{"id":3850,"date":"2010-08-05T12:22:50","date_gmt":"2010-08-05T10:22:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3850"},"modified":"2010-08-05T12:23:07","modified_gmt":"2010-08-05T10:23:07","slug":"aristocrat-al-scrisului-si-plebeu-fara-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aristocrat-al-scrisului-si-plebeu-fara-opera\/","title":{"rendered":"Aristocrat al scrisului si plebeu fara opera"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Ion Creanga &#8211; \u201ePopa Duhu\u201c (I)<\/strong><\/p>\n<p>ION PECIE<\/p>\n<p>Criticul G. Ibraileanu a lansat o teza pe c\u00e2t de interesanta pe at\u00e2t de discutabila despre scrierile lui Ion Creanga \u00een studiile sale \u201ePovestirile lui Creanga\u201c si \u201eI. Creanga: Taranul si t\u00e2rgovatul\u201c. Anume ca humulesteanul are o dubla identitate artistica, de \u201etaran\u201c si ,,t\u00e2rgovat\u201c. ,,C\u00e2nd Creanga iese din \u00abtaraniile\u00bb lui, nu mai este acel artist de-o incomparabila fineta. \u00cen \u00abPopa Duhu\u00bb autorul are o nuanta de mahalagism si \u00een tratarea subiectului si \u00een admiratia sa pentru acel bel esprit de suburbie, care e parintele Isaia \u2026\u201c. Primul ar fi scriitorul matur, original, autor al \u201ePovestilor\u201c si al \u201eAmintirilor\u201c. \u201eTaran\u201c este artistul seducator prin finetea scriiturii c\u00e2nd se inspira din lumea traditionala a satului rom\u00e2nesc, accesibil \u00een profunzimea operei sale doar intelectualilor rasati. Al doilea, ,,t\u00e2rgovatul\u201c, ar fi orasanul, adica taranul stramutat fizic si mental \u00een mahala, umbl\u00e2nd creanga pe bulevardele Iasiului si pe la iarmaroace, si \u00eencarc\u00e2ndu-se tematic cu subiecte nedemne de pana lui ( subiecte deloc aristocrate), cum ar fi scrierile didactice sau chiar subproductiile daunatoare imaginii lui Creanga. Stilistic, scrisul sau ar fi marcat fie de neologisme \u00een abuz (textele didactice), fie de ziceri triviale ca \u00een textele nefinalizate precum \u201eDragoste chioara si amor ghebos\u201c, \u201eOltenii \u00een Iasi\u201c sau chiar \u201eCalicul de la Talpalari\u201c, text atribuit postum lui Creanga. Taranul e un aristocrat al scrisului, t\u00e2rgovatul &#8211; un plebeu fara opera.<br \/>\nTeza lui G. Ibraileanu este discutabila si \u00een sensul ca invita la discutii profitabile pentru \u00eentelegerea imaginarului lui Creanga. Cele doua voci ale scriitorului, rurala si pseudourbana, recompun o constiinta scindata. Primul, aristocrat al spiritului, este omul natur, nepervetit de civilizatie, companion ideal al lui Eminescu \u00een lungi escapade nocturne prin c\u00e2rciumile de la Ciric si Aroneanu. Despre cei doi companioni G. Calinescu a lasat r\u00e2nduri memorabile. Al doilea, plebeul, este t\u00e2rgovatul cu punga goala, umbl\u00e2nd nelinistit prin cafenelele de mahala. Ramas fara Eminescu, golit de subiectele culese \u00een Vatra Satului si de pe malul Ozanei cea frumos curgatoare, cauta alte figuri memorabile fara a avea norocul de a le gasi. Vagabond\u00e2nd pe malurile Bahluiului, \u00eent\u00e2lneste figuri indezirabile pe care parintele Duhu, modelul sau spiritual, le-ar fi trimis sa se curete \u00een Cacaina cea nelimpede ca c\u2026 . Persoanele \u00eent\u00e2lnite aici nu au statura nazdravanilor din povesti. Clasicul Creanga (,,taranul\u201c) este, structural, un alt romantic \u00eent\u00e2rziat c\u00e2ta vreme imaginatia lui evadeaza \u00een lumea fabuloasa a povestilor, salta zglobie \u00een lumea copilariei, prinde \u00een aceeasi rama calma a povestirii personagii reale &#8211; catihetii &#8211; si personaje fabuloase din povesti. ,,Taraniile\u201c propun o lume frumoasa \u00een care se poate visa cu ochii deschisi si melancoliza fara retinere at\u00e2t din partea autorului \/ naratorului c\u00e2t si din partea cititorului invitat la o baie de romantism virginal. Dimpotriva, textele ,,mahalagesti\u201c se aventureaza \u00eentr-o lume ur\u00e2ta, diforma fizic si moral care nu se deschide spre nimic.