\u00cen \u201eJurnalul poemelor\u201c pe care-l publica \u00een frumoasa revista \u201eSaeculum\u201c de la Focsani, poetul Liviu Ioan Stoiciu, considerat de unii \u201ec\u00e2rtitor\u201c de meserie, constata cu m\u00e2ndrie si admiratie retinuta vigoarea generatiei optzeciste din care el \u00eensusi face parte. Judec\u00e2nd dupa aceste r\u00e2nduri, pare o generatie de succes \u00eentr-un lung interval istoric plin de esecuri si initiative ratate: \u201eUit\u00e2ndu-ma acum pe lista (lista participantilor la Colocviile de poezie de la T\u00e2rgu Neamt din 23-25 octombrie 1987, organizate de Daniel Corbu, instructor la Casa de cultura din Tg. Neamt \u2013 n.n.) constat ca Laurentiu Ulici, Marin Mincu, Aurel Dumitrascu si Dan David au murit, Calin Vlasie e miliardar, e patronul unei edituri de succes, Paralela 45, a editat si o revista, \u201eCalende\u201c, la Pitesti, George Vulturescu si Dumitru Pacuraru scot \u00eempreuna revista \u201ePoesis\u201c si \u00eempart premii anuale, Elena Stefoi e ambasador \u00een Canada, Dumitru Chioaru conduce revista \u201eEuphorion\u201c, Liviu Antonesei a fost presedinte de judet si e patronul revistei \u201eTimpul\u201c, Gellu Dorian conduce revista \u201eHyperion\u201c si a inventat premii nationale si un congres al poeziei, ba chiar a publicat si optzecistii \u00eentr-o colectie, Adrian Alui Gheorghe a inventat un concurs de debut editorial caruia i-a pus numele \u201eAurel Dumitrascu\u201c, iar \u00een 2010 a scos primul numar din revista lui trimestriala, intitulata \u201eConta\u201c, dupa ce a condus revista \u201eAntiteze\u201c la Piatra Neamt, revista ce vrea sa reapara anul acesta sub conducerea lui Vasile Baghiu, iar Daniel Corbu s-a \u00eentrecut pe sine, dupa ce a inventat o editura si o revista cu numele \u201ePanteon\u201c si le-a falimentat, s-a mutat la Iasi si a inventat o alta revista, \u201eFeedback\u201c si o alta editura, Princeps Edit, si organizeaza festivalul de poezie al Neoavangardei sau \u201eSarbatoarea poeziei\u201c. Nici eu n-am fost usa de biserica, am avut si functii \u00eenalte, am condus si reviste. Va rog sa observati vigoarea acestei generatii optzeciste, pusa ferm pe baricada si \u00eenainte si dupa Revolutie\u201c. De observat \u2013 observam, vigoarea generatiei pe baricada e indiscutabila. Si mai interesant e ca, \u00een ciuda initiativelor si proiectelor esuate, exponentii fruntasi ai acestei generatii nu demobilizeaza coplesiti de pesimism si inertie, ci, din contra, se \u00eend\u00e2rjesc si mai tare \u00een noua meserie de profesionisti ai proiectelor esuate. Cu totii par a fi mostenitorii lui Eliade Radulescu, autorul vestitului proiect colosal dar esuat \u201eBiblioteca universala\u201c…<\/p>\n
Exemplar \u00een aceasta privinta este poetul Adrian Alui Gheorghe care, \u00eentr-o excelenta ancheta realizata \u00een \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c de Marian Draghici si Ion Zubascu, \u00eesi expune lista de proiecte esuate: a initiat seria noua a unor colocvii nationale de poezie si critica la Neamt la care, dupa opt editii, renunta \u201edatorita penibilului cersetoriei la usile care ascundeau si ascund banii publici\u201c; initiaza \u00een 1993 Concursul de poezie, debut \u00een volum \u201eAurel Dumitrascu\u201c pe care-l scapa din m\u00e2na dupa zece editii fiindca \u201eRom\u00e2nia locala\u201c, spune poetul, \u201enu mai era dispusa sa