{"id":3863,"date":"2010-08-05T12:34:00","date_gmt":"2010-08-05T10:34:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3863"},"modified":"2010-08-05T12:34:27","modified_gmt":"2010-08-05T10:34:27","slug":"n-gradina-mirabilis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/n-gradina-mirabilis\/","title":{"rendered":"In gradina mirabilis"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Chiar daca sunt zile fierbinti de vara si masinile desemnate sa-i duca la Mogosoaia pe cei pasionati de turismul cultural au disparut (din motiv de criza), cine se incumeta sa mearga la Palatele Br\u00e2ncovenesti are ce vedea. C\u00e2teva expozitii ce si-au gasit spatiul de expunere perfect in resedinta voievodal-princiara si\u00a0 ambientul pe masura ofera publicului un regal vizual \u2013 sculptura regretatului Vasile Gorduz, lucrarile sticlarului Mihai\u00a0 Hlihor si o noua iesire in lume a Grupului fara nume. Cinci artisti vizuali al caror proiect de cursa lunga isi mai inscrie o reusita in palmares, potentata si de sobrietatea blajin\u00a0 d\u2019antant a locului.<\/strong><\/em><br \/>\nGrupul fara nume, care a avut prima expozitie acum doisprezece ani, in 1998, reuneste cinci pictori, patru pastinisti (studenti ai profesorului si artistului Horia Pastina), Nicolae Badiu, Cristian Ditoiu, Marian Dobre, Valeriu Paladi, si Floarea Peia, o studenta a profesorului artist Florin Ciubotaru.<br \/>\nPrimul amintit, Nicolae Badiu, a avut initiativa acestei reuniuni. Au cautat un nume potrivit aspiratiilor gruparii, nu l-au gasit si au ramas&#8230; fara nume intr-un proiect ce vizeaza constructul pe un traseu mai lesne de rostit si mult mai greu de infaptuit: a deveni urmeaza lui a fi.<br \/>\nIn mai bine de un deceniu de existenta, Grupul fara nume n-a invitat alti artisti sa i se alature, dar nici alti artisti nu s-au aratat dispusi sa intre in grupare. Nu pentru ca ar fi vorba despre un cerc exclusivit, elitist, cu teoretizari si program neaparat de urmat, ci, putem presupune cunosc\u00e2ndu-i si urmarindu-le atent iesirile catre public, pentru ca, surprinzator, chiar de la inceputuri, grupul s-a articulat simbiotic. \u201eSuntem impreuna pentru ca am apucat asa. Asta nu inseamna ca nu dam cu noi de pam\u00e2nt, ca nu avem libertate deplina\u201c, spune Marian Dobre, artistul care si-a asumat promovarea gruparii.<br \/>\nGrupul fara nume deschide expozitii cam din doi in doi ani. In spatii bine alese, cu vernisaje care sa ram\u00e2na in amintirea publicului, precum acela al expozitiei din 2002, \u201eO varianta\u201c, de la Muzeul National al Literaturii Rom\u00e2ne, insotit de concert de pian si fagot, de la care participantii abia s-au dat dusi dupa mai bine de patru ore de adastare in expozitie. Ori ca la Mogosoaia, acum c\u00e2teva zile, c\u00e2nd numai caderea intunericului a razletit numerosul public din fata lucrarilor asezate bine chibzuit in incaperile arcate ale Palatului.<br \/>\nAsta nu inseamna ca toate momentele expozitionale ale grupului au fost doar reusite.<br \/>\nIn 2007, dupa ce maestrul Paul Gherasim, prezent la vernisaj, le-a semnalat o seama de nepotriviri, de inadvertente, cei cinci si-au dat jos, a doua zi, lucrarile de pe simezele Caminului Artei si au oferit publicului o alta expozitie. De altfel, inca de la inceputuri, de c\u00e2nd cei cinci abia terminasera facultatea, primul critic de arta care a curatoriat grupul a fost Doina M\u00e2ndru. Cea care a girat si noua lor expozitie de la Palatele Br\u00e2ncovenesti, in selectia maestrului Paul Gherasim si cu mari nume ale artelor vizuale contemporane prezente la deschidere.<br \/>\nAnul 2009 a insemnat o premiera in istoria Grupului fara nume. Pentru prima oara cei cinci au lucrat impreuna intr-o minitabara la Comana. \u201eDaca rezolvam relatiile dintre\u00a0 noi, nimic nu e greu \u2013 crede Marian Dobre \u2013 Dezbaterile sunt ardente, dar nu ne dorim sa teoretizam in numele grupului. Asta ar duce la desfiintare. Dupa ce am lucrat impreuna si am vazut ce bine ne-a fost, am cumparat un teren la Comana, pe care sa construim un \u00absediu\u00bb. Comunicarea, comuniunea noastra nu e una obisnuita. Nu comunicam intre noi pe e-mail, mai degraba vom construi atelierele dec\u00e2t sa ne trimitem texte unii altora\u201c.<br \/>\nDespre expozitia recent deschisa\u00a0 la Mogosoaia, artistul spune ca, din moment ce Paul Gherasim, Horia Pastina, Mihai S\u00e2rbulescu i-au privit pe cei cinci mai serios, inseamna ca \u201eiesirea la Comana a fost benefica, am reusit sa construim impreuna si ceea ce am oferit spre vedere si intelegere publicului e un lucru bine inchegat\u201c.<br \/>\nIntr-o viata artistica minata poate prea apasat de orgolii, de int\u00e2ietati si de repudierea maestrilor, a profesorilor care, zic invataceii, le-ar ingradi tinerilor av\u00e2ntul spre originalitate si spre c\u00e2stigarea individualitatii, \u201eucenicii ascultatori\u201c din Grupul fara nume nu vor ca exegetii sa-i separe, sa-i considere \u201ecei buni\u201c fata cu \u201eceilalti rai\u201c, sa-i directioneze, sa-i manipuleze.