<br \/>\nPrelungind pe cont propriu dihotomia propusa de G. Ibraileanu, am zice ca t\u00e2rgovatul Creanga dedat la subiecte mahalagesti e satiric, critic, dar se \u00eenfunda, se epuizeaza \u00eentr-o comedie sluta, copie proasta, se vede, dupa \u201eChiritele\u201c lui Alecsandri. Scuturat de sarcasme sociale, de boala si de tristeti canite la mucul lum\u00e2narii, face figura unui personaj romantic, sceptic patit si nem\u00e2ntuit, ne\u00e2mpacat cu sine si \u00een divort cu lumea ca popa Duhu si Ivan Turbinca, cei doi confini ai sai. Pierz\u00e2ndu &#8211; l pe Eminescu, am zice ca Ion Creanga a pierdut un dublu statut: de ascultator privilegiat si de povestitor autorizat, devenit autor si narator creditabil. Dialogul cu poetul \u00eembatat de mitologia rom\u00e2neasca sf\u00e2rseste \u00een monolog. Vorbitul de unul singur pe subiecte si subiecti mediocri prefateaza tacerea. Turbinca vrajita s-a golit de subiecte. Ultimul Creanga e mai interesant ca personaj \u00eentr-o carte nescrisa dec\u00e2t ca autor al unor texte reunite \u00een ,,Versuri originale\u201c, ,,Poezii populare\u201c sau ,,Postume\u201c. Avea dreptate G. Ibraileanu c\u00e2nd scria: ,,ce bine pentru gloria lui, ca \u00abDragoste chioara si amor ghebos\u00bb, din care a ramas o pagina, s-a pierdut! Si ce bine ar fi fost sa nu fie el autorul trivialelor versuri \u00abOltenii \u00een Iasi\u00bb\u201e. Ceva mai la vale criticul \u00eesi nuanteaza afirmatia: \u201e\u00abPopa Duhu\u00bb e o opera de tranzitie, are un caracter dublu. La ea au colaborat si taranul si mahalagiul din Creanga, pentru ca parintele Isaia Duhu, pe de-o parte, e o amintire din copilarie, de pe malurile Ozanei, unde traia acest preot pe vremea copilariei lui Creanga, iar pe de alta parte, o cunostinta a lui Creanga din Iasi, unde se stramutase si preotul. De aceea, acolo unde vorbeste de parintele Isaia de la Neamt, scrie ca \u00een \u00abAmintiri\u00bb, pe c\u00e2nd acolo unde \u00eel zugraveste ca filosof iesean de suburbie, Creanga are o nuanta de mahalagism.\u201c \u201ePopa Duhu\u201c a fost publicata \u00een ,,Convorbiri literare\u201c , 1881, Nr. 8, 1 noiembrie iar \u201eAmintiri din copilarie\u201c, partea a III-a, este datata Bucuresti, 1881, septembrie si tiparita \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 1882, Nr. 12, 1 martie.<br \/>\nCele doua identitati artistice ale lui Creanga, de aristocrat si de plebeu, se reconciliaza \u00een acest text. Creanga este, practic, \u00een acelasi timp si ,,taran\u201c si ,,mahalagiu\u201c dupa zona de inspiratie aleasa. C\u00e2nd \u00eesi scrie \u201eAmintirile\u201c, este taran nostalgic dupa Humulesti, cum scrie \u201ePopa Duhu\u201c autorul moaie pana \u00een cerneala mahalagiilor. Poate ca nu aceasta simplista \u00eentelegere a procesului de creatie conteaza, c\u00e2t faptul ca aprecierea unui text mai valoros dec\u00e2t crede Ibraileanu este afectata de prejudecata ca \u00een ipostaza lui suburbana Creanga este inferior ca artist. Cel putin \u00een \u201ePopa Duhu\u201c criticul este nedrept at\u00e2t fata de Creanga c\u00e2t si fata de Isaia Teodorescu.