{"id":386,"date":"2009-12-10T10:40:25","date_gmt":"2009-12-10T08:40:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=386"},"modified":"2009-12-10T10:40:53","modified_gmt":"2009-12-10T08:40:53","slug":"cronica-unei-biografii-tolerate-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cronica-unei-biografii-tolerate-iii\/","title":{"rendered":"Cronica unei biografii tolerate (III)"},"content":{"rendered":"

In incheierea foiletonului de saptam\u00e2na trecuta citam un fragment dintr-un eseu despre \u201eliteratura si realitate\u201c al lui Gabriel Garcia M\u00e0rquez aparut in \u201eEl Espectador\u201c. In acelasi articol, tradus, ca si multe altele, de Miruna Ionescu pentru \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, in anii ’80, autorul \u201eToamnei Patriarhului\u201c mai marturisea: \u201eEu m-am nascut si am crescut in Caraibe. Cunosc totul, tara cu tara, insula cu insula, si poate ca de aici sentimentul de frustrare pe care-l am ca niciodata nu mi-a venit o idee si nu am putut face ceva care sa fie mai teribil dec\u00e2t realitatea. Cel mai departe c\u00e2t am putut ajunge a fost sa o transpun cu mijloace poetice, dar nu exista nici un r\u00e2nd in vreuna din cartile mele care sa nu-si aiba originea intr-un fapt real\u201c.<\/strong><\/em>
\nGerald Martin observa cu finete ca pentru M\u00e0rquez realitatea obiectiva trebuie sa aiba int\u00e2ietate in arta, dar \u2013 precizeaza el \u2013 hotar\u00e2toare sunt si universul interior si cel fantastic. Este lesne de inteles de ce M\u00e0rquez a fost fascinat de neorealismul italian, poate cel mai important si mai revolutionar curent din intreaga istorie a cinematografiei si singurul care a avut o influenta puternica si asupra artei literare, in speta asupra prozei. M\u00e0rquez a fost impresionat, de pilda, de capodopera lui Vittorio de Sica \u2013 \u201eHotii de biciclete\u201c, remarc\u00e2nd si admir\u00e2nd indeosebi \u201eautentica umanitate\u201c si \u201everidicitatea tehnicii narative\u201c a filmului marelui regizor. De altfel, constata biograful scriitorului, in anii ’50, pentru el neorealismul italian era singura modalitate de a face film, regizorul sau preferat fiind Vittorio de Sica, iar scenaristul numarul unu al epocii \u2013 celebrul Cesare Zavattini.
\nCunoscator profund nu doar al operei personajului sau, dar si al literaturii iberoamericane, Gerald Martin analizeaza si defineste cu o claritate rar int\u00e2lnita idei, texte si concepte, altminteri mult vehiculate, nu o data cu neingaduita superficialitate. In primul r\u00e2nd, desigur, \u201erealismul magic\u201c, o tehnica utilizata inaintea lui M\u00e0rquez de Asturias, Alejo Carpentier sau Rulfo si care consta in aceea ca naratiunea \u2013 toata ori intr-o buna parte \u2013 apartine personajelor, conceptiei si viziunii acestora asupra realitatii, autorul las\u00e2ndu-le libertatea deplina si neintervenind in vreun fel nici macar atunci c\u00e2nd faptele narate sunt \u201ebizare, folclorice sau superstitioase\u201c. In proza celor care au adoptat aceasta tehnica \u2013 subliniaza Gerald Martin \u2013 \u201eLumea este exact asa cum o vad personajele\u201c. Cu o asemenea tehnica s-au scris romane si nuvele, ce au devenit deja clasice, dar despre M\u00e0rquez se poate spune ca a scris ceea ce biograful si exegetul sau englez numeste fara sa ezite un roman-mit: \u201eUn veac de singuratate\u201c. Un roman care nu doar a fost si este citit de milioane si milioane de oameni de pe mapamond, dar a devenit subiectul obsesiv al numeroaselor comentarii, al interviurilor cu autorul sau, ca sa nu mai vorbim de scrisorile expediate de cititori de pe diferite meridiane. In stilul sau derutant, dar eficient in a-si gestiona celebritatea, M\u00e0rquez a afectat de la o vreme un acut sentiment de sastisire, de respingere a insistentei cu care se revenea mereu \u2013 inclusiv in conversatiile cu prietenii \u2013 la povestea romanului care il consacrase ca unul dintre cei mai originali prozatori ai secolului XX. Si nu numai. D\u00e2nd un exemplu, Martin relateaza ca la o petrecere M\u00e0rquez si-a pus prietenii sa instaleze o pancarta pe care scria \u201eSunt interzise discutiile despre \u201eUn veac de singuratate\u201c\u201e.