bage bani \u00een carti de debut\u201c; a scos revista \u201eAntiteze\u201c, dar \u201ea sucombat dupa vreo zece ani de aparitii\u201c; \u00een 1997 initiaza la Durau o tabara de arta plastica \u201eNicolae Tonitza\u201c (pictorul interbelic al manastirii de la Durau), tabara ce-si da duhul dupa sase editii c\u00e2nd \u201es-au terminat banii de culori\u201c; nici proiectul unui festival international de percutie la Piatra Neamt n-a durat mai mult de-o vara, din aceeasi pricina a… goanei dupa aur! AFCN? \u201eAdministratia Fondului Cultural National\u201c, spune poetul nemtean, e \u201eo marota a unei clientele cumetrial-gascare care ne-a dat, la majoritatea proiectelor depuse, o binecuv\u00e2ntare cu flit\u201c. Dupa care acelasi poet spune o fabuloasa si naucitoare poveste a unui olandez zburator aterizat temporar \u00een Rom\u00e2nia. Se facea ca un olandez \u00een carne si oase \u00eesi parasea laboratorul si tara de dragul unei rom\u00e2nce de pe Valea Muntelui, de la poalele Ceahlaului, mut\u00e2ndu-se \u00een tara ei cu renta unei matusi cu tot. \u201eVreo juma’ de an \u2013 povesteste poetul nostru \u2013 olandezul a admirat frumusetile naturii noastre. C\u00e2nd l-am cunoscut, mi-a zis ca avea sa scrie o carticica care sa circule \u00een Vest si care sa se numeasca simplu: \u00abRom\u00e2nia pe \u00eentelesul tuturor\u00bb\u201c. Olandezul s-a apucat serios de treaba: si-a facut o casa ca-n povesti la poalele Ceahlaului, si-a tras apa curenta, si-a instalat centrala, si-a pietruit drumul si, culmea elegantei, nu iesea pe ulita nebarbierit. \u201eLa el \u2013 continua povestea \u2013 fumul iesea drept pe cos, \u00een timp ce la ei (la vecinii olandezului, rom\u00e2nii, cum ar veni \u2013 n.n.) mergea ca udul boului, el era neted pe fata si zilnic ras, \u00een timp ce ei aveau fetele \u00eennegrite de tutun prost, de bautura din petrol, g\u00e2stele lui erau albe la pene si li se vedea grasimea printre fulgi, \u00een timp ce g\u00e2stele lor erau murdare si slabe. De asta \u00eesi petreceau \u00eencruntati cele trei sute si ceva de sarbatori din calendarul anual al rom\u00e2nului, \u00een care e interzis sa muncesti dar e permis sa bei, sa toci timpul, sa \u00eenjuri, sa-ti mai \u00eenjunghii vreun consatean. Dar situatia nu putea merge la nesf\u00e2rsit asa. \u00centr-o zi, c\u00e2tiva munteni mai inimosi au intrat \u00een ograda olandezului si s-au ocupat de stricat: centrala, apa curenta, garduri. Au dat drumul la micul helesteu \u00een care se jucau niste nesimtiti de pestisori colorati. I-au rupt florile. I-au taiat copaceii. S-au chinuit o gramada de timp p\u00e2na au reusit sa smulga trandafirii japonezi, aveau si spini, aveau si radacinile bine \u00eenfipte \u00een pam\u00e2ntul rom\u00e2nesc… Olandezul si-a luat c\u00e2mpii. Acum traieste la Rotterdam, alaturi de rom\u00e2ncuta noastra care s-a adaptat si care munceste la un laborator ce se ocupa cu experimentele atomice. Manuscrisul brosurii de popularizare a frumusetilor tarii noastre, \u00abRom\u00e2nia pe \u00eentelesul tuturor\u00bb, a mai fluturat, pagina cu pagina, prin curtea parasita a casei de pe Valea Muntelui, o vreme, dupa care v\u00e2ntul l-a luat si l-a dus pe Bistrita.