{"id":3925,"date":"2010-08-12T10:32:55","date_gmt":"2010-08-12T08:32:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3925"},"modified":"2010-08-12T10:33:13","modified_gmt":"2010-08-12T08:33:13","slug":"nimigean-la-patrat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nimigean-la-patrat\/","title":{"rendered":"Nimigean la patrat"},"content":{"rendered":"

O. Nimigean, Radacina de
\nbucsau, <\/em>Editura Polirom, Iasi, 2010, 480 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Un aer parodic, de sublima neseriozitate, l-a insotit pe
\nO. Nimigean inca de la inceputul carierei. Si asta nu doar pentru ca a debutat in forta cu un volum de \u201eScrieri alese\u201c devenind apoi unul dintre personajele centrale ale \u201eClubului 8\u201c, gruparea ieseana mai preocupata de fine (auto)ironii dec\u00e2t de acreditarea unui program coerent, ci pentru ca insasi natura scrierilor lui era oarecum \u201emixta\u201c: fie ca scria poezie sau roman, O. Nimigean isi submina permanent un grav filon existential printr-un textualism lejer si compensativ. Printre valurile succesive de autenticisti care au traversat literatura rom\u00e2na din ultimii douazeci de ani, autorul \u201ePlanetei zero\u201c parea sa fie ultimul scriitor dispus inca sa mai dea literaturii ce-i al literaturii.<\/strong><\/em><\/p>\n

Sindromul Couvade<\/strong>
\nAstfel inc\u00e2t e surprinzatoare schimbarea macazului in cel mai recent roman. In ciuda titlului cam pretios (autorul tine neaparat sa-si trimita cititorii la dictionar inca de la primul contact), \u201eRadacina de bucsau\u201c reprezinta o despartire c\u00e2t se poate de radicala de histrionismul livresc care constituia p\u00e2na acum marca Nimigean. At\u00e2t e de convingatoare reconversia stilistica, inc\u00e2t ea nu pare doar o noua masca a proteismului, ci de-a dreptul \u201eo schimbare la fata\u201c. Dragostea sau moartea, teme recurente in literatura lui Nimigean, camuflate p\u00e2na acum in ironie si intertext, intra, \u201eRadacina din bucsau\u201c intr-o ecuatie pe c\u00e2t de elementara, pe at\u00e2t de complexa. De mare precizie regizorala e, in primul r\u00e2nd, decupajul romanului: naratiunea de aproape 500 de pagini umple rama extrem de simpla \u2013 dar c\u00e2t ce plina de semnificatii! \u2013 a intoarcerii unui barbat la casa parinteasca pentru a-si ingriji mama aflata in pragul mortii. Ceea ce pare promisiunea unei imense plictiseli pentru cititor \u2013 evenimentialul exterior aproape ca nu evolueaza \u2013 devine, treptat, un joc psihologic incordat. O data, pentru ca naratorul-protagonist al romanului e departe de ceea ce s-ar putea numi o personalitate inchegata: ratat in plan social si parasit recent de iubirea vietii (misterioasa Ioana-Zelda), suferind in plus de o defazare cronica fata de realitate (traieste permanent \u201eintre lumi\u201c), Liviu resimte la dimensiuni paroxistice decaderea fizica a mamei. Mai mult dec\u00e2t sa inspire o tristete fireasca, filiala, iminenta mortii ei e traita pe propria piele. Dupa cum unii barbati incep sa adopte simptomele si durerile sarcinii din solidaritate cu persoana iubita (ceea ce specialistii numesc \u201esindromul Couvade\u201c), tot astfel fiul se imbolnaveste, daca pot sa ma exprim astfel, de moarte prin simpatie. Nu e vorba at\u00e2t de junghiurile spontane sau de amortirea subita a muschilor (frica \u201emodifica chimia trupului\u201c), c\u00e2t mai ales de suspendarea oricarei activitati psihologice autonome. Liviu devine o persoana vegetativa, care traieste suspendata intre fantasmele nocturne ale iubirii pierdute si cursa contra cronometru impotriva mortii. Cu toata lentoarea desfasurarii actiunii, \u201eRadacina de bucsau\u201c e, indraznesc sa spun, aproape un roman detectivistic, de o tensiune extraordinara, in care fiul incearca sa identifice si sa indeparteze, pe c\u00e2t posibil, simptomele mortii. Nu numai accesele de tuse ale mamei, ametelile sau fizionomia livida sunt indicii inspaim\u00e2ntatoare pentru protagonist, ci si perioadele de acalmie sau de aparenta insanatosire. Cel care vegheaza la capul muribundului e, prin excelenta, un personaj suspicios si paranoic, obsedat de a supradimensiona monstruos orice cuv\u00e2nt si de a banui in spatele fiecarui gest un semn de adio.
