\u00cen biografia \u201eTitanul \u2013 viata lui Dostoievski\u201c, L. Grossman evoca epoca marelui scriitor si atmosfera de unica emulatie pe care a cunoscut-o viata literara si artistica din Rusia secolului al XIX-lea. Pastr\u00e2nd proportiile, as putea spune ca exista, din acest punct de vedere, unele similitudini cu ceea ce s-a petrecut la noi. Celor doi poli de acolo \u2013 Sankt Peterburg si Moscova \u2013 corespunz\u00e2ndu-le aici Iasul si Bucurestiul. Pare ca numai atunci (\u00een acel veac) si acolo a fost posibila aparitia unor scriitori ca Gogol, Tolstoi, Dostoievski sau Cehov. O marturie a sotiei lui Dostoievski, Anna Grigorievna, mi se pare, si din acest punct de vedere, elocventa. Aflati la Geneva, unde locuiau \u00eentr-un somptuos peisaj montan, Dostoievski se simte apasat, deprimat. \u00cei lipsesc spatiile \u00eentinse si aerul de acasa, simte ca \u201ei se \u00eengusteaza orizontul\u201c si ca \u201en-ar putea scrie aici nimic de valoare\u201c, motiv pentru care sotii Dostoievski hotarasc sa se \u00eentoarca grabnic \u00een Rusia. Dar nu era vorba doar de geografie si, asa-zic\u00e2nd, de ambianta cosmica, ci mai ales de spiritul locului. Chiar daca am crede ca marii creatori, marii scriitori, precum cei pomeniti, sunt niste trimisi, niste programati din alte sfere, tot nu am putea sa facem abstractie de locul si timpul \u00een care ei s-au nascut, s-au format si au scris, de climatul politic, social, moral si, fireste, cultural al epocii \u00een care ei au evoluat, asum\u00e2ndu-si destinul ce le-a fost harazit. \u201eO, Sonecika!\u201c \u2013 \u00eei scria Dostoievski nepoatei sale c\u00e2nd era deja celebru. \u201eDaca ai sti c\u00e2t de greu e sa fii scriitor, adica sa suporti aceasta ursita!\u201c (Iar un rom\u00e2n, si el genial, cine altul dec\u00e2t G. Calinescu, parca \u00eencuviinteaza: \u201eCaci talent \u00eenseamna suferinta\u201c). Si cum sa nu fie greu c\u00e2nd rescrii de opt ori \u201eIdiotul\u201c, c\u00e2nd arzi \u00eentreg manuscrisul romanului \u201eCrima si pedeapsa\u201c si scrii un altul cu aceeasi tema (obsedanta tema de care era chinuit si Marin Preda) si cu acelasi titlu, c\u00e2nd anulezi 15 coli din \u201eDemonii\u201c si o iei de la capat, cu primul cuv\u00e2nt?! Dar nu stau oare la originea acestui efort, cu adevarat titanic, un moment si un fapt pe care Dostoievski le-a purtat totdeauna \u00een suflet si le-a repovestit aproape religios \u00een Jurnal? Este momentul de neuitat c\u00e2nd Nekrasov izbucneste \u00een pl\u00e2ns la lectura manuscrisului nuvelei \u201eOameni sarmani\u201c, atunci a unui ilustru necunoscut care tocmai obtinuse titlul de inginer. Entuziasmat, tulburat, Nekrasov n-a ezitat sa-l \u00eenfatiseze ca pe un trofeu severului, \u201e\u00eenfioratorului\u201c Belinski, instanta critica suprema, un fel de Maiorescu sau poate mai degraba un Ibraileanu rus, care \u00eei si da sentinta pe un ton mesianic: \u201e\u2026pretuieste-ti darul, ram\u00e2ne-i fidel si vei fi un mare scriitor!\u2026\u201c
\nL. Grossman povesteste ca, \u00een aprilie 1874, Nekrasov \u00eei solicita lui Dostoievski pentru anul ce urma un roman spre a-l publica, \u00een foileton, \u00een \u201eOtecestvenn\u00eeie zapisk\u201c. Scriitorul nu le poate promite \u00eensa nimic lui Nekrasov si prietenilor sai care editau amintita revista, fiindca se simtea obligat fata de cei de la \u201eRusski vestnik\u201c, cu care mai colaborase, si \u00eentelegea sa le fie loial. \u00cen paginile fostului \u201eorgan liberal\u201c cu care, de altfel, polemizase, lui Dostoievski \u00eei aparusera, \u00een foileton, \u201eCrima si pedeapsa\u201c si \u201eIdiotul\u201c. \u00cenc\u00e2t, doar \u00een cazul \u00een care revista moscovita nu ar fi avut nevoie de un manuscris inedit al sau, ar fi putut onora cererea lui Nekrasov. Pentru a afla cum stau lucrurile, se deplaseaza de la Petersburg la Moscova. Cei de la \u201eRusski vestnik\u201c \u00eei spun ca au \u201ematerial\u201c pentru anul 1875 si anume nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t romanul lui Tolstoi \u201eAnna Karenina\u201c, despre care Dostoievski va spune ca \u201enicaieri \u00een Europa nu exista un roman ca acesta\u201c. Timpul avea sa-i confirme pe deplin opinia, pe care, apreciaza Ion Ianosi, \u201enu ar fi cutezat s-o exprime multi rusi si la care confratii occidentali aveau sa ajunga mult mai t\u00e2rziu\u201c.
