{"id":3931,"date":"2010-08-12T10:39:50","date_gmt":"2010-08-12T08:39:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3931"},"modified":"2010-08-12T10:40:47","modified_gmt":"2010-08-12T08:40:47","slug":"premiant-fara-coronita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/premiant-fara-coronita\/","title":{"rendered":"Premiant fara coronita"},"content":{"rendered":"

m. dutescu, si toata bucuria acelor ani tristi,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2010, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

M. Dutescu este premiant. A c\u00e2stigat Premiul pentru Poezie la Concursul national de debut organizat de Editura Cartea Rom\u00e2neasca \u00een 2009. Dincolo de aceasta informatie de istorie literara, pe care o gasim pe coperta a doua a plachetei, sa mentionez ca autorul nu merita coronita. \u201esi toata bucuria acelor ani tristi\u201c are o valoare mediocra. Iese \u00een evidenta prin maximum cinci realizari. Restul textelor e menit a completa numarul paginilor. A fost cel mai bun manuscris dintre cele slabe care au participat la selectie. Sigur, cineva ar putea obiecta ca scriitorul se afla la \u00eenceput. \u00censa Stoian G. Bogdan a demonstrat ca un debutant e \u00een stare sa scrie o carte de exceptie. Prin urmare, nu trebuie sa continuam sa-i menajam pe poetii aflati la prima aparitie editoriale. \u201esi toata bucuria acelor ani tristi\u201c nu aduce nicio inovatie. <\/strong><\/em>
\nAmintiri din copilarie<\/strong>
\nPoezia lui M. Dutescu supravietuieste din paradoxul prezent \u00een titlu. Maturul \u00eesi retraieste copilaria optzecista, asez\u00e2nd-o \u00een contextul \u201eepocii de aur\u201c. Copilul de altadata n-avea nicio grija. Amintirile duioase nu depun marturie despre v\u00e2rsta frageda si fericita, ci despre ignoranta infantila din pricina careia niciun pusti nu poate sa discearna dec\u00e2t binele propriu. Poetul de acum \u00eesi da seama de greutatile vietii de atunci, de absenta confortului. Dar se arata nostalgic. \u201eIstoria tragica & grotesca a \u00eentunecatului deceniu noua\u201c reprezinta un timp irecuperabil al bucuriilor aparent minore, c\u00e2nd parintii fac gesturi fundamentale, ce ram\u00e2n \u00eentiparite \u00een minte pentru totdeauna: \u201eacesta e un film simplu\/ vechi si zg\u00e2riat\/ pe care \u2013 sunt sigur \u2013 \u00eel stiu multi\/ s\u2026t si modul acesta \u00een care-mi ofereau afectiunea\/ saptam\u00e2nal\/ c\u00e2nd ma vizitau la bunici\/ \u00eei diferentia de tot ce aveam \u00een mod obisnuit acolo\/ un pupic sub barba si altul pe nas\/ de la doi oameni tineri mirosind a parfum\u201c (\u201esi toata bucuria acelor ani tristi\u201c, p. 6). Poemul din care am citat, printre putinele consistente din volum, functioneaza ca sinteza a experientelor \u201edecreteilor\u201c. Notatiile curg precum flashurile cinematografice, adun\u00e2nd \u201emarturia unei generatii\u201c, cu rele \u00eembl\u00e2nzite de vitalitatea juvenila: \u201ezeci de prieteni\/ cu care jucau fotbal volei badminton\/ mergeau la cules de bumbac\/ la mare la munte sau la concert Savoy\/ sau faceau nopti albe canasta si bancuri\/ filme la video\/ vin fiert\/ c\u00e2nt\u00e2nd si bat\u00e2nd din palme pe \u00eentuneric\/ \u00een iernile crunte din anii ’80\/ baieti frumosi si destepti\/ fete frumoase gospodine istete\u201c (ibidem). Mutatis mutandis, atmosfera versurilor lui M. Dutescu se desprinde dintr-o anecdota, \u00een care doi vechi prieteni se revad dupa c\u00e2teva decenii, iar unul dintre ei \u00eei spune celuilalt: \u201eCe bine era pe vremea lui Stalin!… \u201e. Replica: \u201eDa, dar si noi eram \u00een clasa \u00eent\u00e2i…\u201c. M. Dutescu recurge rareori la biografism. Memoria sa nu prea este afectiva. \u00cen zonele de maxima intensitate, poezia sa merge \u00een directia redescoperirii traumelor cicatrizate.
