{"id":3860,"date":"2010-08-05T12:31:16","date_gmt":"2010-08-05T10:31:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3860"},"modified":"2010-08-05T12:31:29","modified_gmt":"2010-08-05T10:31:29","slug":"semper-puberis-%e2%80%9ethe-a-team%e2%80%9c-de-joe-carnahan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/semper-puberis-%e2%80%9ethe-a-team%e2%80%9c-de-joe-carnahan\/","title":{"rendered":"Semper puberis: \u201eThe A-Team\u201c de Joe Carnahan"},"content":{"rendered":"<p>Nostalgia la care \u201eThe<br \/>\nA-Team\u201c cel din 2010 face apel este aceea a t\u00e2narului care nu a prins niciodata armata si care crede ca, nefac\u00e2nd-o, a pierdut ceva fundamental. Ca a fost privat de o distractie pe cinste. In acelasi timp, \u201eEchipa de soc\u201c a lui Joe Carnahan e facut sa placa si unui public masculin ceva mai in v\u00e2rsta, acela al rezervistilor care le duc dorul colegilor de pluton si se intreaba din c\u00e2nd in c\u00e2nd ce-or mai fi fac\u00e2nd, pe unde-or mai fi. Pe scurt, atractia principala si adevaratul protagonist al filmului e camaraderia.<br \/>\nAceasta intimitate care se formeaza intre cei patru membri ai comandoului se bazeaza pe o incredere reciproca fara de care grupul nu poate exista, dar depinde in egala masura si de tensiunile care se formeaza intre ei. Uneori, dependenta reciproca si tensiunile deopotriva nu sunt foarte diferite de cele care pot aparea intr-o casnicie.<br \/>\n<strong>Cu arma in m\u00e2na<br \/>\nsi lacrimi in ochi<\/strong><br \/>\nAerul asta conspirativ de fratie adolescentina poate fi greu de inteles de catre cei pentru care viata militara nu prezinta cine stie ce interes. La inceputul filmului, c\u00e2nd comandoul abia se formeaza, unul dintre criteriile care ii uneste pe cei patru e calitatea de a fi fost cu totii, odinioara, membri ai corpului rangers-ilor. Baracus (Quinton Jackson) e impuscat in m\u00e2na de Hannibal (Liam Neeson) la c\u00e2teva secunde dupa ce fac cunostinta si totusi asta nu conteaza c\u00e2tusi de putin: am\u00e2ndoi poarta acelasi tatuaj, semn ca au servit sub acelasi drapel. Felul cum se intreaba unul pe celalalt in ce companie au activat e dubios in cel mai inalt grad, am\u00e2ndoi au ochii umezi ca niste scolarite puse sa scrie o compunere despre marile sentimente, in ochii spectatorului pacifist, puseurile lor emotive sunt fie de ordin vag homoerotic, fie ridicole si at\u00e2t.<br \/>\nInsa pentru toti ceilalti, acest ce sagalnic poate fi insasi esenta prieteniei, iar planificarea cu care Hannibal, liderul grupului, se tot impauneaza chiar poate trece drept strategie. In realitate, strategia lipseste cu desav\u00e2rsire din filmul lui Carnahan. \u201eI love it when a plan comes together\u201c, acesta e catchphrase-ul stupid pe care actorul irlandez il tot repeta, mozolind la c\u00e2te un trabuc. In finalul filmului, o spune si Face (Bradley Cooper), ca nu cumva s-o uitam. Mai cinstit ar fi fost sa zica \u201eImi place la nebunie c\u00e2nd fac pe desteptul\u201c sau \u201eImi place la nebunie c\u00e2nd explodeaza tot felul de chestii fara nici un fel de logica\u201c. Planurile lui Hannibal sau Face au la fel de multa valoare tactica precum cunostintele de barbut intr-un meci de bridge sau deschiderea siciliana din sah pe tabla de \u201eNu te supara, frate!\u201c. Ce-i drept, aceste planuri au uneori meritul de a prilejui secvente de actiune cel putin ambitioase, cum e aceea a tancului in picaj liber, pilotat cu salve de tun, dar de cele mai multe ori, ele sunt originale intr-o singura privinta: divulgarea poantei se face inainte ca aceasta sa fi fost zisa.<br \/>\n<strong>Papusile voodoo<br \/>\nsi masina timpului<\/strong><br \/>\nTimpul lui \u201eThe A-Team\u201c curge dupa criterii aparte. Scenele de actiune incep cu prezentarea planului de bataie. De obicei, narator e Hannibal. Pentru a se face inteles, acesta se foloseste de harti si, conform unei logici ludice infantile, de machete. Adica de tanculete si soldatei de plastic, pe care subordonatii sai le strica sau le dau la o parte cuminti, exact asa cum planuiesc sa faca in realitate. Aceasta mostra de g\u00e2ndire mitica e urmata de desfasurarea propriu-zisa a scenei: Hannibal povesteste, noi vedem exact ceea ce urmeaza sa se int\u00e2mple. La sf\u00e2rsit, povestea-i gata, iar noi suntem simultan in prezentul povestii si in viitorul luptei c\u00e2stigate.<br \/>\nScopul acestor lupte in care cei patru se av\u00e2nta se justifica doar in parte. Hannibal, Face, B. A. Baracus si Murdock fac pe dracul in patru pentru a-si dovedi nevinovatia. Indiferent ce li se int\u00e2mpla, ei stiu una si buna: trebuie \u201esa-si spele numele\u201c. Sa fie reabilitati. Altfel nu se poate, cu numele patat nu pot trai. Jumatate din timp omoara tot felul de anonimi cu arme din cele mai grozave, dar nici nu concep sa-si piarda gradele militare si sa fie urmariti international. Lasa impresia ca fara respectabilitatea asta de care au fost spoliati sunt legati de m\u00e2ini si de picioare, nu pot face nimic. C\u00e2nd de fapt se duc unde vor, c\u00e2nd vor, cu c\u00e2te arme vor si omoara si arunca in aer ce vor, dupa un singur criteriu: exotismul locatiilor si intensitatea exploziilor.<br \/>\nIn final, pentru a-si ilustra planul, Face se foloseste de jocul de alba-neagra. Un pic mai t\u00e2rziu, chiar joaca alba-neagra, cu niste containere. Cam tot at\u00e2ta noblete c\u00e2ta are jocul in cauza au si planul, si filmul care se incheie cu punerea lui in practica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nostalgia la care \u201eThe A-Team\u201c cel din 2010 face apel este aceea a t\u00e2narului care nu a prins niciodata armata si care crede ca, nefac\u00e2nd-o, a pierdut ceva fundamental. Ca a fost privat de o distractie pe cinste. In acelasi timp, \u201eEchipa de soc\u201c a lui Joe Carnahan e facut sa placa si unui public&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/semper-puberis-%e2%80%9ethe-a-team%e2%80%9c-de-joe-carnahan\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Semper puberis: \u201eThe A-Team\u201c de Joe Carnahan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3004,150,83,3005],"class_list":["post-3860","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-a-team","tag-cinema","tag-film","tag-joe-carnahan"],"views":1948,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3860","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3860"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3860\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3860"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3860"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3860"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}