\u201c Antologica, povestea olandezului zburator, reproduce p\u00e2na la un punct furia oarba a consatenilor lui Petre Petre din \u201eRascoala\u201c lui Rebreanu, aceia care, intrati \u00een casa batr\u00e2nului Miron Iuga devasteaza totul, sparg ferestrele, smulg perdelele si distrug pianul. \u00cen povestea\/ parabola lui Adrian Alui Gheorghe nu-i \u00eensa nicio rascoala, ci e vorba doar despre dezastruoasa mostenire a unor trasaturi ur\u00e2te ale neamului rom\u00e2nesc si poate si ale altor neamuri: invidia neputincioasa si ura oarba a unor bipezi care nu pot suporta sa vada cum \u00een ograda altora, aparent asemenea lor, cresc g\u00e2ste cu pene albe si grasime \u00eentre fulgi, iar \u00een helesteu se joaca niste pestisori colorati… Pe scurt, este vorba, conchide poetul, despre educatie si scoala: \u201eScoala rom\u00e2neasca s-a tabloidizat… educatia a fost susanelizata, relatia profesorului cu studentul se rezuma la plata taxelor catre \u00absereleul universitar\u00bb care tipareste diplome.\u201c \u201eCu profesorime, cu functionarime, cu bagatori de seama, cu patroni de facultati, numarul celor care se dau bine pe l\u00e2nga intelect e destul de mare. Toti cetatenii care priveau altadata la o facultate ca la Everest, \u00eesi satisfac orgoliul ascuns si-si cumpara diplome una dupa alta. Nu stiu ce primar care nu poate face dovada faptului ca a terminat liceul are deja doua diplome de absolvent de facultate si acum \u00eesi \u00eencheie masteratul!\u201c Mustind de revolta si de amaraciune, povestea olandezului zburator de la Valea Muntelui \u00eenapoiat la Rotterdam este o parabola a salbaticirii, a noii barbarii ce ameninta o populatie analfabeta \u00eemproprietarita cu diplome universitare. Ca sa apese si mai tare asupra fatalismului \u201emioritic\u201c ce si asa ne b\u00e2ntuie, poetul repeta cuvintele teribile ale lui Mircea Vulcanescu: \u201eDaca printr-o calamitate poporul rom\u00e2n ar disparea si ar veni alt popor \u00een acest spatiu, s-ar transforma tot \u00een poporul rom\u00e2n\u201c. Povestea olandezului zburator ne conduce catre un posibil raspuns, altul dec\u00e2t cel din g\u00e2ndul bunului rom\u00e2n zv\u00e2rlit si ucis \u00een puscarie tot de niste rom\u00e2ni: mai bine rom\u00e2n \u00een alta parte dec\u00e2t rom\u00e2n \u00een Rom\u00e2nia. Si probabil ca nici vesnicia nu s-a nascut la sat. \u00cen niciun caz la Valea Muntelui…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eJurnalul poemelor\u201c pe care-l publica \u00een frumoasa revista \u201eSaeculum\u201c de la Focsani, poetul Liviu Ioan Stoiciu, considerat de unii \u201ec\u00e2rtitor\u201c de meserie, constata cu m\u00e2ndrie si admiratie retinuta vigoarea generatiei optzeciste din care el \u00eensusi face parte. Judec\u00e2nd dupa aceste r\u00e2nduri, pare o generatie de succes \u00eentr-un lung interval istoric plin de esecuri si… Cite\u0219te mai mult »Povestea olandezului zburator<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3025,12,3026,3024,3027],"class_list":["post-3903","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-focsani","tag-liviu-ioan-stoiciu","tag-poeti-actuali","tag-revista-saeculum","tag-viata-literara"],"views":2658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3903","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3903"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3903\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3903"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3903"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3903"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}