O cercetare facuta de un institut al Academiei Rom\u00e2ne demonstreaza cum nu se poate mai limpede ca suntem pe ultimul loc \u00een Europa \u00een privinta\u00a0 cheltuielilor sociale. Pentru cei ce cunosc bine g\u00e2ndirea si manierele celor ce ne conduc, rezultatele cercetarii nu au constituit o\u00a0 surpriza. Si nici consecintele \u00eengrozitor de triste ale acestui\u00a0 adevar. Deoarece e de domeniul evidentei ca, \u00eenaintea bunurilor care ne lipsesc, a banilor si a slujbelor remunerate c\u00e2t de c\u00e2t\u00a0 onorabil, avem nevoie de o tara. Din\u00a0 pacate, \u00een momentul de fata, Rom\u00e2nia pare, cu fiecare zi mai mult, o mosie fanariota, un spatiu fara institutii functionale \u00een masura sa impuna respect. Suverane sunt capriciile vatafilor. Acestia, \u00een loc sa apeleze la\u00a0 specialisti adevarati, capabili sa propuna niste solutii pentru iesirea din marasmul \u00een care ne-am pomenit, sunt obsedati nu numai de reduceri de salarii si restructurari, ci si de brand-ul de tara. Se sub\u00eentelege, este nevoie si de asa ceva, dar o ierarhie a urgentelor s-ar impune. De la fabulous spirit, ale carui mistere \u00eenca nu ni s-au elucidat dec\u00e2t \u00een mica masura, trec\u00e2nd prin land of choice, am ajuns, \u00een sf\u00e2rsit,\u00a0 la o frunza. Se stie, orice brand este si o poveste. C\u00e2te din c\u00e2ntecele noastre nu \u00eencep cu: frunza verde? \u201eFoaie verde si-o sipica,\/Trenule masina mica \/Unde-l duci pe Ionica?\u201c Frunza verde de trifoi, frunza verde lemn c\u00e2inesc, la urma urmei, frunza verde de orice. Spaniolii, autorii frunzei, nu aveau cum sa stie acest amanunt, dar au nimerit-o! Oricum, turistii, \u00een aceasta epoca a crizelor de tot felul, nu merg la \u00eent\u00e2mplare, ci vor sa descopere povesti noi sau doresc sa strabata spatii ale caror istorii le sunt cunoscute. Daca frunza ar fi fost de vie, de exemplu, trimiterea la Deceneu, marele preot al lui Burebista, s-ar fi f\u00e3cut de la sine. Dorind sa scape de cultul bahic si de orgiile supusilor sai, acesta a ordonat distrugerea vitei de vie, planta sacra a lui Dyonisos. Este la \u00eendem\u00e2na oricui sa constate ce au ajuns urmasii abstinentilor fara voie din primul secol \u00eenainte de Christos, si daca nu cumva au dat vinul pe whisky. Oricum, cu o bautura sau cu alta, stramosii lor nu s-ar rusina de ei. Si nici Dyonisos. Iar apoi, frunza de vie era, \u00eemi \u00eenchipui, mult mai apropiata de fabulous spirit. P\u00e2na la urma, \u00eensa, am impresia ca e mai bine ca s-a optat pentru aceasta frunza si pentru \u00eendemnul de a explora gradina Carpatilor. \u201eExplore the Carpathian garden!\u201c \u00cendemn care, indiscutabil, este semnul generozitatii noastre, caci muntii cu acest nume se \u00eentind si \u00een alte tari, iar \u00een drum spre una ori spre alta, exploratorii se pot rataci si pe la noi. C\u00e2t despre frunza, asa cum e desenata, ea poate fi de prun, par, cires, mar, toti acesti pomi afl\u00e2ndu-se si prin gradinile noastre de la poalele Carpatilor, dar si, cu exceptia Ucrainei, \u00een Uniunea Europeana. C\u00e2t despre nervura albastra a frunzei, lumea \u00eesi va da seama imediat ca este vorba despre Dunare, despre Tisa ori despre Somes, presupun\u00e2nd ca va sti cumva \u00een ce parte a lumii sunt Carpatii. Nu trebuie ignorata nici frunza de fag. Padurile noastre, sau ce a mai ramas din ele, sunt, \u00een marea lor majoritate, de fag. Oricum, sigur este ca au fost. Si pentru ca am pomenit de fagi, \u00eemi vine \u00een minte parerea unui regretat prieten, ecologist si misogin convins, despre vremurile foarte \u00eendepartate, c\u00e2nd\u00a0 acest spatiu apartinea mai mult fabulous spirit-ului dec\u00e2t istoriei. Povestea lui \u00eencepe demult de tot, pe timpul navalirilor barbare. Acestia, calareti desav\u00e2rsiti, \u00een drumul lor spre Apus, ajungeau \u00een tinuturile noastre urm\u00e2nd numai cursul apelor, caci padurile de fag nu pot fi strabatute calare. Stramosii nostri daco-romani stateau linistiti \u00een numeroasele luminisuri din munti, unde aveau de toate: v\u00e2nat, miere, mei, chiar si vita de vie, izvoare cu apa limpede si animale domestice pe masura nevoilor.<\/p>\n
