{"id":3844,"date":"2010-08-05T12:18:29","date_gmt":"2010-08-05T10:18:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3844"},"modified":"2011-04-12T16:15:05","modified_gmt":"2011-04-12T14:15:05","slug":"eminescu-zece-%e2%80%9ebasne%e2%80%9c-filologice-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-zece-%e2%80%9ebasne%e2%80%9c-filologice-ii\/","title":{"rendered":"Eminescu: Zece \u201ebasne\u201c filologice (II)"},"content":{"rendered":"<p><strong>3. LUMINA, CA EXPRESIE. <\/strong><br \/>\nDin textele vazute p\u00e2na acum rezulta ca \u00een epoca eminesciena erau doi termeni, \u201eluminare\u201c si \u201elum\u00e2nare\u201c, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca \u201ea stinge lumina\u201c era imposibila, lumina fiind, \u00eenca!, un principiu si o realitate cosmica; el zicea \u201estinge luminarea\u201c, g\u00e2ndindu-se la instalatia care facea lumina \u2013 si care putea fi lampa, candelabru sau chiar lum\u00e2nare. Moderniz\u00e2ndu-ne prin \u00eentrebuintarea generala a curentului electric, noi am \u201einventat\u201c \u2013 dar si \u00een limbajul nostru curent c\u00e2nd zicem \u201estinge lumina\u201c ne referim strict la lumina artificiala, facuta de m\u00e2na si mintea omului. Sensul invers, aprinderea luminii, pare, \u00eensa, dominat de \u00eentelesul etimologic al cuv\u00e2ntului. \u00centr-adevar, \u201ea aprinde\u201c vine din latineste: \u201ead\u201c si \u201eprehendere\u201c, cu sensul primar \u201ea se prinde de\u201c. \u00cen latineste exista \u201eapprehendo \/ adprehendo\u201c, dar nu are nimic de-a face cu focul, \u00eenseamna doar \u201ea lua\u201c, \u201ea prinde\u201c, iar sensul rom\u00e2nesc nu numai ca ne individualizeaza \u00eentre limbile romanice, dar pastreaza o interesanta mitologie (si metafizica) a focului: c\u00e2nd \u201eaprind focul\u201c nu \u00eenseamna ca scot focul la iveala dintr-un lemn, ca focul ar fi \u00een interiorul obiectului si n-as face dec\u00e2t sa-l exteriorizez; nu, focul \u201ese prinde de ceva\u201c, se \u201ead prinde\u201c; el exista \u00een sine, are viata, imperiul, consistenta lui \u2013 si \u00een mod deliberat accepta sa se \u00eencurce \u00een realitatea noastra, sa o consume. Sensul primar este \u201ea pune foc\u201c \u2013 \u00een lemne, sau \u00een altceva care arde. Focul nu se creeaza de catre om, el trebuie pastrat, \u00eentretinut; daca se stinge, ca \u00een basmul \u201eCalin Nebunul\u201c, sta timpul \u00een loc p\u00e2na ce flacaul care nu l-a vegheat alearga tocmai pe tar\u00e2mul celalalt, ia o sc\u00e2nteie din focul zmeilor, si o aduce ca sa-l aprinda din nou si aici.<br \/>\nA aprinde lumina, asadar, este resimtit prin extensie de la obiceiul punerii focului, nu \u00eenseamna a crea, a face lumina \u2013 ci a o conecta la vazul nostru, a o \u201eprinde\u201c \u00een realitatea noastra. Existenta ei \u00een tensiunea electrica, \u00een firele electrice, a devenit lucru de la sine \u00eenteles pentru omul tehnic de azi \u2013 care ar trebui sa stie, iata, ca la fel era resimtit focul \u00een ancestralitatea folosirii sale: ca un element \u00een sine, ca o stihie dintre cele patru ale lumii \u2013 care poate fi provocata, chemata, adusa si prinsa&#8230;<br \/>\nDaca revenim, \u00eensa, la filologie si \u00eencercam sa largim baza de informatii