, ca propaganda ideologica a comunismului despre \u201eimperialism\u201c ori ca \u201etrecut\u201c demult depasit. Disparitia sau estomparea colonialismului militar nu \u00eenseamna \u00eensa si disparitia colonialitatii, o forma a puterii exercitata prin diferite institutii ale modernitatii, financiare, militare, dar si culturale. Similar, abolirea sclaviei nu \u00eenseamna disparitia problemelor profunde create de aceasta institutie a lumii moderne; iar rasismul cvasi-universal al intelectualilor si clasei mijlocii est-europene demonstreaza \u00eenradacinarea profunda a acestei structuri de g\u00e2ndire \u00een eurocentrism. Cuv\u00e2ntul \u201ecapitalism\u201c a fost eliminat si re-codat \u00een literatura de dreapta postdecembrista ca \u201eeconomie mondiala\u201c sau \u201epiata libera\u201c, termeni \u201eneutri\u201c, anistorici, multumita carora capitalismul a devenit o realitate pur futuristica, fara istorie si trecut, purtator al progresului pur, ba chiar echivalat cu \u00eensasi \u201edemocratia\u201c. Dealtfel, la \u00eenceputul primei guvernari neoliberale, \u00een 2004, a fost suficient sa folosesc cuvintele \u201eMarx\u201c, \u201eneoliberal\u201c, \u201eneoconservator\u201c, \u201eideologie dominanta\u201c si mai ales \u201ecapitalism\u201c pentru ca anumite articole sa fie respinse de presa intelectuala centrala, pe atunci \u00eempartita \u00een doua orientari \u201eradical\u201c opuse, neoconservatorism si liberalism, ce nu au putut permite \u00eensa aparitia unor astfel de cuvinte afurisite \u00een spatiul public. (Aceleasi articole au aparut nestingherit \u00een limbi straine).
\nDespre sensul real al \u201elibertatii\u201c capitaliste, nu cel din dictionar, vorbeste graitor gestul lui Margaret Thatcher, care \u00een aceeasi zi \u00een care saluta caderea Zidului din Berlin ca \u201eo zi mare pentru libertate\u201c, semna ordinul prin care trimitea trupele de represiune sa \u00eei bata la s\u00e2nge pe lucratorii de ambulanta grevisti. Ori invazia \u00een Panama ordonata de George Bush \u00een zilele \u00een care exploda Revolutia rom\u00e2na. De la cucerirea Americii si p\u00e2na la razboiul din Irak, capitalismul a fost creat si mentinut prin colonialitatea puterii, forta militara, forta politieneasca, dezradacinare, si exploatarea bruta a muncii, iar toate aceste elemente sunt prezente \u00een capitalismul global de astazi. Mai mult, aceste forme traditionale ale capitalismului nu pot fi gasite doar \u201edeparte\u201c, \u00een sweat-shop-urile din Asia ori \u00een jurul petrolului din Angola, Sudan si Irak ori al minereurilor din Afganistan: tranzitia catre capitalism a Europei de Est ofera suficiente exemple de reactualizare a servitudinii si exploatarii brutale a muncii (industria lucratoarelor sexului, muncitoarele flipineze si chineze din Rom\u00e2nia si Polonia, muncitorii rom\u00e2ni \u00een Spania si Italia, dar si degradarea conditiilor salariale \u00een interiorul Rom\u00e2niei); exemple de crima \u00een directa legatura cu interesele capitalului (uciderea sindicalistului Virgil Sahleanu e doar un caz); colonialitate a puterii (relatiile tarilor estice cu structuri precum Banca Mondiala, FMI, NATO, Uniunea Europeana), si nu \u00een ultimul r\u00e2nd cenzura teoriilor critice ale capitalismului si colonialismului \u00een interiorul industriilor culturale centrale postcomuniste. Bine\u00eenteles ca lumea s-a schimbat enorm de mult de la moartea lui Marx \u00eencoace. Exista progres, dentistii se pare ca lucreaza mai bine, oamenii se vad \u00een telefoane, dar capitalismul ram\u00e2ne forma globala de organizare a puterii si a relatiilor economice, iar Occidentul si-a mentinut si perfectionat agenda hegemonica si colonialitatea puterii, inclusiv prin forta militara, rasism institutionalizat si patriarhat simbolic. Exista motive serioase pentru a vedea \u00een capitalism si eurocentrism motive de distrugere mai degraba dec\u00e2t \u00eembunatatire a conditiei umanitatii \u2013 iar aceasta pare a fi, de altfel, opinia majoritatii lumii. Capitalismul nu are nimic de a face cu democratia \u2013 \u00een afara exploatarii formelor acesteia. Exploatarea capitalista a resurselor naturale a adus Pam\u00e2ntul la limita echilibrului ecologic si ne aflam \u00eenca \u00een toiul scandalului British Petroleum, care a provocat cea mai mare catastrofa ecologica nord-americana, cu urmari \u00eenca \u201eincalculabile\u201c. Progresul stiintifico-tehnologic laudat de Dragos Paul Aligica a survenit \u00een interiorul acestor fenomene istorice de durata lunga ale capitalismului si colonialitatii, si p\u00e2na una-alta a fost pus \u00een mod cov\u00e2rsitor \u00een slujba profitului si a suprematiei militare si epistemice a Occidentului.