\nRomanul a avut un ecou exceptional si o cariera spectaculoasa. Biograful scriitorului rememoreaza ca la aparitia lui, Carlos Fuentes ii spunea lui Pablo Neruda ca \u201eUn veac de singuratate\u201c are, pentru America Latina, aceeasi insemnatate ca a lui \u201eDon Quijote\u201c pentru Spania. O carte magica, odata cu care autorul si numele sau au devenit magice. Una dintre putinele din literatura universala \u2013 scrie Gerald Martin \u2013 care au avut un impact si un succes de asemenea proportii, Boom-ul latino-american insusi dator\u00e2ndu-si existenta autorului ei.
\nIn 1970, \u201eUn veac de singuratate\u201c a fost declarat cel mai bun roman strain aparut in Franta in anul 1969. M\u00e0rquez a refuzat sa ia parte la ceremonie, motiv\u00e2nd ca era prost tradus in limba franceza, chiar daca recenziile fusesera mai mult dec\u00e2t favorabile. La aceasta se adauga faptul ca era nemultumit de nivelul v\u00e2nzarilor, in opinia sa explicatia fiind aceea ca in Franta \u201espiritul lui Descartes a invins spiritul lui Rabelais\u201c. Pentru mexicani \u201eUn veac de singuratate\u201c este un motiv de mare m\u00e2ndrie fiindca a fost scris in tara lor si nu la Paris, Londra sau in alta parte.
\nGerald Martin identifica \u201eun straniu paradox istoric\u201c. Punctul sau de vedere este ca romanele ce pusesera bazele unui Boom latino-american in anii ’60 \u2013 intre care \u201eOrasul si c\u00e2inii\u201c al lui Mario Vargas Llosa \u2013 \u201enu erau, in esenta, dec\u00e2t niste versiuni aduse la zi ale marilor romane moderniste europene si americane din anii ’20-’30 \u2013 lucrari precum \u00abUlise\u00bb, \u00abIn cautarea timpului pierdut\u00bb, \u00abManhattan Transfer\u00bb, \u00abDoamna Dalloway\u00bb sau \u00abAbsalom, Absalom!\u00bb\u201c. Insa opera care a sintetizat si a consacrat acest Boom latino-american, \u201eUn veac de singuratate\u201c, parea a fi mult mai putin labirintica si modernista dec\u00e2t celelalte. Intr-o epoca in care termenul \u201epostmodernist\u201c nu fusese inca inventat, critici precum Emir Rodriguez Monegal vorbeau despre \u201estraniul anacronism\u201c al romanului lui M\u00e0rquez \u2013 pentru ca parea sa fie transparent, usor de citit si accesibil chiar si celor cu o pregatire literara rudimentara\u201c. In \u201eToamna Patriarhului\u201c, insa, sunt evidente trasaturile joyceene si woolfiene, fiindca M\u00e0rquez a vrut \u201esa creeze ceva mai apropiat de romanul tipic al Boom-ului\u201c. Interesant e insa ca o facea in momentul c\u00e2nd \u201emajoritatea celorlalti scriitori, stimulati de succesul lui M\u00e0rquez, se indepartau de maniera caracteristica Boom-ului, scriind mult mai vizibil \u201epostmodernist\u201c, asa cum se presupunea ca este \u201eUn veac de singuratate\u201c\u201e. Martin apreciaza apoi ca \u201eToamna Patriarhului\u201c este cea mai complexa opera a lui M\u00e0rquez. Si asta, nu doar fiindca insusi autorul a afirmat in repetate r\u00e2nduri ca e cea mai buna carte a sa. Oricum, e cea care, se pare, l-a solicitat mai mult dec\u00e2t toate celelalte. Un roman in care \u2013 observa Martin \u2013 cele doua mari teme ale lui M\u00e0rquez \u2013 puterea si iubirea sunt tratate tin\u00e2nd cont si de \u201emotivele\u201c ce li se asociaza: amintirea, nostalgia, singuratatea si moartea. Biograful si exegetul englez face o radiografie magistrala, pe masura complexitatii romanului, a carui \u201ecurgere temporala este aproape imposibila, intinz\u00e2ndu-se pe aproape doua sute de ani\u201c, naratiunea urmarind in fond liniile generale ale istoriei Americii Latine.
