{"id":3935,"date":"2010-08-12T10:51:26","date_gmt":"2010-08-12T08:51:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3935"},"modified":"2010-08-12T10:52:22","modified_gmt":"2010-08-12T08:52:22","slug":"sfarsitul-noului-vis-american","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-noului-vis-american\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2rsitul noului Vis American"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Chang-rae Lee, <em>Zbor peste Long Island,<\/em> traducere de Carmen Patac, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Long Island este insula situata l\u00e2nga coasta atlantica a Statelor Unite ale Americii, \u00een partea de est a orasului New York, fiind despartita de insula Manhattan prin golful cu acelasi nume si str\u00e2mtoarea East River. Long Island cuprinde, \u00een vest, cartierele New York-ului, Brooklyn si Queens, precum si suburbiile Nassau si Suffolk, care, de altfel, chiar reprezinta, \u00een exprimarea uzuala, insula \u00een discutie, pentru a putea, astfel, sa fie diferentiata mai usor de zona urbana propriu-zisa a New York-ului. Plas\u00e2nd actiunea celui mai recent roman al sau, \u201eAloft\u201c (2004), tocmai \u00een Long Island, scriitorul american de origine coreeana Chang-rae Lee, urmeaza orientarea impusa \u00een literatura americana contemporana de autori precum John Updike, Walker Percy sau Rick Moody, care, fiecare \u00een felul sau, au ales sa prezinte implicatiile suburbiei si, deopotriva, sa structureze un tip de personaj profund legat de acest mediu, aflat \u00een vecinatatea marilor orase, dar neidentific\u00e2ndu-se niciodata complet cu el. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Povestile suburbiei<\/strong><br \/>\nAlegerea lui Lee \u00een ceea ce priveste cadrul general al romanului sau, aparut de cur\u00e2nd si \u00een limba rom\u00e2na, sub titlul \u201eZbor peste Long Island\u201c, este, trebuie sa recunoastem, o initiativa care poate fi numita de-a dreptul temerara. Caci, daca \u00een primele sale carti, \u201eNative Speaker\u201c (1995) si \u201eA Gesture of Life\u201c (1999), autorul aborda teme legate de realitatea imigratiei, din ce \u00een ce mai evidenta pe \u00eentregul teritoriu al Statelor Unite, aici el se situeaza, cel putin la prima vedere, \u00een descendenta unei traditii literare care a parut, adesea, a fi perimata \u00een contextul cultural american al ultimilor ani. Caci, cu putine exceptii, autorii contemporani au ales alte teritorii: fie acela al romanului istoric, asa cum au procedat Kathryn Harrison sau Brooks Hansen, fie al unei noi dimensionari a consacratei formule estetice a realismului magic, cazul lui Jonathan Safran Foer fiind reprezentativ \u00een acest sens, fie acela al experimentelor narative din ce \u00een ce mai complexe, nu o data chiar excesiv de complicate, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een textele lui David Foster Wallace. Cu toate acestea, asa-numitul \u201eroman al suburbiei americane\u201c \u00eencepe sa se reafirme \u00een peisajul literar, chiar daca nu cu at\u00e2ta pregnanta ca \u00een deceniile anterioare, dar cu deplina convingere a autorilor ca si suburbia contine istorii care merita povestite si prototipuri umane care pot fi transformate \u00een personaje memorabile. De aici porneste, practic, si romanul lui Lee, suficient de matur ca scriitor pentru a \u00eentelege ca, spre deosebire de epoca lui Henry James, Howells sau Wharton, literatura americana trebuie sa \u00eencerce sa mizeze pe altceva, nu pe consacratul roman (psihologic) de moravuri, c\u00e2ta vreme realitatile prezentului \u2013 si mai ales ale suburbiei \u2013 sunt altele dec\u00e2t nevoia de a acumula bani sau de afirmare pe plan social.