\nAsadar, problema nu este cea de a condamna \u201eanticapitalismul desuet\u201c, ci de a cunoaste istoria si multiplele optiuni non-capitaliste si epistemologii non-eurocentriste (ceea ce nu \u00eenseamna \u201eanti-europeniste\u201c). Relatiile economice capitaliste constituie doar o fractiune din totalitatea tipurilor de relatii economice pe care le produce zilnic un individ sau o comunitate, \u00eensa asa cum efectele crizei economice se \u00eentind dincolo de economie, capitalismul e mai mult dec\u00e2t economia, e un sistem de organizare a puterii, ce privilegiaza un anumit tip de \u201eeconomie\u201c. Identificarea postdecembrista a capitalismului cu democratia e unul dintre cele mai nefaste mituri ale timpurilor recente, care nu face dec\u00e2t sa elimine principiul necesar al democratizarii economiei \u00eensesi, si unul din principalele motive pentru care \u201edemocratia\u201c tranzitiei e doar un nume pentru reordonarea de sus \u00een jos a sferei politice. \u00cen mod similar, meta-naratiunea eurocentrista ce echivaleaza \u201ecivilizatia occidentala\u201c cu democratia, progresul tehno-stiintific si ratiunea e doar o mica poveste \u00een ansamblul modurilor de a vedea lumea si istoria sa, \u00eensa a patruns aproape toate tipurile de discursuri din industria culturala postdecembrista, de la jurnalismul sportiv si b\u00e2rfa de tabloid la judecatile grave despre \u201ecomunism\u201c, ideologiz\u00e2nd \u00een special noua clasa mijlocie din Estul Europei.
\nCu toate acestea, realitatea e ca nu ne aflam \u00een vreun comunism transfigurat, ci pe o suprafata de pam\u00e2nt violentata de sistemul mondial al capitalismului si aflata sub influenta hegemoniei militare si epistemice occidentale. Intelectualii au de ales: pot fi apologeti ai modernitatii occidentale si ai capitalismului (si sustinatori ai razboaielor acestora) \u2013 fie sub pretextul anticomunismului, fie animati de dorinta sincera de abilitare morala, ori de speranta sincera \u00een miracolul m\u00e2inii invizibile. Ori pot elabora o critica locala a formelor de putere a capitalismului si national-comunismului \u2013 si nu exista doar un singur mod de a articula asemenea critici necesare, ceea ce va propun eu e o cheie de interpretare. Intelectualii pot vedea \u00een anticomunism, dupa cum am propus, una din ideologiile dominante ale tranzitiei postcomuniste, sau pot participa nestingheriti, dupa cum multi au facut-o, la munca de refiltrare, institutionalizare normativa si distantare de propriul trecut, \u00een spiritul \u201econdamnarii\u201c, prin stabilimentul sentintelor, dosarelor, muzeelor etc. P\u00e2na \u00een prezent, optiunile dreptei intelectuale rom\u00e2nesti, de la liberalii de factura clasica la noii neoconservatori, au fost clare si mai apropiate dec\u00e2t par a fi la prima vedere, cristaliz\u00e2ndu-se \u00eentr-o monologie hermeneutica pro-capitalista si pro-occidentalista. Strategia dreptei a fost cea a strutului: a nega pur si simplu ca mai exista si alte optiuni \u2013 caci acestea, daca ar fi, ar duce la Gulag, fondul a priori negativ… Ram\u00e2ne \u00eensa de vazut c\u00e2t vor mai astepta intelectualii miracolul m\u00e2inii invizibile si c\u00e2t timp vor vedea doar partea stralucitoare a \u201ecivilizatiei occidentale\u201c, ori daca vor continua sa participe moral si\/ sau practic la perfectarea dezastrului capitalist neoliberal, la sacrificarea batr\u00e2nilor si tinerilor, a educatiei, sanatatii si mai nou a culturii, a bunurilor naturale, comunelor si a ce-o mai ram\u00e2ne, de dragul \u201eeconomiei\u201c \u2013 \u00eenteleasa \u00een sensul extrem de limitat, capitalocentric si nedemocratic, de complex financiar guvernamental-privat. Ironia face ca mecanismele capitalismului \u00eensusi, care functioneaza prin fragmentare \u00een circuite controlate, produc forme