\nUn personaj de zile mari<\/strong>
\nPentru ca, la r\u00e2ndul ei, muribunda devine o persoana ermetica, predispusa la un limbaj incifrat. Romanul de aproape 500 de pagini al lui O. Nimigean poate fi catalogat, de aceea, drept o cronica extrem de minutioasa a starilor si a fizionomiei mamei, privita tot timpul ca o enigma. Analiza fara menajamente, p\u00e2na la ultima inflexiune, e ticul fondator al naratiunii. Nici nu stiu de unde sa citez, at\u00e2t de dese sunt pasajele expresive din carte: \u201eVaietele s-au declansat spontan, inca inainte de-a o atinge. Se deruleaza ca un fel de protocol obligatoriu, adica, esti bolnava, te vaieti, n-ai voie sa stai cu limba-n gura. Mama o face temeinic, gospodareste, masurat, atenta la nuante, si-a stabilit un ton egal de fond, pe care creste si scade intensitatea, control\u00e2ndu-si variatiunile. Dupa cum dozeaza, cu un chip concentrat, serios, \u201ea\u201c-urile, \u201ei\u201c-urile, \u201ee\u201c-urile, trecerile dintre \u201eu\u201c si \u201ei\u201c, am senzatia (ma face sa z\u00e2mbesc) unei muzici de vocale atent orchestrate. Vaietatul trebuie sa iasa bine, sa fie convingator si in virtutea unor calitati artistice, nu doar ca expresie bruta a durerii\u201c. Scormonirea indiscreta in fiinta mamei pentru a-i repera ultimul s\u00e2mbure de vitalitate implica o ciudata apropiere, gestionata de Nimigean cu talent de \u2013 imi dramuiesc bine epitetele \u2013 mare prozator. Exceptionale sunt pasajele in care fiul e obligat la at\u00e2t de umilitorul menaj al mamei aflate in imposibilitatea de a se mai ridica din pat. Departe de a aluneca vreo clipa in grotesc (desi scriitorul nu cruta niciun amanunt), scenele de intimitate fizica absoluta dob\u00e2ndesc o frumoasa aura simbolica. Mama redevine, in m\u00e2inile emotionate ale fiului, un copil neputincios, iar ceea ce parea initial o atrocitate se transforma intr-o experienta privilegiata de comunicare: \u201eAdevarul este ca ne stap\u00e2neste jena pe am\u00e2ndoi. Pe mine pentru ca o stiu extrem de pudica. Se prefacea, strident de-a binelea, ca nu-i pasa. \u201eToarna-mi sa ma spal pe cap! Ai adus samponul de urzici?!\u201c O veghez sa nu se dezechilibreze. Pielea i-a ramas neverosimil de t\u00e2nara. Fina. Proaspata. Fara pete. Doar pe m\u00e2ini. Iar s\u00e2nii, cu toate ca lasati, s-au pastrat plini, c\u00e2t de c\u00e2t elastici. In p\u00e2ntecele asta stateam eu ghemuit. Dadeam din picioare. Incepusem, dupa noua luni, sa ma invinetesc\u201c. \u201eRadacina de bucsou\u201c nu e at\u00e2t un descensus ad inferos, cum crede Bogdan Alexandru Stanescu in prefata cartii, c\u00e2t mai ales un regressus ad uterum. Fara stare sociala, parasit de sotie si de prieteni, cu g\u00e2ndurile inc\u00e2lcite, protagonistul se reintoarce aproape gol pentru a retrai pentru c\u00e2teva luni in vidul relatiei elementare cu propria mama. Jurnalul spaimelor mortii iminente e dublat de subtila parabola a descoperirii paradisului. O. Nimigean scrie pasaje intense at\u00e2t despre regasirea de o clipa a caminului-uter (ca in acele proiectii alb-negru care se coloreaza dintr-o data, casa parinteasca incepe sa se populeze cu mirosuri, senzatii si imagini ad\u00e2nc ingropate in memorie), c\u00e2t si de recuperarea, printre accesele de spaima si de permanent disconfort, a momentelor de comunicare directa. Antologica prin sincronizarea gesturilor, retentia si p\u00e2nda psihologica reciproca sau eruptia eliberatoare a r\u00e2sului, e scena noptii de Pasti din spital, in care, in deplina siguratate, cei doi retraiesc revelatia intregirii nu pornind de la sentimente abstracte (Nimigean nu aluneca nicio clipa in kitsch metafizic), ci de la senzatia comuna a unei…portocale acre: \u201eIzbucneste in r\u00e2s, apas\u00e2ndu-si cu degetul proteza auditiva. Nici eu nu ma mai pot abtine. S-a pornit asa. Ne uitam unul la altul si r\u00e2dem. Chipul i s-a destins, r\u00e2de cu gura p\u00e2na la urechi, fac\u00e2ndu-si cruci mici si sterg\u00e2ndu-si lacrimile\u201c.
