Am fost si eu, bineinteles, la t\u00e2rgul de carte si, ca multi altii, am fost si sunt in continuare impresionat de numarul mare de carti tiparite si, mai ales, de numarul mare de vizitatori. O replica buna, o replica incurajatoare \u2013 mi-am zis in g\u00e2nd \u2013 la ceea ce se petrece afara. Acolo \u2013 in lumea realului \u2013 somaj, saracie, legi proaste, politichie, certuri ca la usa cortului intre cei care detin puterea si cei care vor s-o obtina, aici \u2013 sub imensa cupola de la Sosea \u2013 zeci, sute de mii de carti si o multime de oameni care le rasfoiesc si, uneori, le cumpara. Nu-i bine, nu-i frumos, nu-i o dovada ca rom\u00e2nii admonestati zilnic prin gazete si pe ecranele televizoarelor ca sunt ultimii (la toate categoriile morale si intelectuale) din Europa, rom\u00e2nii, zic, citesc si, daca citesc, nu inseamna ca suntem preocupati de dimensiunea spiritului?… Oricum, t\u00e2rgul de carte este un spectacol extraordinar si, at\u00e2t c\u00e2t am putut observa, editorii rom\u00e2ni au devenit sincronici si performanti. Cartile arata bine si, uneori, sunt veritabile obiecte estetice. Proba, inca o data, ca infractorii Europei \u2013 cum ne gratulam chiar noi, in clipe de descurajare \u2013 au simt estetic si, c\u00e2nd se decid sa faca ceva, fac bine…
\nCe-mi displace, in asemenea ocazii, este retorica zgomotoasa, este epidemia de discursuri, e vacarmul provocat de oratorii de serviciu ajutati de megafoanele care, realmente, cutremura pam\u00e2ntul din jur, nu altceva. Nu inteleg de ce recomandarea unei carti valoroase trebuie insotita de o retorica asa de vehementa si asurzitoare inc\u00e2t pare a fi o salva de tun repetata… Oratorii te iau in primire, inca de la intrare, si nu te parasesc nici c\u00e2nd, ametit de at\u00e2tea discursuri urlate si fermecat de at\u00e2tea carti, urci din nou scarile care te duc spre iesire. Nu s-ar putea altfel, n-am putea comunica mai usor impresiile noastre despre o carte fara a folosi aceste megafoane infernale, n-ar fi mai profitabil\u00a0 sa ascultam zgomotul linistii, nu aceste repetate lovituri de tun retoric?… Iata, ce-mi ziceam in timp ce ma indreptam, precipitat, spre locul in care trebuia sa spun si eu doua-trei propozitii despre noua carte a lui Nicolae Breban (\u201eElogiul mortii\u201c) sau, dupa un timp, spre alt punct din imensa sala pentru a prezenta interviurile lui Augustin Buzura str\u00e2nse, acum, intr-un volum (\u201eA trai, a scrie\u201c).
\nMa pregateam, care va sa zica, sa pun m\u00e2na pe un microfon si sa devin orator. Sa fac, cu alte vorbe, ceea ce tocmai combateam in mintea mea cu at\u00e2ta ardoare… Si, marturisesc, n-am avut taria sa renunt pentru a pune in armonie g\u00e2ndul cu fapta mea. Promisesem, nu aveam incotro, desi nu-mi place sa vorbesc in fata unui public vast si pestrit. Imi place mai mult sa scriu, am sentimentul ca sunt mai bun scriitor, dec\u00e2t orator. Ma descurc c\u00e2t de c\u00e2t intr-un amfiteatru, dar ma cuprinde panica atunci c\u00e2nd in fata mea vad figuri necunoscute, bucuroase, parca, sa termini discursul inainte de a-l incepe in acest uragan de voci.