<\/p>\n<p>Personajul lui Creanga este o figura insolita de \u00eentelept oriental, un Nastratin Hogea crestinat sau un Pacala neast\u00e2mparat, nicidecum un artificial filosof de mahala cum scrie ironic G. Ibraileanu. Cum vor fi aratat filosofii ieseni de centru, de la Academia Mihaileana sau de la Junimea, nu stim, stim \u00eensa ca Popa Duhu e o figura literara mai interesanta dec\u00e2t filosoful materialist Vasile Conta, alt profesor al lui Creanga. Portretul \u00een etape facut lui Isaia Teodorescu, fostul sau dascal de la Manastirea Neamtului, este absolut magistral si e pacat ca nici Ion Creanga nici literatura rom\u00e2na nu au fost pregatiti pentru a fixa acest personaj \u00eentr-un roman filosofic, roman de moravuri. Debutul povestirii \u201ePopa Duhu\u201c ne \u00eendeamna sa visam la aceasta carte din care autorul a realizat doar personajul principal: ,,Cine &#8211; a \u00eent\u00e2lnit vreodata \u00een calea sa un popa, \u00eembracat cu straie saracute, scurt la stat, smolit la fata, cu capul ples, merg\u00e2nd cu pas rar, \u00eencet si g\u00e2nditor, raspunz\u00e2nd \u00eendesat \u00absluga dumitale\u00bb cui nu-l trecea cu vederea, casc\u00e2nd cu zgomot c\u00e2nd nu-si gasea omul cu care sa stea de vorba, fac\u00e2nd lungi popasuri prin aleile ascunse ale gradinilor publice din Iasi, c\u00e2te cu o carte \u00een m\u00e2na, tresarind la c\u00e2ntecul pasarelelor si oprindu-se cu mirare l\u00e2nga mosinoaiele de furnici, pe care le numea el \u00abrepublici \u00eentelepte\u00bb, dezmerd\u00e2nd iarba si florile c\u00e2mpului, icoane ale vietii omenesti, pe care le uda c-o lacrima fierbinte din ochii sai si apoi, cuprins de foame si obosit de osteneala si g\u00e2ndire, \u00eesi lua catinel drumul spre gazda, unde-l astepta saracia cu masa \u00eentinsa.<br \/>\nAcesta era parintele Isaia Duhu, nascut \u00een satul Cogeasca &#8211; Veche din judetul Iasi.\u201c<br \/>\n\u00cent\u00e2lnindu-te \u00een pagina scrisa cu acest pop\u00e3, care \u00eencalca tipicul si \u00een biserica si \u00een afara ei nu trebuie sa ai nici superstitii nici prejudecati. Nu stim c\u00e2t era de singulara aparitia lui \u00een peisajul capitalei moldave cu cetateni care respecta normele, dar \u00eenclinam sa credem ca parintele este \u00eentr-o mai mare masura emblematic dec\u00e2t dascalimea si preotimea urbei \u00een a doua jumatate a secolului XIX.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ion Creanga &#8211; \u201ePopa Duhu\u201c (I) ION PECIE Criticul G. Ibraileanu a lansat o teza pe c\u00e2t de interesanta pe at\u00e2t de discutabila despre scrierile lui Ion Creanga \u00een studiile sale \u201ePovestirile lui Creanga\u201c si \u201eI. Creanga: Taranul si t\u00e2rgovatul\u201c. Anume ca humulesteanul are o dubla identitate artistica, de \u201etaran\u201c si ,,t\u00e2rgovat\u201c. ,,C\u00e2nd Creanga iese&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aristocrat-al-scrisului-si-plebeu-fara-opera\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Aristocrat al scrisului si plebeu fara opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3000,2999],"class_list":["post-3850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-criticul-g-ibraileanu","tag-scrierile-lui-ion-creanga"],"views":3642,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3850"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3850\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}