<br \/>\n\u201eNu indraznim sa spunem ca ne revendicam de la \u00abProlog\u00bb \u2013 spune Marian Dobre, care-si da un doctorat pe aceasta tema, sub indrumarea profesorului Cristian Robert Velescu \u2013 Au existat anumite temeri sa nu semanam cu maestrul, dar Horia Pastina a lucrat cu noi ca oameni. N-am deprins doar un limbaj plastic, am fost educati sa intelegem lumea. Suntem deja individualitati, de aceea l-am rugat pe Paul Gherasim sa ne \u00abpuna\u00bb impreuna. Toti tindem spre a fi ucenici intr-o meserie dincolo de puterea noastra, aici ar fi de inteles o asemanare cu \u00abPrologul\u00bb. Sa pictezi ceea ce nu se lasa vazut\u201c.<br \/>\nCei cinci artisti din Grupul fara nume au plecat in elaborarea picturii lor de la un tip de imagine de \u201escoala franceza\u201c, av\u00e2ndu-i maestri pe Alexandru Ciucurencu si Horia Pastina.<br \/>\nSi-au dat seama si de marile limite ale unui asemenea tip de imagine. Au ucenicit la pictura de la noi din biserici \u2013 Marian Dobre, Nicolae Badiu, Floarea Peia au pictat si restaurat lacasuri sfinte, Valeriu Paladi si Cristian Ditoiu au participat la restaurari. \u201eNe int\u00e2lnim altfel cu peretele, cu panoul. Stim cum sa le vindecam. A studia si a experimenta dupa model sunt demersuri ce nu pot fi separate. In expozitia de la Mogosoaia s-a vazut asta, s-a vazut si ca experimentam. Suntem un grup impartit in doua, constientii si inconstientii. Capabili sa stam alaturi, sa lucram si sa expunem impreuna, capabili de aceasta performanta. Practic, suntem un grup care isi asuma toate directiile din arta contemporana, fiind pe picioarele noastre\u201c, crede Marian Dobre.<br \/>\nPentru artist, constructia expozitiei de la Mogosaia incheie o etapa din devenirea grupului \u2013 suportabilitatea \u2013 \u201eam vazut ca e bine, ne-am epuizat fiecare automatismele deprinse in timp\u201c. A doua etapa va fi una a asumarii libertatii \u2013 \u201evai, ce liberi suntem, stim fiecare cum sa ne punem lucrul nostru alaturi de ceilalti.\u201c Si, in fine, a treia etapa va fi chiar aceea \u201efara nume\u201c \u2013 \u201efara pecete individuala \u2013 nu va fi insa o experienta mistica, aici ne separam de \u00abProlog\u00bb\u201c.<br \/>\nExpozitia Grupului fara nume de la Palatele Br\u00e2ncovenesti\/Mogosoaia e un construct secvential bine articulat intr-un fel de gradina mirabilis. De gradina de rai mental, astept\u00e2nd intruparea. Un spatiu desfacut in evantai, cu resorturile la vedere, subsumate unei gramatici subtile care acumuleaza tensiunea miracolului ce va sa vie. Garduri despartind (protej\u00e2nd?) intunericul manos, in falduri, incremenit in asteptarea luminii. Geometrii care abia se disting, nutrite dintr-o paleta speciala, in care culoarea lipsa se instituie tocmai in pregnanta. Poduri peste v\u00e2ltori de apa, de vegetal, in devalmasie. In-semne, in-scrisuri, coduri secrete umpl\u00e2nd membrane si alveole, eruptie de vegetatie edenica oferita vederii parca printr-o perdea abia transparenta, ca si cum ai picta si ai arata ceea ce nu se lasa vazut. Un inceput de gradina, in fond, un strai pestrit, o haina a patriarhului intinsa peste fruntarii (remarcabila lucrarea lui Marian Dobre \u201eHaina Patriarhului\u201c, valorificare simbolica a Hainei Sf\u00e2ntului Ierarh Nicolae pictata de acesta in trapeza de la Dridu. In care crucea in cerc de pe haina ierarhului poate deveni planul unui \u201einceput de gradina\u201c, asa cum vesm\u00e2ntul e un suport pe care se poate construi o lume. Val si orizont ab initio).<br \/>\nNoua iesire in public a Grupului fara nume e una de referinta in peisajul expozitional al anului 2010. Trebuie neaparat vazuta, chiar daca in aceste zile se ajunge greu la Mogosoaia. Incercati. Si g\u00e2nditi-va ca prin acest drum ati putea sa treceti proba acceptarii in gradina mirabilis.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Chiar daca sunt zile fierbinti de vara si masinile desemnate sa-i duca la Mogosoaia pe cei pasionati de turismul cultural au disparut (din motiv de criza), cine se incumeta sa mearga la Palatele Br\u00e2ncovenesti are ce vedea. C\u00e2teva expozitii ce si-au gasit spatiul de expunere perfect in resedinta voievodal-princiara si\u00a0 ambientul pe masura ofera publicului&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/n-gradina-mirabilis\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">In gradina mirabilis<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3009,1351,3007,3006,3008],"class_list":["post-3863","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-floarea-peia","tag-florin-ciubotaru","tag-marian-dobre","tag-nicolae-badiu","tag-valeriu-paladi"],"views":2215,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3863","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3863"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3863\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3863"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3863"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3863"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}