\nNu stiu cum m-am descurcat, dar, probabil, m-am descurcat in aceasta batalie a sunetelor inalte si tunatoare. Am recomandat, c\u00e2t m-am priceput, eseul lui Nicolae Breban care elogiaza, paradoxal, moartea pentru ca, zice el, ideea mortii ne sensibilizeaza si ne umanizeaza, am recomandat si confesiunile lui Augustin Buzura care, in modul lui greoi si profund (adica in modul lui ardelenesc), spune lucruri serioase despre lumea prin care a trecut si trece, iar intr-un capitol vorbeste despre felul in care si-a scris cartile. Doi prozatori esentiali, doua naturi, doua stiluri epice si, remarc, doua moduri de a fi…
\nx
\nNicolae Breban a mai scos, de cur\u00e2nd, o carte de eseuri si portrete cu un titlu provocator (inadins, deliberat provocator): \u201eTradarea criticilor\u201c. Cartea ne vizeaza pe noi, criticii literari din generatia\u00a0 lui (generatia ’60) si, citind-o, am observat ca ba ne lauda, ba ne cearta, dar nu cu rautate. Am citit-o, trebuie sa spun, cu interes, mi-au placut portretele pe care le deseneaza in alb si negru, nu sunt totdeauna de acord cu el, dar un fapt mi se pare admirabil in eseul lui: faptul ca, referindu-se la viata literara de dupa 1990, spune lucruri pe care altii le ocolesc. Lucruri, vreau sa spun, adevarate, acelea de pilda, despre grupurile de interese din sfera culturii, despre dictatura mediatica, in fine, despre noua impostura care s-a instalat (si s-a imbogatit) in epoca postcomunista… Autorul nu se uita, bineinteles, pe el in aceasta naratiune eseistica. Cum s-ar putea uita? Dar despre toate acestea, alta data…
\nx
\nAventura mea oratorica la t\u00e2rgul de carte din acest an nu se incheie aici. Revin a doua zi pentru a prezenta pe Basarab Nicolescu care a scos o carte de eseuri autobiografice (\u201eIn oglinda destinului\u201c). El este un specialist de marca in fizica teoretica si, in ultimele decenii, incearca sa impace stiinta cu religia in cadrul unei discipline noi pe care, de altfel, o pastoreste in plan international: transdisciplinaritatea. Un cuv\u00e2nt lung, greu de pronuntat, dar, cu o atentie sporita, dupa ce ai incurcat o silaba sau doua, ajungi sanatos la capatul lui. Basarab Nicolescu este, dincolo de specialitatea lui, un moralist si un filosof de clasa. Faptul se vede in \u201eTeoremele sluit poetice\u201c pe care le-a retiparit acum intr-o editie fabuloasa, opera lui Mircia Dumitrescu. Va trebui sa scriem despre aceste teoreme poetice in care vocatia de moralist a lui Basarab Nicolescu se vede mai bine. Eseurile autobiografice au fost publicate in buna masura in \u201eCaiete critice\u201c, le-am citit c\u00e2nd mi\u00a0 le-a trimis, le rasfoiesc acum, c\u00e2nd trebuie sa spun doua-trei vorbe despre ele, la t\u00e2rgul amintit. Imi plac, sunt scrise cu nerv, aduc informatii noi despre autor si despre oamenii pe care i-a cunoscut. Il admira, de pilda, pe A. Rosetti (mentorul sau moral si spiritual), admira pe filosoful Stefan Lupascu pe care l-a comentat, de altfel, in studiile sale si-l socoteste un mare g\u00e2nditor al secolului XX… Ploiesteanul Basarab Nicolescu imi place, dincolo de stiinta lui si transdisciplinaritatea (uf!) pe care o cultiva, ca mod de a fi intelectual. Traieste de multe decenii la Paris si, am remarcat, nu are idiosincroziile pe care le au de regula scriitorii din exil, nu crede ca, fara el, in Rom\u00e2nia nu s-a facut nimic valabil cultural. N-am observat, apoi, in insemnarile sale si in comportamentul lui acea suspiciune nefericita pe care o observ la altii, c\u00e2nd e vorba de lumea rom\u00e2neasca.
