\u201eNationalitatea franceza se dob\u00e2ndeste prin merite\u201c. Iata propozitia simpla, careia cu greu i se poate gasi vreun cusur, cu care presedintele Nicolas Sarkozy a atacat unul dintre subiectele sensibile nu numai pentru Franta, ci pentru Europa de azi: emigratia si securitatea nationala. Odata adoptat Tratatul de la Lisabona (constitutia europeana), sefii de stat sunt mai degajati \u00een declaratii si se \u00eentorc la treburile lor din tara. \u00cen unele tari vin alegerile si uzura politica este necrutatoare. Criza a lovit si ea. Promis \u00een varii forme \u00een campaniile electorale, raiul nu se arata nicaieri. Saracia se \u00eentinde ca pelagra. Toate acestea si \u00eenca multe altele sunt adevarate. Dar, sa recunoastem, Sarkozy spune un adevar \u2013 \u201enationalitatea este un merit\u201c \u2013 si ceea ce afirma el este corect: pentru a fi cetatean francez trebuie sa te arati demn de aceasta. Se vede ca \u00een filozofia politica franceza ideea nationala nu este sacrificata pentru crezul europenismului nici din oportunism, nici din interes, nici din ipocrizie si nici prin mimetism. Mai clar: pentru un francez, indiferent de pozitia pe care o ocupa, ideea de natiune nu numai ca nu este perimata, ci confera demnitate si implica onoare. Sa vedem mai atent ce l-a suparat pe Sarkozy, de a trebuit sa foloseasca vorbe grele, chiar daca are dreptate.
\nC\u00e2ndva, emigratia provenea \u00een Franta din fostele colonii, iar francezii beneficiau consistent de munca supusilor lor de altadata. Acum, lucrurile s-au schimbat, emigratia vine de peste tot si, mai ales, pe cai ilegale. Si, nu de putine ori, ridica probleme pentru ordinea publica. Saracia \u00eei scoate din casele lor pe cei napastuiti si \u00eei trimite \u00een lumea pe care, (in)direct, au ajutat-o sa se dezvolte. C\u00e2stigul din vremea colonialismului si dezvoltarea pe baza acestuia se cer (ras)platite. Cercul nu se \u00eenchide, totusi, pentru ca strainii nu mai sunt asteptati, nu mai sunt necesari. Saraci sunt si \u00een Franta, chiar multi, care cer de munca. Dupa 2002, pe vremea c\u00e2nd era ministru de Interne, Nicolas Sarkozy a avut de \u00eenfruntat o razvratire a adolescentilor si a tinerilor din oraselele socotite \u201ecentura neagra\u201c a Parisului, unde saracia se instalase temeinic si durabil. Somaj, dificultati de asigurare a traiului cotidian, abandon scolar. Pe acest fond, teribilismul violent \u00eencerca sa faca legea. \u00cen toamna lui 2005, doi adolescenti raufacatori, urmariti de jandarmi, s-au refugiat \u00eentr-un grup electric si au murit elecrtocutati. A \u00eenceput o razmerita violenta. Timp de doua luni, \u00een fiecare noapte, tinerii incendiau automobile. Un spectacol cinic, de tortura colectiva. Ministrul de Interne a ordonat masuri draconice pentru a fi pus capat situatiei. Au fost victime, inclusiv \u00een r\u00e2ndul fortelor de ordine. Acum, \u00een 2010, la Grenoble si \u00eentr-un alt mic orasel de provincie s-a \u00eencercat reluarea acestui tip de violente.
\nAceste acte, ca si activitatea infractionala a imigrantilor clandestini, printre care se numara si tiganii, au fost considerate de Sarkozy pericol pentru ordinea publica \u00een Franta. Opiniile presedintelui sunt dezvoltate \u00eentr-un discurs tinut la Grenoble, la 30 iulie. El a cerut restrictionarea drepturilor si a prestatiilor strainilor stabiliti ilegal \u00een Franta, retragerea nationalitatii franceze pentru delicventi, desfiintarea taberelor de tigani si expulzarea acestora. Unii au descoperit aici putina xenofobie si intentia presedintelui de a se mai ridica \u00een sondaje, complet defavorabile.
