{"id":3878,"date":"2010-08-05T12:47:50","date_gmt":"2010-08-05T10:47:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3878"},"modified":"2010-08-05T12:49:30","modified_gmt":"2010-08-05T10:49:30","slug":"pedocratia-corecta-sexual","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pedocratia-corecta-sexual\/","title":{"rendered":"Pedocratia corecta sexual"},"content":{"rendered":"<p>Vazul monstruos, de fapt, nu presupune dec\u00e2t o privire limpede, aruncata, intr-un moment inexplicabil de gratie, asupra unei fr\u00e2nturi de viata. Captura poate fi impresionanta. Eliberat miraculos din procesul de lobotomie mediatica, evadat din mirajul ochelarilor hollywoodieni de perceput realitatea si reintors, naucit, pentru o clipa, in zorii perceptiei inocente poti constata iute ca ceea ce tocmai vezi nu reprezinta ceea ce, ca regula de viata, credeai ca vezi. Distanta dintre cele doua ipostaze este apreciabila, iar raportul dintre ele rasturnat cu totul: ne petrecem mai tot timpul not\u00e2nd docti ceea ce credem ca vedem si amendam stiintific ceea ce ochiul, fara gres, ne expune cu sinceritate. Fraparea, in acest caz, se interpune decisiv intre trucatul, ademenitorul si reconfortantul sentiment de normalitate si imaginea vie si necrutatoare a evidentei. Nefirescul, odata explicat si definit, devine firesc, iar senzatia asociata dumnealui constanta. Apoi iar apare miracolul privirii limpezi, iarasi se instaleaza fraparea si din nou se aplica, profesional si metodic, explicarea si definirea, adica se livreaza secventa usor recognoscibila prin care anormalitatea poate fi privita ca normalitate.<br \/>\nM-am trezit, intr-o buna zi, ca smuls dintr-un prelungit lesin. Totul se petrecea in holul Primariei Braila. Fiind vorba de o dimineata din mijlocul saptam\u00e2nii, aplombul cetatenesc si reactiunea institutionala se instalasera la cote maxime: ghisee intesate de oameni care amenintau, functionari care raspundeau url\u00e2nd, doi gardieni care selectau dupa bunul plac pe cine urca spre birouri si pe cine nu, soferi bascaliosi care-si asteptau sefii, femei de serviciu violente, un batalion de tigani care ciuguleau carnea de pe coastele afumate ale unui fragment dizlocat dintr-o carcasa de porc. Ei bine \u2013 sa nu crezi! -, in chiar mijlocul acestui bazar insolit, cu aer de extravaganta gradina zoologica, o domnisoara de 11 ani, insotita de o mama topita de admiratie si o bunica care \u2013 sa-mi fie iertat! \u2013 reusise, nu stiu cum, sa arate exact ca aparitiile publicitare din saiturile old mature porn, isi prezenta cu o seriozitate inspaim\u00e2ntatoare creatiile picturale. Pe patru panouri, confectionate din lemn si p\u00e2nza de sac, tronau neverosimil vreo 20 de tablouri care infatisau abstractiuni deruntante, obtinute din juxtapunerea culorilor complementare, adica reprezentau prima lectie de pictura a fetitei, lectie in care domnisoara a aflat ca rosul este complementar cu verdele si ca, odata alaturate, ambele isi sporesc valoarea cromatica. In fine, nimic anormal p\u00e2na aici, lentila secventei usor recognoscibile functiona din plin. Dar trec\u00e2nd peste imperativul omului nou, acela de a nu te mira de nimic si, cu at\u00e2t mai mult, de a nu te lasa tulburat de nimic, am ascultat ceva timp discursul \u2013 da, a fost un adevarat discurs! \u2013 fetitei. M-a uluit profesionalismul decupat la milimetru din manualele Amway. Pe un ton egal, cu dictie perfecta, insotita de o privire patrunzatoare, lipsita de orice timiditate