\n\u00centors la Petersburg, dezlegat de obligatie, Dostoievski \u00eei ofera lui Nekrasov manuscrisul romanului \u201eAdolescentul\u201c (cu subtitlul \u201e\u00censemnarile unui t\u00e2nar\u201c). Va fi publicat \u00een \u201eOtecestvenn\u00eeie zapisk\u201c \u00eencep\u00e2nd chiar cu primul numar pe 1876 al revistei.
\nCe competitie! Se aflau asa-zic\u00e2nd \u201e\u00een cursa\u201c, cu termenul lui Grossman, doi titani, poate cei mai mari prozatori din toate timpurile, care scriau \u00een aceeasi binecuv\u00e2ntata limba, aveau sub ochi aceeasi complexa, nu o data terifianta, realitate a Rusiei celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, dar si constiinta fortei ce venea din ad\u00e2ncurile culturii unui mare popor. \u201eCrede cu entuziasm \u00een poporul rus\u201c \u2013 scria Herzen despre Dostoievski. Asa cum credea si Tolstoi. Ei se raporteaza unul la celalalt, se stimuleaza reciproc, desi nu s-au aflat niciodata fata \u00een fata. Dupa aparitia celor cinci volume din \u201eRazboi si pace\u201c, roman considerat de critici ca fiind \u201eceva nemaiauzit: o epopee \u00een formele contemporane ale artei\u201c, Dostoievski \u00eei comunica lui Strahov ca are intentia de a scrie si el o epopee, preciz\u00e2nd: \u201e\u00eentregul concept va necesita un mare volum, cel putin ca cel al romanului lui Tolstoi\u201c. Era un reper catalizator la care se raporta. \u00cen \u201eAmintiri din Casa Mortilor\u201c, daca ar fi sa luam un singur exemplu, Dostoievski crease \u2013 cum observase deja Herzen \u2013 fresce \u201e\u00e0 la Buonarroti\u201c. De retinut ca Dostoievski a atras atentia \u00een repetate r\u00e2nduri ca nu a inventat nimic, totul s-a petrecut mai \u00eent\u00e2i \u00een cea mai concreta realitate a uriasei sale patrii.
\nPrivesc din nou, stimulat de relectura biografiei la care m-am referit \u2013 o carte riguros documentata, bine scrisa si tradusa, din pacate si cu unele clisee de limbaj ale criticii sociologiste \u2013 portretul lui Dostovieski realizat de V.G. Perov, la rugamintea lui P.M. Tretiakov, fondatorul faimoasei galerii de arta din Moscova, ce-i poarta numele. Era primavara anului 1872. Anna Grigorievna Dostoievskaia povesteste \u00een memoriile sale ca \u00eenainte de a trece la lucru, pictorul i-a vizitat \u00een fiecare zi, timp de o saptam\u00e2na, spre a-si observa personajul \u00een diverse momente si ipostaze pentru a-i surprinde expresia cea mai definitorie. Celebrul portret al lui Dostoievski iesit de sub penelul lui Perov este o capodopera a genului. Anna Grigorievna \u00eensasi, cunoscatoare ca nimeni altcineva a personalitatii marelui scriitor rus si, totodata, intelectual cu un larg orizont cultural si un gust estetic rafinat, aprecia ca Perov \u201ea prins \u00een portret un minut de creatie al lui Dostoievski\u201c.
\nUn minut c\u00e2t o eternitate!..<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen biografia \u201eTitanul \u2013 viata lui Dostoievski\u201c, L. Grossman evoca epoca marelui scriitor si atmosfera de unica emulatie pe care a cunoscut-o viata literara si artistica din Rusia secolului al XIX-lea. Pastr\u00e2nd proportiile, as putea spune ca exista, din acest punct de vedere, unele similitudini cu ceea ce s-a petrecut la noi. Celor doi poli… Cite\u0219te mai mult »Un minut c\u00e2t o eternitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2997,2998],"class_list":["post-3847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-titanul--viata-lui-dostoievski","tag-l-grossman"],"views":2063,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3847\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}