Nemultumite de viata redusa la un luminis si de barbatii care \u2013 fie ca erau ocupati cu tainele viei, fie ca, av\u00e2nd de toate, se cam lenevisera \u2013 au fost, se sub\u00eentelege, femeile. Care coborau dealul sau muntele curioase sa vada cu ce se mai \u00eendeletnicesc barbarii. Asa se face ca unii dintre acestia nu s-au mai re\u00eentors \u00een stepele lor si au trecut la agricultura, minerit sau au \u00eenvatat sa creasca si alte animale \u00een afara de cai. Cherchez la femme, au spus, mai t\u00e2rziu, si pe buna dreptate, fratii nostri mai mari. Sau: \u00een spatele fiecarui barbar \u00eembl\u00e2nzit se afla o femeie. Prietenul meu era convins ca doar cei din Harghita si Covasna si-au adus cu ei si nevestele, de unde si \u201epuritatea etnica\u201c a zonei. Pentru noi, rom\u00e2nii, de mare actualitate este \u00eendemnul prezidential rostit, zilele acestea, pe limba noastra \u2013 altfel, \u201ebuna doar pentru \u00eenjuraturi\u201c \u2013, spre a cita dintr-un clasic la moda.\u00a0 Sa nu facem o drama din faptul ca pleaca profesorii si medicii, ne-a sfatuit presedintele. Statul nu poate sa-i plateasca asa cum ar merita. Adevarul este ca iarasi are dreptate: unii dintre ei se \u00eencapat\u00e2neaza sa faca greutati guvernului abuz\u00e2nd, adica, de dreptul de a trai \u00een propria lor tara. Mai sunt si dintre acestia. Un brand posibil pentru rom\u00e2nii care au mai ramas ori pentru pensionarii care \u201en-au iesit din sistem\u201c, vorba unui ministru, adica nu au dat \u00eenca ortul popii, ar fi \u201eExplore the European garden!\u201c Va convine sau nu, aceasta este solutia. \u201eTara, \u00een criza, are nevoie de oameni puternici\u201c, a mai spus presedintele si, involuntar, mi-am amintit ca, \u00een numeroase filme americane, am vazut cum se antreneaza specialistii \u00een diversiuni si antiterorism. Rambo, de exemplu, ar trebui proiectat mai des pe ecranele noastre, dar si lectiile de suravietuire pe care le putem \u00eenvata de la cei \u00eenrolati \u00een Legiunea straina. A m\u00e2nca frunze, viermi, diferite lighioane este prima lectie de supravietuire. Cui nu-i plac si cei ce nu rezista… ies din sistem! Iar cei ce supravietuiesc dupa aceasta guvernare, nu pot fi dec\u00e2t puternici. Dar, c\u00e2nd vorbea de oamenii puternici, sunt sigur ca presedintele\u00a0 nu se referea la cei ce ne conduc \u00een momentul de fata, deoarece n-ar fi afirmat urmatoarele: \u201eO tara care ia \u00eemprumuturi sa plateasca pensia si salariile este o tara de m\u00e2na a doua!\u201c Adevar incontestabil. Dar o astfel de tara, adica de m\u00e2na a doua, care este incapabila sa-si plateasca profesorii, medicii, pensionarii, ce conducatori are? De a c\u00e2ta m\u00e2na sunt ei? Oricum, se pare ca am ajuns\u00a0 iarasi, \u00een foarte scurt timp, sa avem conducatori care-si \u00eenchipuie ca merita un alt popor. Din pacate, pierderile Rom\u00e2niei \u00een urma acestui mod primitiv de a g\u00e2ndi nu pot fi evaluate \u00een bani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O cercetare facuta de un institut al Academiei Rom\u00e2ne demonstreaza cum nu se poate mai limpede ca suntem pe ultimul loc \u00een Europa \u00een privinta\u00a0 cheltuielilor sociale. Pentru cei ce cunosc bine g\u00e2ndirea si manierele celor ce ne conduc, rezultatele cercetarii nu au constituit o\u00a0 surpriza. Si nici consecintele \u00eengrozitor de triste ale acestui\u00a0 adevar.… Cite\u0219te mai mult »Frunza \u015fi cureaua lat\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[3023,14953,4,2834,366,1996],"class_list":["post-3898","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-brand-de-tara","tag-politica","tag-editorial","tag-elena-udrea","tag-politicieni","tag-turism"],"views":3035,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3898","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3898"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3898\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3898"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3898"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3898"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}