\n\u201eCetatenia franceza este un merit\u201c a spus apasat presedintele. Cred ca afirmatia este dreapta, oricare ar fi mobilul enuntarii ei. Nu te obliga nimeni sa devii cetateanul unui stat strain. Daca doresti, trebuie sa fii demn de a avea acest statut si sa pornesti de la convingerea ca, obtin\u00e2ndu-l, vei dob\u00e2ndi o onoare, nu un drept. Prima conditie a acestui statut este sa ai capacitatea de a respecta civilizatia poporului care te accepta \u00een tara lui. Aceasta maniera de a vedea lucrurile este si corecta, si obligatorie. Sarkozy a avut curajul sa paraseasca discursul ipocrit al filozofiei afisata de tratatele si Constitutia Uniunii Europene. Si-a luat riscul de a nu fi un european ortodox. Este un politician de dreapta, g\u00e2ndeste si actioneaza ca un om de dreapta. \u00cen majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sunt guverne de dreapta. \u00cen fata situatiilor care scapa de sub control, Sarkozy a redevenit francez. Chiar daca nu \u00eempartasesc, politic vorbind, astfel de masuri, sinceritatea sefului de stat, cu responsabilitati pentru propriul popor, ma impresioneaza. C\u00e2ti lideri din Europa nu g\u00e2ndesc ca el, dar nu au curajul sa se marturiseasca cum a facut-o el! Lui Sarkozy i s-a reprosat, chiar la el acasa, ca paraseste traditiile republicane si ca \u00eempinge Franta la dreapta. Eu cred ca trebuie sa \u00eentelegem ceva mai mult. Ideile Frantei la vremea coagularii institutiilor europene erau de dreapta; \u00een momentul semnarii Tratatului de la Roma, 1956, optiunile politice din Europa de Vest erau de dreapta. Uniunea Europeana, cum o stim noi astazi, este rezultatul multor compromisuri pe care, am motive sa cred, multi le regreta. Si, cu aceasta, as vrea sa spun ca, ne place sau nu, \u00eel aprobam sau nu, Sarkozy ridica \u00een discursul de la Grenoble o problema de istorie: cea a limitelor reale ale constructiei unitatii europene, institutionale, \u00een primul r\u00e2nd, sociale si culturale, \u00een al doilea. Rabatul facut la criteriul economic care fusese esential \u00een constructia europeana, si privilegierea celui politic, ideatic, de fapt, care au facut posibila extinderea spre Est, a fost o masura impusa de interesele marilor afaceri. Iar Uniunea Europeana nu mai este Piata Comuna, ci, mult mai mult, o mare afacere. O mare afacere care se dovedeste greu de condus, pentru ca factorul politic nu reuseste sa se sincronizeze cu strategia marelui capital vest-european at\u00e2t de interesat, dupa prabusirea comunismului, \u00een extinderea Pietei Comune de altadata. Integrarea Europei de Est a intervenit pe acest fond. Istoria va arata ca nu a contat, asa cum s-a lasat sa se creada, vointa politica de creare a unui spatiu al democratiei. De altfel, rezultatele nu au \u00eent\u00e2rziat sa apara. \u00cen afara reprezentarii politice \u00een institutiile europene, nimic nu este comun. Spatiul muncii si al liberei circulatii \u00een interesul muncii este discriminatoriu. De fapt, circulatia persoanelor este limitata prin conditionare, spatiul Schengen nu este uniform, ci consacra discriminarea. Zona euro nu este unica, si, acolo unde s-a realizat, a atins inconveniente grave, cum s-a dovedit \u00een cazul Greciei. Mai sunt si altele. Europa are si va avea doua trepte de dezvoltare generala si doua viteze. Europa din Vest va fi socotita un liman de catre toti cei care nu-si gasesc calea de a iesi din saracie la ei acasa. De aceea emigreaza. Emigr\u00e2nd, duc dupa ei, de fapt, saracia, obiceiurile, traditiile lor, altele dec\u00e2t ale popoarelor care au ajuns mai devreme la civilizatia materiala. De aici, dificultatea de a fi primiti si de a se integra \u00een noua lume. De aici, nemultumirile si violenta. Cine-i de vina?