pentru a face diferenta c\u00e2t mai clara \u00eentre \u201eluminare\u201c si \u201elum\u00e2nare\u201c, vom vedea ca lucrurile nu sunt chiar asa de limpezi. \u00cen general teoria este mai simpla dec\u00e2t practica \u2013 iar verificarea uneia prin cealalta este dificila \u00een oricare sens. Iata, de pilda, urmatoarea amintire a lui Ioan Slavici, care \u00eencurca lucrurile de toata frumusetea: \u201e\u00cen primavara anului 1883, \u00eensa, el a \u00eenceput sa se \u00eendaratniceasca si nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte.s\u2026t Obiceiul lui era ca citea cu glas tare ceea ce \u00eei placea, mai ales poeziile, si facea multa galagie c\u00eend scria, se plimba, declama, batea cu pumnul \u00een masa, era oarecum \u00een harta cu lumea la care se adresa. \u00cei bateam \u00een perete; el stingea lum\u00eenarea si se linistea, dar era de rea credinta si nu se culca. Peste c\u00eetva timp, c\u00eend credea c-am adormit, aprindea din nou lampa si iar \u00eencepea sa bodoganeasca. Ma sculam atunci, ma duceam la el si-l rugam sa ma lase sa dorm. s\u2026t Acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese.\u201c Am citat din Ioan Slavici: \u201eAmintiri\u201c, Ed. Cultura Nationala, Buc., 1924, p. 26. \u00cen aceasta perioada Slavici scrie c\u00e2nd cu \u201e\u00ee\u201c, c\u00e2nd cu \u201e\u00e2\u201c (\u201ed\u00e2nsul\/ d\u00eensul\u201c, \u201ec\u00e2nd\/ c\u00eend\u201c, etc). Nu asta m-ar deranja \u00een primul r\u00e2nd, ci altele. Mai \u00eent\u00e2i, faptul ca aceasta amintire, at\u00e2t de importanta, nu prea este reluata de biografi. Este una dintre extrem de rarele marturii despre modul cum crea Eminescu, aflam ca el declama, \u00eesi interpreta retoric propria poezie, era mereu nemultumit, revenea. De aici reiese importanta deosebita pe care o acorda poetul scrierii ca oglinda a poeziei rostite, adica punctuatiei, pozitiei apostrofului, accentelor, etc.<br \/>\nSa-l lasam pe Slavici \u00een ereziile lui, dar noi, care avem astazi o informatie mai bogata despre Eminescu dec\u00e2t prietenul sau de la 1883 (pentru faptul ca putem corobora nesf\u00e2rsite informatii partiale pe care acela nu le detinea), trebuie sa ne \u00eentrebam: ce scria Eminescu \u00een primavara lui 1883 at\u00e2t de preocupat? Poetul nu mai publica poezii \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c din septembrie 188l, \u201eLuceafarul\u201c fusese definitivat din 1882 si dat la \u201eAlmanahul \u00abRom\u00e2nia Juna\u00bb\u201c din Viena. \u00cen vara lui 1883 va avea cunoscutul atac speculat de adversari \u2013 iar \u00een iarna va iesi, sub \u00eengrijirea lui Titu Maiorescu, volumul sau de \u201ePoesii\u201c care cuprinde, pe l\u00e2nga cele 24 de poezii publicate \u00eentre timp, vreo 40 de titluri noi, inedite. La acestea lucra el intens \u00een primavara lui 1883; sunt poeziile cu o muzicalitate deosebita ordonata si organizata de catre poet prin scriere.<br \/>\nDupa cum mai aratat, Perpessicius ajunge, \u00een notele sale de subsol unde urmareste infinitele versiuni si variante ale acestor poezii, la concluzia ca volumul din decembrie 1883 i-a fost pus lui Titu Maiorescu \u00eenainte gata organizat de catre altcineva, criticului revenindu-i sarcina de a-l pregati pentru tipar. Nici Perpessicius nu spune cine l-a organizat, dar este de la sine \u00eenteles ca Eminescu \u00eensusi este arhitectul volumului sau. Oricum, Slavici ne spune ca \u00een primavara lui 1883 poetul lucra intens \u2013 si ca el, Slavici, a dedus din acest stil de munca boala ce va exploda la 28 iunie. Sa nu fi stiut Slavici la ce lucra prietenul si chiriasul sau?