sau emotie, copila-pictor a explicat unei asistente compuse din trei ascultatori debusolati si un domn transpirat, care filma prabusit in genunchi, cum, de pilda, tusele v\u00e2scoase care amestecau portocaliul cu albastrul reprezentau dragostea de mama sau cum liniutele tremur\u00e2nde de galben trasate pe un albastru crud sintetizau oamenii care iubesc natura. Apoi, deodata, a aparut un alt domn, care i-a v\u00e2r\u00e2t fetitei sub nas un microfon. Daaaa, ati inteles, a urmat interviul in direct-ul holului primariei. Asa am aflat v\u00e2rsta, scoala, \u201emaestrii\u201c copilo-pictoritei (erau si ei prezenti in primarie, dar cu discretie si modestie) si \u2013 surprais! \u2013 aspiratiile ei de viitor. Din chiar acest punct, viitorul suna bine si hotar\u00e2t: fetita a explicat, cu raspicarea ce nu admite replica, ca va picta cam p\u00e2na pe la v\u00e2rsta de 25 de ani; in tot acest timp va c\u00e2stiga gramezi de bani din v\u00e2nzarea teribilelor creatii; cu banii c\u00e2stigati isi va deschide o casa de moda; va c\u00e2stiga, astfel, cu casa de moda, alte si alte gramezi de bani, dar numai p\u00e2na la v\u00e2rsta de 40 de ani; la v\u00e2rsta de 40 de ani se va opri fix un an si-si va scrie memoriile; cu banii c\u00e2stigati de pe urma colosalelor v\u00e2nzari prin intermediul \u2013 atentie! \u2013 editurii proprii isi va mai deschide o alta casa de moda din care va aduna alte tone de bani; pe final, va face un film, cu ea in rolul principal, care va reprezenta, evident, viata ei plina de succese; in tot acest timp, va trai sanatos, m\u00e2nc\u00e2nd numai hrana \u201eorganica\u201c, dupa un grafic de elaborare personala, ce va fi publicat in cartea ce va reuni admirabila ei viata. Bunica a pl\u00e2ns, iar mama s-a aplecat protectoare asupra copilului cu acea privire care exprima teama unei iminente kidnapped, si din acest punct incepe si \u201evazul monstruos\u201c: fetita era imbracata si \u201earanjata\u201c ca o adevarata femeie. O pereche de pantaloni de piele abia ii acopereau, la limita extrema, pubisul, un sutien negru \u2013 o constructie textila speciala, cred \u2013 ii supradimensiona s\u00e2nii care fortau energic tesatura unei bluze fara m\u00e2neci, total transparenta, o juma\u2019 de camion de farduri i se scurgea pe pleoape si obraji, iar un ruj rosu-corai, aplicat ca untul pe p\u00e2ine, ii pigmenta, p\u00e2na dincolo de contururile naturale ale gurii, buzele care se increteau de c\u00e2te ori fetita schita pentru eternitate o poza mondena, cu gesturi semnificative. S-a aplaudat indelung, cortina, felicitarile, adresarea de cuvinte bune, s-a auzit si sirena unei Salvari in trecere, in fine.<br \/>\nVazul monstruos m-a insotit si in zilele urmatoare si am aflat, cu aceasta ocazie, ca perceptia aceasta mai chinuie si pe altii, care tin in tacere totul ca pe un mare secret, ca si cum acest tip de \u201esensibilitate\u201c, dat in vileag, te-ar condamna la extinctie sociala, apoi, rapid, si la cea fizica. Lucr\u00e2nd, pe timpul acela, intr-o biblioteca, in chiar serviciul ce implica continua interactiune cu publicul, aveam la dispozitie materie din belsug, \u201especializata\u201c. Cum o biblioteca judeteana \u201etraieste\u201c de pe urma bibliografiilor scolare \u2013 trebuie sa intelegeti ca nu veti prinde picior de \u201eintelectual\u201c printre rafturile cu carti, ci numai la masa festiva a ceremoniilor de tot felul \u2013, \u201eclientii\u201c obisnuiti sunt elevii, mai ales cei p\u00e2na in 16 