\nSa revenim, \u00eensa, la expulzarea delicventilor si desfiintarea taberelor de tigani din Franta, cerute de Sarkozy, pentru ca vizeaza direct Rom\u00e2nia. Bucurestiul a trebuit sa numeasca un secretar de stat care sa se ocupe de consecintele repatrierii tiganilor delicventi. Italia lui Berlusconi, de dreapta si el, a \u00eencercat sa faca acest lucru \u00een 2009 dar, adusa \u00een fata reglementarilor Uniunii Europene, a cedat pe tacute. Pentru c\u00e2t timp? Si atunci masurile erau st\u00e2rnite de comportamentul tiganilor din Rom\u00e2nia, deliberat lasat sa se produca \u00een ceea ce are mai condamnabil, tocmai pentru a se crea un alibi. Franta \u00eencearca din nou. Si iarasi suntem vizati. Sa facem o mica incursiune \u00eentr-un trecut foarte apropiat. Dupa 1990, Rom\u00e2nia si a alte state cu comunitati mari de tigani, Ungaria, Slovacia, fosta Iugoslavie, au fost acuzate ca nu le asigura drepturi tiganilor si nu fac eforturi pentru integrarea lor sociala. Asaltul era facut \u00een numele unei idei de democratie. Experientele istorice, diferite la cei care criticau si la cei criticati nu erau luate \u00een seama. Libera circulatie a persoanelor a facut ca aceste experiente sa fie traite direct de catre cei care criticau, iar viziunea lor s-a schimbat. Sarkozy cere desfiintarea taberelor de tigani si expulzarea delicventilor. Probabil ca politia l-a informat mai corect dec\u00e2t politologii si mai \u00een detaliu asupra realitatilor, iar presedintele a hotar\u00e2t sa lase cartile de democratie \u00een seama teoreticienilor. Are, acum, s-ar zice, o idee mai precisa asupra actelor de delicventa (cersetorie, furturi, traficul de droguri si de fiinte umane, criminalitate), iar sociologii i-or fi dat informatii privind deprinderile de munca ale tiganilor. Si, astfel, a ajuns la concluzii ferme: aceste acte constituie un atentat la securitatea de stat. \u00cen consecinta, a decretat razboi total \u00eempotriva celor care atenteaza la ordinea Republicii Franceze!
\nSarkozy vorbeste despre chestiunea tiganilor fara ipocrizie. Masurile pe care le propune sunt de dreapta. De aceea, dreapta \u00eel aproba, iar st\u00e2nga \u00eel critica, acuz\u00e2ndu-l de discriminare etnica. Suedia a reactionat rapid si a cerut, deocamdata, Uniunii Europene reglementari \u00een favoarea romilor, denumire artificiala adoptata de amatorii \u00een politica din ratiuni subrede. C\u00e2nd Bucurestiul a solicita ca problema tiganeasca sa fie tratata \u00een datele ei istorico-economice, ceea ce \u00eensemna sa fie considerata una europeana, i s-a reprosat ca nu are viziuni democratice. Noi, rom\u00e2nii, cautaseram de doua-trei secole solutii pentru chestiunea tiganeasca. Cea mai democratica a fost dezrobirea tiganilor, din sec. al XIX-lea, cea mai radicala a fost luata de Antonescu \u00een timpul razboiului, prin trimiterea acestora \u00een lagare de munca din Transnistria. Problema nu s-a rezolvat nici prin dezrobire, nici prin lagare de munca. Poate vor fi gasite solutii acum, cu ajutorul Frantei, al Suediei si al altor democratii europene. Sarkozy este presedintele statului care a oferit lumii lectia cea mai \u00eenaltatoare despre democratie, cea a egalitatii, fraternitatii si solidaritatii. Nu cred ca se va \u00eeneca, cum spune un proverb rom\u00e2nesc, ca tiganul la mal. De aceea \u00eei doresc succes.
\nMa \u00eentreb, din nou, daca nu cumva Sarkozy a atins un nou subiect sensibil pentru temeliile Uniunii Europene. Discursul lui de la Grenoble priveste destinul tarii sale, nu al Uniunii Europene. Un discurs, totusi, de luat \u00een seama, fie si pentru ca nu mai este tributar ipocriziei fermentata de interpretarea laxa a drepturilor omului. St\u00e2nga internationalista l-a acuzat ca pregateste din timp temele care sa-i asigure victoria \u00een cel de al doilea mandat. Socialistii francezi, internationalisti si ei, dar mai ponderati, considera ca presedintele a preluat mesajul extremei nationaliste a lui Le Pen. Si ei l-au pus la zid pe Sarkozy si le-au promis francezilor ca nu vor cadea \u00een capcana \u00eentinsa pentru mascarea esecului politicii guvernului actual. Biserica, destul de anemica \u00een Franta, socoteste declaratiile prezidentiale ca o dezlantuire nationalista, contrara Evangheliei.
\nDumnezeu este sus si le vede pe toate!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eNationalitatea franceza se dob\u00e2ndeste prin merite\u201c. Iata propozitia simpla, careia cu greu i se poate gasi vreun cusur, cu care presedintele Nicolas Sarkozy a atacat unul dintre subiectele sensibile nu numai pentru Franta, ci pentru Europa de azi: emigratia si securitatea nationala. Odata adoptat Tratatul de la Lisabona (constitutia europeana), sefii de stat sunt mai… Cite\u0219te mai mult »Despre tigani, fara ipocrizie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3030,3032,3034,3035,3029,3033,3028,3031],"class_list":["post-3908","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cetatenie","tag-cetatenie-franceza","tag-delincventi-europeni","tag-expulzare-din-franta","tag-nationalitate","tag-tabere-de-tigani","tag-tigani","tag-tratatul-de-la-lisabona"],"views":2420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3908","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3908"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3908\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3908"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3908"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3908"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}