\nx
\nL-am lasat la urma pe Mircia Dumitrescu care, intr-un loc izolat, la ultimul nivel al salii tumultuoase de la Romexpo, si-a expus operele sale: desenele in marginea poemelor lui Nichita Stanescu, cele 24 de volume din \u201eCaietele lui Eminescu\u201c (pe care le-a restaurat si le-a facsimilat), cele 7 volume din \u201eDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne\u201c (pe\u00a0 care le-a construit grafic si le-a dat o forma occidentala), in fine, alte scrieri vechi si noi ce au trecut prin m\u00e2na lui de artist. Un creator special, cu totul special, un artist exceptional intr-un gen care nu-i aduce nici bani, nici glorie prea mare: gravura si ilustratia de carte. Basarab Nicolescu spune despre el ca are geniu, eu, timorat putin de cuv\u00e2ntul geniu, ma multumesc sa zic ca, in fapt, centrul\u00a0 acestui vast t\u00e2rg de carte se afla, aici, in acest spatiu izolat in care se desfasoara \u2013 modelate de m\u00e2na inspirata a lui Mircea Dumitrescu \u2013laboratorul de creatie al lui Eminescu (adica manuscrisele sale reconstituite si scoase, acum, la lumina) si cele sapte tomuri din \u201eDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne\u201c in care s-a adunat toata literatura rom\u00e2na, de la inceputuri p\u00e2na azi. Cu riscul de a st\u00e2rni din nou pe vrajmasii mei neadormiti si a-mi supara prietenii care mi-au ramas spun ca acestea sunt, in fapt, cele mai importante titluri din acest ocean de carti…
\nx
\nIn acest rastimp s-a mai int\u00e2mplat ceva: o suta de ani de la nasterea lui Eug\u00e8ne Ionescu. Sectia de Filologie si Literatura a Academiei Rom\u00e2ne a organizat o sesiune solemna, Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne i-a dedicat o dezbatere publica, in fine, s-a lansat o carte despre t\u00e2narul Ionescu si, cu aceasta ocazie, s-a discutat din nou (cu alte documente in fata)\u00a0 despre ceea ce datoreaza\u00a0 (si daca datoreaza!) Eug\u00e8ne Ionesco lui Eugen Ionescu… Cum am fost implicat si sunt, in continuare, implicat in acest subiect, nu spun mai mult dec\u00e2t ca invitatii (Ambasadorul Frantei, Ex. Sa dl. Henri Paul, Radu Beligan, Dan Haulica, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Mihai Sora, Mihai Cimpoi, Daniel Cristea-Enache, Lucian Chisu, Andrei Grigor), au vorbit in chip obiectiv, cred, despre marele dramaturg, fara sa umfle propozitiile si fara sa tina seama de toate interdictiile si fantasmele vechi si noi care circula in preajma acestui scriitor. Este fara rost sa ne intrebam, la infinit, daca Eugen Ionescu este sau nu (si) scriitor rom\u00e2n sau numai francez. C\u00e2nd era foarte t\u00e2nar, autorul lui \u201eNu\u201c recunostea, cu naduf, ca \u201ede bine de rau este scriitor rom\u00e2n\u201c si, credea ca de ar fi francez, \u201ear fi genial\u201c.\u00a0 Am\u00e2ndoua ipostazele sunt corecte si trebuie studiate ca atare. Ceea ce \u2013 si eu si altii \u2013 am facut si fac fara a dramatiza inutil lucrurile. Opera lui rom\u00e2neasca (eseuri, jurnale, o piesa de teatru \u2013 \u201eEnglezeste fara profesor\u201c \u2013 scrisa in 1943, dimpreuna cu aprox. 250 de pagini descoperite recent prin revistele si gazetele vremii) acopera, dupa o socoteala rapida, peste 1 300 de pagini. Ele asteapta sa fie str\u00e2nse intr-un volum.