ani, acestia fiind mai usor de intimidat de amenintarile profesorale. Am avut ocazia, astfel, sa observ ceea ce, de obicei, nu voiam sa vad si sa percep ceea ce, ca regula, nu admiteam sa ma tulbure in vreun fel. Abia indraznind sa ridic ochii cu mare incetineala, incepeam, pornind de la pantofi si urc\u00e2nd in sus, pe linia corpului, sa inventariez obiecte de vestimentatie create si aplicate, prin retinere la purtator, special pentru a stimula si mentine sugestia de prezenta feminina erotica in plin aplomb sexual. Odata ajuns in zona fetei, inregistram, in mai toate cazurile, aceeasi contradictie vizuala: \u201efemeia\u201c total dezinhibata, care, prin gesturi si mimica sigura de sine, isi punea in valoare, prin exhibare si lipsa oricarei timiditati sau, desuet articulat, \u201erusine\u201c, componentele de atractie sexuala, nu era dec\u00e2t, dupa c\u00e2t ma duce capul pe mine, un copil. La fel si cu \u201ebarbatii\u201c: baietandri de o jumatate de pol de ani interpret\u00e2nd, cu gesturi si ocheade de budoar, roluri de masculi profesionisti in acuplari spectaculoase. Secventa din urma avea chiar si segmentul ei de amuzament, const\u00e2nd in totala blocare a vreunei colege de 40 de ani, care ram\u00e2nea inghetata nemaistiind cum sa reactioneze la \u201eavansurile\u201c foarte subtile si imposibil de dovedit ale unui pici de v\u00e2rsta ei impartita la trei.<br \/>\nEnsor, Hodler, Munch, Klimt, Kokoschka, Schiele, nefericitilor, in Braila de azi ati fi trecut drept pastisori ordinari si neindem\u00e2natici ai unei realitati plecate in lume ca din tun. Deformarea chipului uman sau transfigurarea lui in fragmente ce metamorfozeaza moartea sunt fetisuri de succes. Timp sa fie si \u2013 slava Domnului! \u2013 sanatate, si va aparea si bebelusul cu un trabuc in gura si-un ghiul in degetul mic, intins pe un chaise-longue, cu sexul at\u00e2rn\u00e2ndu-i pe nisip si buton\u00e2nd impetuos sf\u00e2rcurile a 24 de s\u00e2ni explodati din trupurile a 24 de bebeluse cu dantura de portelan. Pedocratia politica din timpul lui Papini se desav\u00e2rseste spectaculos in lolitismul corect sexual aplicat in priza directa maselor \u2013 scuzati termenul!<br \/>\nIar ieri, un cunoscut poet rom\u00e2n contemporan tocmai mi-a explicat, infrigurat si cu aerul marturisirii unui pont de zile mari, ca lumea a evoluat si ca in Rom\u00e2nia se inregistreaza o schimbare de \u201esensibilitate\u201c poetica. Dar, cum am mai spus, sanatate sa fie!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Vazul monstruos, de fapt, nu presupune dec\u00e2t o privire limpede, aruncata, intr-un moment inexplicabil de gratie, asupra unei fr\u00e2nturi de viata. Captura poate fi impresionanta. Eliberat miraculos din procesul de lobotomie mediatica, evadat din mirajul ochelarilor hollywoodieni de perceput realitatea si reintors, naucit, pentru o clipa, in zorii perceptiei inocente poti constata iute ca ceea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pedocratia-corecta-sexual\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Pedocratia corecta sexual<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[638,3015],"class_list":["post-3878","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-copii","tag-pictori"],"views":2223,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3878","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3878"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3878\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}