\nDe altfel, intregul personaj al mamei e construit magistral. Cei care s-au pl\u00e2ns, pe buna dreptate, ca romanul postdecembrist are trama epica \u2013 reintoarcerea la story a tinut capul de afis al teoretizarii prozei de prin 2000 incoace \u2013 dar n-are, in schimb, personaje, pot gasi in Hareta un prilej suficient de inlaturare a angoasei. Batr\u00e2na muribunda de 83 de ani din \u201eRadacina de bucsau\u201c e, oric\u00e2t de paradoxala ar parea afirmatia, cel mai viu si mai consistent personaj din literatura ultimilor ani. Desi ar fi avut toate datele si circumstantele atenuante, prozatorul nu recreeaza in batr\u00e2na Hareta o victima, ci o femeie totala, surprinsa simultan in toate starile si v\u00e2rstele biologice posibile. Mama protagonistului e in acelasi timp \u201eo fetiscana pusa pe sotii\u201c si \u201eo bunicuta usor nesigura, cu un aer infantil\u201c, un animal \u201eincoltit\u201c sau pur si simplu \u201emonstruos\u201c, dar si \u201eimparateasa a Chinei\u201c. Cel mai surprinzator lucru, in logica interna a romanului nimic nu pare contrafacut sau antitetic.
\nVreau sa uit, insa, ca pe un esec propriu, pasajele mai putin reusite, care ar putea lipsi la o eventuala editie a II-a fara a pune in pericol organicismul constructiei. Este vorba, in general, de limbajul pretios-rebarbativ in care sunt expuse, cel mai adesea, introspectiile personajului central. Daca relatia cu mama e perfect verosimila pentru ca se consuma in prezentul naratiunii, la nivel senzorial, incercarile de a intelectualiza raportul cu propriile credinte, cu societatea sau chiar cu Zelda suna fals si manierist. In cele mai meditative pase ale sale, protagonistul se exprima astfel: \u201eIntuiam pericolul de a cauta sa eschivez un timp dest\u00e2t\u00e2nat bloc\u00e2ndu-ma intr-un timp mort, imb\u00e2csit, steril. Unul te perverteste, celalalt te mucegaieste\u201c. Termeni hipertehnici aplicati st\u00e2ngaci unor realitati c\u00e2t se poate de delicate creeaza \u2013 la un autor care a renuntat deocamdata la tentatia parodica \u2013 impresia de umor involuntar: \u201eDa, cel mai mult ma ranea c\u00e2nd Zelda ma privea din perspectiva mentalitatii mutante, pactiz\u00e2nd cu adversarul meu generic\u201c. Sau: \u201eOstilitatea ei ma exila intr-o perceptie acuta a contratimpului\u201c. Aliajul fortat de jargon intelectualizat si regionalisme dezumfla si el drama, proiect\u00e2nd-o pe ecranul ridicolului: \u201eMentula chiflicita se preschimba intr-un fascin teapan. Erectia nu-mi induce o dispozitie erotica. Imi da o stare de incordare sportiva\u201c. Noroc insa ca astfel de pasaje nu sunt nici frecvente, nici centrale in semnificatia romanului.
\nOric\u00e2t s-ar dovedi de relative in literatura topurile si statisticile, trebuie spus ca ultima carte a lui O. Nimigean reprezinta at\u00e2t o surpriza de proportii ce anunta reinventarea din radacini a unui scriitor, c\u00e2t si un moment de gratie al romanului rom\u00e2nesc postdecembrist. Plus, de ce nu, un posibil scenariu de film. Vad deja \u201eRadacina de bucsau\u201c regizata de unul dintre reprezentantii Noului Val rom\u00e2nesc, de care nu-i exclus ca prozatorul sa fi fost influentat subtil in lentoarea desfasurarii si sadismul detaliului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O. Nimigean, Radacina de bucsau, Editura Polirom, Iasi, 2010, 480 p. Un aer parodic, de sublima neseriozitate, l-a insotit pe O. Nimigean inca de la inceputul carierei. Si asta nu doar pentru ca a debutat in forta cu un volum de \u201eScrieri alese\u201c devenind apoi unul dintre personajele centrale ale \u201eClubului 8\u201c, gruparea ieseana mai… Cite\u0219te mai mult »Nimigean la patrat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3043,3026,3045,3044],"class_list":["post-3925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-o-nimigean","tag-poeti-actuali","tag-poezie-de-azi","tag-radacina-de-bucsau"],"views":2027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3925"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3925\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}