\nAnaliza lui Gerald Martin releva sensurile profunde ale romanului si defineste viziunea autorului, ca si multiplele perspective ale naratiunii. Intre altele, el observa cu remarcabila subtilitate: \u201eNemilosul cinism cu care sunt tratate fiintele umane ne obliga pe parcursul cartii sa luam in considerare eventualitatea ca puterea sa existe pentru a fi folosita (\u201ecineva trebuie sa o faca\u201c), perspectiva lui M\u00e0rquez asupra istoriei fiind extrem de apropiata de sumbra viziune teoretizata mai int\u00e2i de Machiavelli si ilustrata apoi, in mod repetat, de Shakespeare\u201c.
\nNu lipseste din comentariul lui Martin analiza stilului si a structurii narative a romanului: \u201ePrimele capitole incep cu trei sau patru paragrafe pe pagina, ca o orchestra care isi acordeaza strunele, capat\u00e2nd apoi amplitudine, lungindu-se la nesf\u00e2rsit. Vocea narativa trece constant de la persoana I, la a II-a si a III-a\u2026Ca narator la persoana a treia, M\u00e0rquez este absent aproape cu desav\u00e2rsire, insa nici un alt roman al sau nu a fost mai dominat de timbrul sau literar at\u00e2t de specific\u201c.
\nAnimal politic si literar, marele prozator este deopotriva \u201eun autor solitar\u201c care a scris un roman \u201edespre un dictator obsesiv si singuratic\u201c. L-a scris asa-zic\u00e2nd cu s\u00e2nge, suferind si, zice Martin, tot obsesiv. Tulburator si, totodata, cum nu se poate mai revelator este ceea ce marturisea M\u00e0rquez: \u201eE aproape o confesiune, o carte total autobiografica, o carte de memorii. Fireste ca e vorba de niste memorii cifrate; insa, daca in loc sa vedeti un dictator, vedeti un foarte renumit scriitor care se simte extrem de st\u00e2njenit de propria-i celebritate, ei bine, cu aceasta cheie puteti citi cartea si o puteti intelege\u201c.
\nLectura biografiei \u201eGabriel Garcia M\u00e0rquez. O viata\u201c este una de zile mari. Cartea \u2013 o lucrare, cum mai aratam, monumentala, insotita de un numar impresionant de note explicative, care, numai ele, ar putea constitui materia unui substantial volum \u2013 nu e doar istoria unei vieti si a unei opere \u201emagice\u201c (cu cuv\u00e2ntul lui Gerald Martin). In definitiv, ea ne repovesteste o mitologie. Mitologia unei lumi si a unui continent fabulos, cu radacini ad\u00e2nci si ins\u00e2ngerate, cu dictatori bolnavi de singuratate si de melancolie\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In incheierea foiletonului de saptam\u00e2na trecuta citam un fragment dintr-un eseu despre \u201eliteratura si realitate\u201c al lui Gabriel Garcia M\u00e0rquez aparut in \u201eEl Espectador\u201c. In acelasi articol, tradus, ca si multe altele, de Miruna Ionescu pentru \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, in anii ’80, autorul \u201eToamnei Patriarhului\u201c mai marturisea: \u201eEu m-am nascut si am crescut in Caraibe. Cunosc… Cite\u0219te mai mult »Cronica unei biografii tolerate (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-386","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2064,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/386","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=386"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/386\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=386"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=386"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=386"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}