conveniente de st\u00e2nga: un fel de diferenta \u00eembl\u00e2nzita, lasata \u201eliber\u201c \u00een nisele neacoperite ale pietei. P\u00e2na si aceasta prezenta inocua, ce nu doreste dec\u00e2t sa articuleze o critica interna, deranjeaza \u00eenca teribil \u00een \u00eenchistatul spatiu public rom\u00e2nesc. Anticomunismul, eurocentrismul si capitalocentrismul constituie ideologiile dominante ale tranzitiei postcomuniste\u00a0 si supracodeaza \u00eenca prezentul. Intelectualii au de ales \u00eentre apologia formelor de putere ce fortifica si multiplica aceste ideologii, critica interna comoda, si dezvoltarea g\u00e2ndirii critice si a practicilor de rezistenta \u00eempotriva ansamblului acestora, adica schimbarea etica si epistemica a cadrului general al g\u00e2ndirii. \u00cen toiul crizei globale, optiunile sunt deschise, \u00eensa nu pentru multa vreme, iar o parte a istoriei s-a scris deja.<\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

1. G.M. Tam\u00e1s si Alexandru Polg\u00e1r au oferit deja raspunsuri elocvente:
\n\u201eUn delict de opinie\u201c (http:\/\/www.revista22.ro\/un-delict-de-opinie-polemici-8604.html), respectiv \u201ePopor din chinuiala si mizerie\u201c (http:\/\/revistacultura.ro\/blog\/2010\/07\/alexandru-polgar-la-ce-nu-trebuie-renuntat-in-legatura-cu-comunismul\/).
\nUnul dintre tinerii autori neoconservatori promovati de revista \u201e22\u201c, Dragos Paul Aligica, a publicat si el o replica generala: \u201eExact ce ne lipsea: recuperarea marxismului!\u201c (HotNews.ro, Luni, 26 iulie 2010, http:\/\/www.hotnews.ro\/stiri-opinii-7630542-exact-lipsea-recuperarea-marxismului.htm) .
\nUn alt filosof apropiat dreptei, Mihail Neamtu, cel care \u00een alta instanta se remarcase \u00een mod bizar prin atacul \u00eempotriva volumului \u201eIluzia anticomunismului\u201c \u00eenca dinainte de aparitia materiala a cartii, a oferit un contra-raspuns punctual lui Alexandru Polg\u00e1r: \u201eMarxismul liric si revolta mesianica\u201c, un text ce are printre altele meritul de a fi unicul material dinspre dreapta, din aceasta dezbatere, \u00een care sunt folosite citate:
\n(http:\/\/grupareaaproape.wordpress.com\/2010\/07\/20\/marxismul-liric-si-revolta-mesianica-un-scurt-raspuns-pentru-alexandru-polgar\/).
\n2. Vezi si Ovidiu Tichindeleanu, \u201eModernitatea postcomunismului\u201c (2006), \u00een Adrian T. S\u00eerbu, Alexandru Polg\u00e1r (eds), Genealogii ale postcomunismului (IDEA 2009)<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria culturala postdecembrista abunda \u00een critici si atacuri \u00eempotriva g\u00e2ndirii critice de st\u00e2nga, \u00eensa e tot mai interesant modul \u00een care se articuleaza acestea odata cu institutionalizarea anticomunismului dupa 2004. \u00cen mod obisnuit, criticile dreptei postcomuniste au luat forma unor condamnari generale ori afurisiri: reactii \u00eempotriva purei prezente intelectuale (sau chiar fizice) mai degraba dec\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2te ceva despre anticomunism, st\u00e2nga sa si o alta st\u00e2nga<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3062,3065,1184,3066,3064,3063,2216,3061],"class_list":["post-3944","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-marxism-histrionic","tag-actualitatea-marxismului","tag-anticomunism","tag-capitalismul-istoric","tag-esecul-anticomunismului","tag-revista-22","tag-stanga","tag-vladimir-tismaneanu"],"views":2438,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3944","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3944"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3944\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3944"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3944"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3944"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}