\nFericirea individuala nu tine cont nici de situatia politica, nici de asprimea masurilor luate de regimurile totalitare, \u00een special c\u00e2nd cineva are norocul sa fie un prunc dorit, iar nu o \u00eent\u00e2mplare a unei nopti agitate de hormoni. E o liniste si o trauma deopotriva ca, \u00een vremuri nesigure, familia a \u00eensemnat dragoste si protectie, ca parintii au \u00eenfruntat pericole medicale pentru a-l aduce pe lume. Adultul \u00eesi asuma vina de a se fi nascut, deoarece a pus \u00een pericol viata mamei. \u00cel apuca groaza la g\u00e2ndul ca medicul ar fi fost gata sa comita o crima cu acordul tatalui. Toate aceste experiente-limita sunt topite \u00een delirantul poem \u201enu\u201c, conceput ca o justificare a propriei existente. Viata echivaleaza cu sansa, cu alegerea supravietuitorilor, cu sfidarea mortii. \u00cen cazul sau, aparitia \u00een lume putea \u00eensemna sacrificarea trupului care l-a adapostit noua luni. Confesiunea e rostita pe patul psihanalitic: \u201enu domnule Pop\/ pe mine mama nu a vrut sa ma lepede pe\/ locul dintre Varai si Valea Morii\/ ci dimpotriva\/ o socoteala banala creata de ea \u00eemi spune ca sunt\/ creat \u00een prima ei noapte ca femeie\/ \u00eentr-un hotel de la mare imediat dupa cununia civila\/ si aveam sa vad lumina soarelui\/ (de fapt luna si poate si stelele)\/\/ tata era student \u00een sesiune vacanta chiulea habar n-am\/ si-n noaptea aceea de mai\/ \u00een pragul dezastrului care-a urmat \u00eencep\u00e2nd cu anii ’80\/ doctorul l-a pus sa aleaga \u00eentre mine si mama\/ (pe care au cusut-o si careia\/ i s-a interzis sa mai nasca vreodata)\/ si\/ sub lumina fluorescenta a holului de spital\/ ca sub o bolta cereasca ajunsa deodata\/ prea departe de el\/ s-a sprijinit de zidul vernil vopsit \u00een ulei\/ si nu a vrut sa semneze nu a vrut sa\/ auda nimic\/ doar a pl\u00e2ns\u201c (p. 20). Sunt versuri care piseaza sensibilitatea.
\nProblema poeziei lui M. Dutescu este ca, dupa ce a atins punctul culminant, scade inadmisibil. Texte rezistente mai gasim numai c\u00e2teva, acelea construite pe un complex oedipian \u00eenteles abia dupa disparitia tatalui. Tonul aduce putin cu Radu Vancu. Scriitorul creeaza un contrast teribil \u00eentre spaima paterna de moarte si atitudinea mecanica materna \u00een fata mortii. El mimeaza \u00eempacarea cu soarta necrutatoare. Ea duce la capat r\u00e2nduielile funerare, cu simplitate, respect si afectiune. Desi femeia pare neatinsa de tragedie, fiul prefera teama naturala a tatalui, pentru ca \u00een ea gaseste umanitatea: \u201e\u00een camera cealalta\/ taica-tu \u00eesi sprijinea capul \u00een m\u00e2ini\/ asezat pe un scaun nestiind ce sa faca si \u00een general\/ neav\u00e2nd koae\/ sa-si asume vreodata ceva\/ prefera sa fie invizibil\/ obedient \u2013 astepta\/ sa faca si el ce face toata lumea\/ dupa care sa plece acasa\/\/ \u00een schimb o vad si acum pe mama ta\/ trezita din noapte ca sa ajunga aici \u00eenainte de 12\/ pl\u00e2ngea retinut \u2013 a cerut o cana mai veche\/ si-a \u00eenceput sa arda tam\u00e2ie\/ acolo\/ la capat\u00e2iul lui tata\/\/ avea un pardesiu lung purpuriu\/ si acea stap\u00e2nire de sine \u2013 un aer distant si metalic\/ incredibil\/ pe care \u00eel admir\/ \u00eensa de care m-am ferit aproape mereu \u2013 ochi reci\/ gesturi precise\u201c (\u201e131102\u201c, p. 34).