<br \/>\nNoi cunoastem, astazi, din tezaurul editat la anul 2000, scrisoarea lui Eminescu din 8 februarie 1882 catre Veronica Micle: \u201eTitus \u00eemi propune sa-mi editez poeziile si am si luat de la el volumul 1870 \u2013 1871 din \u00abConvorbiri\u00bb unde stau \u00abVenere si Madona\u00bb si \u00abEpigonii\u00bb&#8230;\u201c. Cunoasteam p\u00e2na acum numai scrisoarea de raspuns a Veronicai, prin care-i spunea: \u201eAud ca-ti editezi frumoasele tale poezii&#8230;\u201c Publicata \u00eenca de la \u00eenceputul secolului al XX-lea, aceasta scrisoare a ei a fost trecuta cu vederea fiind singura dovada a faptulu: fiind \u00eentarita, \u00eensa, de cea a lui, ambele constituie adevaratul act de nastere al Editiei princeps din 1883. Observam, \u00eensa: Maiorescu stia, Veronica Micle stia \u2013 cum de nu aflase \u00eenca Slavici ca Eminescu \u00eesi lucreaza intens acest volum?! Asemenea decizii de publicare sunt de domeniu public, nu ne putem imagina ca se pregatea \u00een ascuns, \u00een secret, o carte de acest fel.<br \/>\nMai sus cu doar c\u00e2teva r\u00e2nduri, Slavici scrie: \u201eDadeam lectiuni la Scoala normala a societatii, la \u00abAzilul Elena Doamna\u00bb si la Institutul Manliu. S\u00eembetele dar si-n ajunul zilelor de sarbatoare, c\u00eend nu aveam sa fiu la opt dimineata pe catedra, stateam si eu adeseori cu el si discutam chestiuni de gramatica, de pedagogie, de filozofie ori de istorie, \u00eentregi nopti senine, care nu se pot uita. De obicei \u00eensa nu-l lasam sa stea, si era destul sa bat \u00een perete pentru ca sa-si stinga lum\u00eenarea\u2026\u201c \u00cen sensul \u00eentrebarii lui Perpessicius, aceea privitoare la cine va fi organizat volumul de poezii ajuns \u00een fata lui Maiorescu, Slavici pare a raspunde ca nu el, ca habar nu are ce facea poetul, etc.<br \/>\nSunt de-a lungul istoriei vremuri sincere, c\u00e2nd documentele, marturiile, \u00eenscrisurile publice, presa \u2013 \u00een general, litera scrisa \u2013 se lasa usor \u00eentelese si simti la tot pasul ca doresc sa-si comunice continutul \u2013 si vremuri nesincere, disimulate, c\u00e2nd fie oamenii nu au curajul sau dorinta de a spune ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een lume, fie scrisul \u00eensusi este \u00eembibat de formule, expresii, cuvinte cu sensuri multiple. Texte ca cele de mai sus, ale lui Ioan Slavici, trebuie interpretate \u2013 iar \u00eentelegerea va fi una dedusa, demonstrata. Nu putem sa credem ca el nu stia la ce lucreaza Eminescu \u00een primavara lui 1883, nu putem sa credem nici ca declamarile nocturne ale poetului erau dovezi ale unei boli nervoase. Sa stam, \u00eensa, oricum am sta si sa judecam drept: Slavici bate \u00een perete \u2013 iar Eminescu stinge \u201elum\u00e2narea\u201c. Dupa care poetul \u201eaprindea din nou \u00ablampa\u00bb\u201c. Este clar ca pe Slavici nu-l intereseaza lumina ca atare, ca aceasta nu strabatea prin perete ca sa-l deranjeze la somnul