\u00cen 2004 \u2013 era Anul (si secolul) Sadoveanu \u2013 \u00eempreuna cu c\u00e2tiva prieteni scriitori am fost la Husi, la lansarea unei carti despre proza lui Dumitru Radu Popescu, romancierul, nuvelistul, dramaturgul, eseistul, poetul, care \u00eemplineste \u00een acest august 75 de ani. Zodia Leului (albastru) \u2013 care este si zodia lui Marin Preda \u2013 s-a dovedit norocoasa pentru literatura rom\u00e2na. O carte grea, cum ar spune Eugen Simion, la propriu si la figurat. Nu e deloc usor sa scrii o biografie a operei unuia dintre cei mai originali si mai complecsi prozatori rom\u00e2ni. S-a angajat la o asemenea lucrare profesoara Mirela Marin de la Liceul \u201eCuza Voda\u201c din Husi, dupa ce \u00eesi sustinuse doctoratul, la Universitatea din Iasi, cu acelasi subiect. Am spus \u201eo biografie a operei\u201c, dar volumul de aproape 500 de pagini, intitulat \u201eAntiutopia si utopia valorii\u201c, este, totodata, si un tratat sui generis de naratologie aplicata. Autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c, al lui \u201eF\u201c, al acelei capodopere \u201eDuios Anastasia trecea\u201c \u2013 comparabila cu marile nuvele si povestiri ale celebrilor prozatori ibero-americani, rusi si nord-americani din a doua jumatate a secolului XX \u2013 ofera un teren manos de analiza si meditatie. Unul din care nu lipseste nimic esential privind existenta si conditia umana. Altfel spus, spectacolul lumii \u2013 \u201esimtit enorm si vazut monstruos\u201c, cu vorbele genialului Nenea Iancu.
\n\u00cen \u201ePreliminarii\u201c, sub un motto din \u201e\u00cemparatul norilor\u201c \u2013 \u201eS-a pierdut sensul vietii, si cine-l mai cauta acum?\u201c \u2013 autoarea precizeaza ca a \u00eencercat sa surprinda \u201eviziunea asupra vietii si particularitatile artistice ale operei epice, originalitatea la nivelul expresiei, al coerentei compozitionale, al tehnicii de realizare a imaginilor artistice, a personajelor, adica aspecte ce configureaza universul at\u00e2t de complicat al prozei\u201c. Dupa studiul aprofundat al operei lui Dumitru Radu Popescu, autoarea ajunge la concluzia ca acesta \u201eeste unic \u00eentre prozatorii contemporani prin magma verbului sau\u201c, confirm\u00e2nd, \u00eentre altele, si ceea ce scria \u00een urma cu peste doua decenii Mircea Iorgulescu, si anume ca \u00een proza lui Dumitru Radu Popescu \u2013 \u201emateria epica sf\u00e2r\u00e2ie, fumega, arde, sclipeste otravit sau paradisiac \u00eentr-o continua metamorfoza\u201c. Am retinut si o caracterizare generala din primul capitol al cartii: \u201ePerspectiva complexa presupune o tesatura alegorica ori parabolica, \u00een care eroii sunt replici ale dezechilibrului cosmic. Antinomic, universul se manifesta ca tipar si pentru umanitate. Desacralizarea coexista cu sacrul, care supravietuieste, desi negat ori ignorat. Scriitorul este constiinta superioara, profund marcata de drama umanitatii \u00een deriva\u201c. \u00cen context, autoarea trimite la observatia unui reputat critic \u2013 Daniel Cristea-Enache, care remarca: \u201e\u00cen scrisul sau implicat, pasionat, aproape coleric, D.R. Popescu apara cu dintii cam tot ceea ce astazi e negat sau batjocorit: de la miturile nationale la ideea nationala si la patriotismul adevarat\u2026\u201c
\n\u00cent\u00e2lnirea cu cititorii, de la Husi, era moderata de criticul Theodor Codreanu, el \u00eensusi profesor la liceul amintit si autor al unor binecunoscute studii, precum cele consacrate lui Eminescu si eminescianismului, lui Bacovia, dar si unui poet contemporan de prim plan: Cezar Ivanescu. Ma \u00eentreb: c\u00e2te licee din tara asta, c\u00e2te universitati \u2013 si ma refer la cele cu pretentii \u2013 se pot lauda cu astfel de profesori de literatura rom\u00e2na?
\nPrintre cei care au participat la dialogul cu dascalii si elevii huseni era si scriitorul Ion Gheorghe Pricop, la acea vreme, nu stiu daca si acum, profesor la ?coala generala din comuna vasluiana Padureni. El a evocat emotia traita de elevii sai la lectura unei povestiri de Dumitru Radu Popescu, modul cum a fost receptata, cum a \u201ecazut\u201c ea \u00een sufletul acelor copii. Un suflet \u00eensetat de povesti, nepervertit (\u00eenca), nepoluat de \u201enaratiuni\u201c comerciale, care speculeaza, ca la tejghea, inocenta, propun\u00e2nd, nu-i asa?, modele noi, cultiv\u00e2nd fantomele unei lumi intrate \u00een deriva, b\u00e2ntuita de stafia globalismului si de aberanta \u201ecorectitudine politica\u201c, o lume \u00een care miturile fecunde pentru minte si inima sunt, nu o data, \u00eenlocuite cu mitul violentei sau cu cel al competitiei salbatice, invalidante, pentru profit.