<br \/>\nApropiat, cel putin partial, ca procedee si strategii narative, de maniera de a scrie a lui Philip Roth sau John Cheever, Richard Ford sau Tom Perrotta, Lee aduce \u00een centrul romanului sau un personaj care, om \u00eentru totul obisnuit, \u00eentruchipeaza perfect acea fateta a suburbiei care \u00eel intereseaza pe scriitor. Astfel, Jerry Battle, descendentul unor imigranti italieni \u2013 numele lui fiind, de fapt, Battaglia, dar, pentru o mai buna naturalizare, fiind rapid abandonat de bunicul sau \u2013 ajunge \u00een pragul celor saizeci de ani si constata ca, dincolo de siguranta unui loc de munca si de atmosfera aparent calma a unei familii tipic americane, nu are mai nimic. Subliniem aparentul calm al atmosferei din casa sa, situata, evident, \u00een Long Island: caci fiul sa, Jack, pare a duce afacerea familiei de r\u00e2pa, prin diverse speculatii financiare, fiica sa, Theresa, descopera ca e \u00eensarcinata cam \u00een aceeasi perioada \u00een care este si diagnosticata cu cancer, relatia lui Jerry cu tatal sau se deterioreaza progresiv, batr\u00e2nul fiind internat \u00eentr-un azil pentru persoanele de v\u00e2rsta a treia, iar convietuirea sa de doua decenii cu Rita \u2013 cea care \u00eel ajutase sa treaca peste dificilele momente de dupa moartea sotiei sale, Daisy (de origine coreeana, dar dorindu-si un nume specific american si o identitate noua, pe care \u00eencercase ani de zile sa o reinventeze, desi fara succes) \u2013 se sf\u00e2rseste, femeia hotar\u00e2nd sa-l paraseasca pentru a-si gasi fericirea alaturi de un \u00eembogatit de data recenta. \u00cen acest fel, Lee contrazice prejudecata ca suburbiile sunt locurile unde nu se \u00eent\u00e2mpla (mai) nimic \u2013 uneori, e adevarat, romanul sau fiind de-a dreptul sufocat de \u00eent\u00e2mplari si evenimente desprinse parca din serialele americane de succes&#8230; \u2013 si construieste un personaj cu adevarat convingator, poate nu at\u00e2t prin povestea vietii sale, ci mai ales prin atitudinea pe care o are fata de existenta \u00een general si fata de situatia \u00een care se gaseste el \u00eensusi, \u00een special. Pentru a reusi sa faca acest lucru, autorul recurge la un soi de artificiu \u2013 narativ si stilistic, deopotriva: si anume prezinta, adesea, totul, de la \u00eenaltime. Nu doar la modul figurat, ci si la cel propriu, caci Jerry are un avion de agrement cu care adora sa faca plimbari si, astfel, sa priveasca de sus \u00eentregul univers uman din Long Island. Odata cu el, cititorul are, deci, ocazia, de a vedea, cu maxima claritate, ca si cum ar privi o harta sau ca si cum ar cartografia el \u00eensusi aceasta lume at\u00e2t de aparte, tot ce merita sa fie vazut \u2013 si, nu o data, de a observa si acele amanunte care, de obicei, sunt trecute cu vederea, chiar si \u00een proza multor autori contemporani. Lee, \u00eensa, are nu doar curajul de a aduce \u00een discutie realitatile adesea spinoase ale familiilor americane (de imigranti sau nu), dar si deplina capacitate de a prezenta totul la un nivel artistic remarcabil.<br \/>\n<strong>Sf\u00e2rsitul personalitatii<\/strong><br \/>\nDe altfel, chiar spatiul unde se desfasoara totul este usor de recunoscut pentru un cititor initiat \u00een secretele \u2013 literare! \u2013 ale suburbiilor americane, universul din \u201eZbor peste Long Island\u201c fiind situat, cumva, \u00eentre teritoriul lui Cheever si paradisul artificial al lui Gatsby, din romanul lui Scott Fitzgerald. Desigur, trimiterea la \u201eMarele Gatsby\u201c nu e deloc \u00eent\u00e2mplatoare, c\u00e2ta vreme Chang-rae Lee \u00eesi propune tocmai sa investigheze modul \u00een care apare si e trait in actualitate at\u00e2t de discutatul Vis American la \u00eenceput de secol XXI. Din nou, deloc \u00eent\u00e2mplator, noua Daisy \u2013 sa nu uitam ca iubita lui Gatsby se numea la fel \u2013 moare \u00een circumstante tragice (un amestec de valium si bere peste masura, l\u00e2nga piscina din curte), iar Jerry nu va reusi niciodata sa-si revina complet dupa prabusirea sperantelor sale ca, totusi, viata e frumoasa \u2013 si mai ales stralucitoare, c\u00e2nd New York-ul e at\u00e2t de aproape&#8230;<br \/>\nFara sa cada \u00een melodrama ieftina, cu toate ca episoadele destul de greu plauzibile nu sunt putine \u00een \u201eZbor peste Long Island\u201c, si