\nx
\nLa propunerea Sectiei de Filologie\u00a0 si Literatura (nu spun a mea, ca sa nu irit spiritele si asa iritate ale confratilor), Prezidiul Academiei Rom\u00e2ne a aprobat ca Eugen Ionescu si Emil Cioran sa fie numiti membri postmortem ai Academiei Rom\u00e2ne. Propunerea a fost, remarc, bine primita de opinia publica, daca ma iau dupa ecourile din presa. Chiar si Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, sceptic, cum il stim, a declarat (in \u201eFaclia\u201c din Cluj) ca este \u201eun lucru onorant pentru Academia Rom\u00e2na\u201c, desi, zice el, \u201eeste un pic prea t\u00e2rziu, insa ma intreb: oare a trebuit sa fie un presedinte chimist al Academiei care sa promoveze aceasta initiativa? Inainte a fost un literat si nu s-a g\u00e2ndit la acest lucru\u201c. Ca este onorant pentru Academie si pentru noi, toti, nu ma indoiesc, ca este putin cam t\u00e2rziu \u2013 n-as fi asa de ingrijorat pentru ca, daca memoria nu ma insala, Eug\u00e8ne Ionesco pe c\u00e2nd traia a refuzat invitatia pe motiv ca in Academia Rom\u00e2na sunt prea multi stalinisti, in fine, remarca lui Nicolae Manolescu ca un literat (adica subsemnatul) nu s-a g\u00e2ndit sa-i propuna pe Eugen Ionescu si Cioran ca membri ai inaltului for si ca a trebuit sa vina un chimist pentru a repara aceasta eroare, remarca lui, zic, cade alaturi, ca si in alte situatii. Este bizar sa-l certe pe presedintele literat si sa laude pe presedintele chimist c\u00e2nd ar trebui, poate, sa faca invers pentru ca initiativa \u00eei apartine celui dint\u00e2i. N. Manolescu mai incurca, o data, steagurile. Se inseala si c\u00e2nd zice ca Eugen Ionescu \u201enici nu se invata in scoli, asa ca ce asteptari sa mai avem de la generatia noua?\u201c De asteptat este ceva de asteptat pentru ca, in manualul pe care in coordonez (la Corint), Eugen Ionescu figureaza de c\u00e2tiva ani buni. Daca alti autori de manuale il ignora, este riscul lor.
\nIn fine, N. Manolescu \u2013 care, remarc, imi acorda in ultima vreme o mai mare atentie dec\u00e2t p\u00e2na acum, \u2013 scrie intr-un ziar ca \u201efostul presedinte al Academiei\u201c a asistat, dimpreuna cu presedintele Rom\u00e2niei, la inaugurarea Universitatii \u201eSpiru Haret\u201c. Nu este, se intelege, o lauda, ci un repros… Nu stiu la ce presedinti se refera el, dar \u2013 c\u00e2nd e vorba de Academie \u2013 tin sa precizez ca, daca este vorba de subsemnatul (\u201efost presedinte\u201c), informatia pe care o da este falsa: n-am fost invitat si n-am asistat la nicio inaugurare. In 1990, c\u00e2nd s-a deschis \u201eSpiru Haret\u201c, nu eram membru al Academiei Rom\u00e2ne. Am ratat, dar, ocazia de a ma ilustra public in situatia citata mai sus… Nu le putem avea pe toate… Nu putem avea toate onorurile…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am fost si eu, bineinteles, la t\u00e2rgul de carte si, ca multi altii, am fost si sunt in continuare impresionat de numarul mare de carti tiparite si, mai ales, de numarul mare de vizitatori. O replica buna, o replica incurajatoare \u2013 mi-am zis in g\u00e2nd \u2013 la ceea ce se petrece afara. Acolo \u2013 in… Cite\u0219te mai mult »T\u00e2rgul de carte si discursurile tunatoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[217,219,218,216],"class_list":["post-393","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-augustin-buzura","tag-basarab-nicolescu","tag-nicolae-breban","tag-targul-de-carte"],"views":3762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/393","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=393"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/393\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=393"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=393"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=393"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}