\nLa fel de impresionanta ca marturia profesorului si scriitorului din Padureni a fost, \u00een ce ma priveste, reactia tacuta, dar nu mai putin expresiva si nelinstita, a lui Dumitru Radu Popescu, alaturi de care aveam onoarea sa stau si eu pe scena unei sali de festivitati cu tavanul si peretii scorojiti. Ei bine, boieri dumneavoastra, ca sa preiau o formula ce-i este draga celui ce a scris \u201eCei doi din dreptul Tebei\u201c, \u201ePloile de dincolo de vreme\u201c, nuvelele si povestirile reunite \u00een volume ale caror titluri \u00eeti vin automat \u00een minte fie si la o repede ochire a prozei rom\u00e2nesti postbelice, precum \u201eCaruta cu mere\u201c, \u201eGalaxia Grama\u201c sau \u201eDudul lui Shakespeare\u201c, lui D.R. Popescu \u00eei tremura barba si i se umezisera ochii. \u00cel urmaream discret cu coada ochiului si vedeam cum fata sa devenise brusc mai spiritualizata chiar si dec\u00e2t cea a parintelui arhimandrit Mina Dobzeu, preotul care l-a botezat \u00een \u00eenchisoare pe Nicolae Steinhardt, aflat pe acelasi podium.
\n\u00cen comperajul sau, criticul si istoricul literar Theodor Codreanu a facut \u00een treacat referire la un moment interbelic: prin anii ’30, a venit la Husi Mihail Sadoveanu si s-a \u00eent\u00e2lnit cu profesorii si elevii din pitoreasca urbe \u00eenconjurata de dealuri \u00eencarcate cu vii. Creatorul \u201eCrengii de aur\u201c, al \u201eZodiei Cancerului\u201c, al \u201eTarii de dincolo de negura\u201c ajunsese la amiaza vietii si avea \u00een spatele sau o \u00eentreaga lume, o planeta care \u00eei poarta si ne poarta numele. Codreanu a asemanat evenimentul de atunci, ramas \u00een memoria culturala a locului, cu cel de acum, c\u00e2nd se \u00eemplinea un veac de la memorabilul an 1904, pe care istoria literara l-a retinut asa cum l-a definit Nicolae Iorga \u2013 Anul Sadoveanu. \u00cen acea clipa, sarind precipitat de pe scaunul sau, Dumitru Radu Popescu s-a dus la microfon si a spus: \u201eNoi nu suntem nici c\u00e2t un deget de-al lui Sadoveanu\u2026\u201c.
\nIata, mi-am zis atunci \u00een g\u00e2nd, cel mai spontan si mai tulburator elogiu adus de un mare scriitor contemporan, clasic \u00een viata, lui Sadoveanu la un secol de la acel fast 1904 pentru literatura rom\u00e2na \u2013 c\u00e2nd scriitorul de numai 24 de ani debuta cu patru volume de povestiri si nuvele scrise cu o m\u00e2na de maestru: \u201ePovestiri\u201c, \u201eSoimii\u201c, \u201eDureri \u00eenabusite\u201c, \u201eCr\u00e2sma lui Mos Precu\u201c, fiind \u00een epoca, cum aprecia tot Nicolae Iorga, cel mai citit prozator rom\u00e2n. Un elogiu care se \u00eent\u00e2mpla sa se auda tocmai la Husi, adica \u00een orasul lui Mihai Ralea, cel care, \u00een 1930, c\u00e2nd Sadoveanu \u00eemplinea 50 de ani, marca aniversarea marelui scriitor printr-un celebru eseu, neegalat, \u00een opinia mea, de nimeni dintre cei, numerosi, care au scris despre autorul \u201eBaltagului\u201c, cu exceptia lui G. Calinescu. \u201e\u00cen epoca genezei rom\u00e2nesti\u201c \u2013 scria Ralea \u2013 \u201e\u00een care se desprind apele de uscat, domneste \u00eentunericul si misterul. \u00cen obscuritatea \u00eenceputurilor, omul e fioros, ne\u00eenteles, necunoscut. Nimeni, poate, \u00een literatura universala \u2013 fiindca lipsesc conditiile de aici \u2013 n-a redat mai practic aceasta taina a \u00eenceputurilor, \u00een care ne\u00eenteleasa natura stap\u00e2neste \u00eenca sufletul, \u00een care omul se zbate ca sa se recunoasca, sa se defineasca, sa se rupa de izvorul care l-a creat. Sunt \u00een opera lui Sadoveanu, \u00een aceasta privinta, pagini de metafizica grandioasa si \u00eenfioratoare, asemeni paginilor Bibliei, unice \u00een literatura lumii\u201c. O opera ce \u201ese \u00eentinde, ca o fresca rezumativa, contopita cu geneza noastra psihica de la geologie la psihologie\u201c, relev\u00e2ndu-ne \u201e\u00eenfaptuirea omului rom\u00e2nesc\u201c.
\nLa sf\u00e2rsit a luat cuv\u00e2ntul cel mai asteptat sa se rosteasca dintre toti cei prezenti acolo: Dumitru Radu Popescu. Domnia sa a vorbit despre Shakespeare si Ag\u00e2rbiceanu, despre Hamlet, Ofelia si Fefeleaga. A raspuns apoi \u00eentrebarilor celor care venisera sa-l vada si sa-l asculte. A fost, cu o sintagma celebra, un \u201ediscurs \u00eendragostit\u201c. Unul dintre cele menite sa re\u00eentemeieze mitul Scriitorului, al Literaturii, pentru ca Povestea sa continue…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"