fara sa devina explorare pseudo-stiintifica a \u201ecrizei v\u00e2rstei de mijloc\u201c ori a implicatiilor diferitelor crize financiare care au afectat lumea americana, romanul lui Chang-rae Lee se dovedeste, la o lectura atenta, a miza mult pe metafora si simbol. Caci avionul lui Jerry si nesf\u00e2rsitele lui zboruri reprezinta, e clar, detasarea de realitate a personajului, nu doar de realitatea suburbiei unde traieste, ci si de aceea a tuturor problemelor sale, cu care se simte incapabil sa dea piept. Astfel ca cea mai simpla solutie pe care protagonistul o gaseste este aceea de a se ridica deasupra tuturor si a pretinde, cel putin at\u00e2ta vreme c\u00e2t dureaza zborul, ca viata e frumoasa si ca lumea e perfecta. Suburbia \u00eensasi devine, astfel, o adevarata stare de spirit, nu doar o reprezentare geografica ori sociala, dar care, uneori, \u00een rarele momente de extrema luciditate ale lui Battle, se dovedeste a fi imaginea prin excelenta a unui paradis destramat odata pentru totdeauna, personajului fiindu-i, tocmai de aceea, din ce \u00een ce mai greu sa se simta acasa \u00een Long Island. Iar Jerry se transforma si el, din ce \u00een ce mai clar, \u00eentr-un adevarat \u201eEveryman\u201c al suburbiei americane, dar si al unei epoci \u00een care stralucirea Visului American se dovedeste a fi cu totul insuficienta si pe deplin incapabila sa mai ofere cuiva stabilitatea si siguranta care, cu decenii \u00een urma, \u00een celebra Jazz Age, parusera imposibil de pus sub semnul \u00eentrebarii. Asa \u00eenc\u00e2t zborurile lui Jerry peste Long Island mascheaza \u00eentreaga nesiguranta si superficialitate a personajului, precum si dificultatea acestuia de a face fata realitatii problemelor sale, \u00eentotdeauna fiind, nu-i asa, mai usor sa privesti totul de undeva, de sus, si sa-ti mentii, astfel, iluzia superioritatii si a detasarii, dec\u00e2t sa traiesti cu adevarat si sa te implici \u00een problemele reale dincolo de generalizarile simplificatoare. \u201eZbor peste Long Island\u201c devine, asadar, nu at\u00e2t \u201eun roman dedicat sf\u00e2rsitului istoriei\u201c, asa cum unii critici americani s-au grabit sa clameze, ci mai degraba o explorare a sf\u00e2rsitului personalitatii umane \u00een ceea ce are aceasta mai profund. Numai ca aici e de gasit si drama lui Jerry Battle: \u00eencerc\u00e2nd mereu sa-si mentina cu orice pret statutul de observator detasat chiar si al propriilor probleme si arog\u00e2ndu-si dreptul de a le trata cu superficialitate, am\u00e2n\u00e2ndu-le mereu, el va ajunge sa \u00eenteleaga, finalmente, ca, daca micuta carlinga a avionului sau e locul perfect pentru a se ascunde, realitatea din Long Island ram\u00e2ne una spinoasa si profund diferita de imaginea pe care, cu truda, si-o facuse el \u00eensusi despre noul Vis American \u2013 care, din pacate, se poate termina pe neasteptate, asemenea unui zbor fr\u00e2nt, incapabil sa mai ascunda singuratatea sau sa mai \u00eensele esecul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Chang-rae Lee, Zbor peste Long Island, traducere de Carmen Patac, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010 Long Island este insula situata l\u00e2nga coasta atlantica a Statelor Unite ale Americii, \u00een partea de est a orasului New York, fiind despartita de insula Manhattan prin golful cu acelasi nume si str\u00e2mtoarea East River. Long Island cuprinde, \u00een vest,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-noului-vis-american\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sf\u00e2rsitul noului Vis American<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3052,3054,3055,3056,3053],"class_list":["post-3935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-chang-rae-lee","tag-long-island","tag-roman-american","tag-scriitori-americani","tag-zbor-peste-long-island"],"views":2293,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3935"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3935\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}