\nCliseele autenticismului<\/strong>
\n\u00cen erotice, lui M. Dutescu \u00eei prisoseste exprimarea st\u00e2ngace si \u00eei lipseste profunzimea. P\u00e2na si trupele de muzica dance aveau mai multa pricepere sa c\u00e2nte despre melodrame adolescentine. Dezamagirile sale \u00een dragoste par ale unui baiat cuminte, care bea cico, \u00een vreme ce fosta iubita fumeaza si se \u00eendulceste cu lichior. El nu sufera. E doar ofticat ca fata l-a parasit pentru un bisnitar:\u00a0 \u201e\u00eemi \u00eenchipui diverse povesti despre tine\/\/ te vad \u00een microbuz cu foaia de drum \u00een m\u00e2na\/ pe care o ai gratis de la noul iubit\/ despre care tocmai am aflat ca\/ e patron local \u2013 firma de transport \u2013\/ si cu un pic de noroc poate chiar\/ viitor patron al unei echipe de fotbal \u00een B\u201c (\u201ehybrid a3\u201c, p. 34). C\u00e2teodata, autorul se complace \u00een jocuri lingvistice de gradinita, folosind acelasi verb \u00een contexte semantice distincte. Si chiar daca unul are tenta vadit sexuala, nu produce niciun tsunami hormonal. Nimic golanesc. Nimic deocheat. Nimic poetic. Numai o visare de t\u00e2nar imberb: \u201eas fi vrut sa te ating din greseala\/ pe m\u00e2na\/ c\u00e2nd spalam rosiile pentru sos bolognese\/\/ sau as fi putut\/ sa sar peste asta. Si sa sar\/ pe tine direct, fara sa ma g\u00e2ndesc la nimic\/ stiind ca sunt at\u00e2tea relatii frumoase care au \u00eenceput \u00een felul acesta\u201c (\u201ebolognese\u201c, p. 43).
\nM. Dutescu scrie poeme rizibile c\u00e2nd descrie stari \u201eautentice\u201c. Rezultatul consta \u00eentr-o \u00eensiruire de clisee. Departarea de iubita nu st\u00e2rneste dor, ci eterna meditatie referitoare la timpul care se scurge implacabil si la departarea care n-a reusit sa stearga sentimentele: \u201ezilele cresc\/ \u00eencep sa descreasca\/ a trecut al doilea an\/ iar tu probabil ca locuiesti acum la ai tai\/ sau \u2013 cine stie ? \u2013 poate chiar te descurci singura\/\/ (…) sau poate ca stai central ca la carte (cu ala)\/ \u00eentr-un apartament amenajat chiar de tine\/ \u201epus la punct\u201c din banii lui tac-so \u2013 deputat\/ consilier judetean\/ sau ce-o fi el prin oras, pe acolo\u201c (\u201epostcard a3\u201c, p. 55).
\n\u00cen primul sau volum, M. Dutescu este un maestru al platitudinilor. \u201esi toata bucuria acelor ani tristi\u201c reprezinta o carte slaba. Dar peste debuturi ca \u201eRuj pe icoane\u201c (Livia Rosca) sau \u201eNuferii mor \u00een cada\u201c (Catalina Cadinoiu). O asemenea performanta nu era greu de atins.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

m. dutescu, si toata bucuria acelor ani tristi, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2010, 80 p. M. Dutescu este premiant. A c\u00e2stigat Premiul pentru Poezie la Concursul national de debut organizat de Editura Cartea Rom\u00e2neasca \u00een 2009. Dincolo de aceasta informatie de istorie literara, pe care o gasim pe coperta a doua a plachetei, sa mentionez… Cite\u0219te mai mult »Premiant fara coronita<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3048,3050,3051,3046,3049,3047],"class_list":["post-3931","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-postcard-3","tag-concursul-national-de-debut","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-m-dutescu","tag-premiul-pentru-poezie","tag-si-toata-bucuria-acelor-ani-tristi"],"views":2412,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3931","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3931"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3931\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3931"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3931"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3931"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}