profesional. \u00cel deranjeaza efectul luminii, faptul ca ea \u00eel pune pe poet \u00een contact cu manuscrisele sale, \u00eel \u201eaprinde\u201c pe Eminescu \u00een opera. Cum poate, apoi, sa vada Slavici, prin perete, daca \u00een odaia poetului este aprinsa lampa sau lum\u00e2narea? Vedeti cum zice: \u201eel stingea lum\u00eenarea s\u2026t si aprindea din nou lampa s\u2026t Ma sculam atunci, ma duceam la el si-l rugam sa ma lase sa dorm\u201c. De vreme ce se ducea la el, ar \u00eensemna ca vede ce e aprins acolo , lampa adica. E absurd, \u00eensa, sa credem ca poetul aprindea la \u00eenceput lum\u00e2narea iar dupa ce o stingea pe aceasta aprindea lampa; cu ce ar fi fost mai linistita una dec\u00e2t cealalta? Slavici vrea sa spuna prin \u201eel stingea lum\u00eenarea\u201c \u2013 \u201eel stingea lumina, luminarea\u201c \u2013 si prin \u201eaprindea din nou lampa\u201c \u2013 \u201eaprindea din nou lumina, luminarea, lampa\u201c. Cine are proprietatea termenilor \u00eentelege prin \u201edin nou\u201c reiterarea aceleiasi actiuni. Nu te poti descalta de pantofi si apoi, mai t\u00e2rziu, sa te descalti \u201edin nou\u201c de\u2026 cizme, de pilda.<br \/>\nEste vorba, asadar, de expresii de limba al caror sens s-a dezlegat, ulterior, \u00een cuvintele din care sunt compuse. O dovada ne este furnizata de dictionarul rom\u00e2n francez al lui Fr. Dam\u00e9: \u00een vol. II, din 1894, el \u00eenregistreaza \u201eluminare\u201c, ca substantiv feminin, cu sensurile: l. \u201eaction d&#8217;\u00e9clairer; de luire; de briller\u201c si 2. \u201eluminatie\u201c, d\u00e2nd exemplul: \u201eLuminarea-Sea\u201c \u2013 \u201eSon Altesse\u201c (mai obisnuit, \u00een basme, este \u201eLuminatia Sa\u201c). Imediat mai jos este \u00eenregistrat \u201elum\u00eenare\u201c cu sensul \u201ecierge, bougie, chandelle\u201c. Fie ca uita, fie ca se corecteaza din mers, \u00een volumul IV din 1897, la cuv\u00e2ntul \u201ea stinge\u201c, Fr. Dam\u00e9 traduce chiar expresia eminesciana din \u201eScrisoarea I\u201c: \u201edupa stinsul lum\u00eenarii \u2013 apr\u00e8s qu&#8217;on e\u00fbt \u00e9teint la lumi\u00e8re\u201c \u2013 exact expresia care ne intereseaza: \u201edupa ce a fost stinsa lumina\u201c este echivalenta cu \u201edupa stinsul lum\u00eenari\u201c<br \/>\nDictionarul tezaur al limbii rom\u00e2ne nu a lucrat, \u00eenca, termenul \u201elum\u00e2nare \/ luminare\u201c, dar pentru \u201ea stinge\u201c vedem ca sensurile sunt bine diferentiate, cu trimitere la Heliade-Radulescu (\u201ep\u00e2na se vor stinge luminarile\u201c) ori I. Ghica (\u201eam stins lum\u00e2narea\u201c). Nu stiu cum vor proceda Onor. D-nii lingvisti sau onoratele colege ale dumnealor \u2013 dar principiul dictionarului este ca termenii sunt luati din editii, de obicei critice. Or, \u00een editiile actuale diferentele s-au sters, textul s-a netezit: va considera Dictionarul, ca institutie, ca editiile mai vechi sunt mai bune dec\u00e2t cele noi iar editiile de autor sunt cele mai bune?! Ar fi grozav, asta ar \u00eensemna ca si Dictionarul face abstractie de editologia rom\u00e2neasca din ultimii 50 de ani si trece, ca sa-si \u00eemplineasca menirea, dincolo de taietura cenzoriala a lui 1953. \u00cen aceasta situatie, \u00eensa, avem de-a face cu un corpus foarte, foarte pestrit; ceea ce numim noi \u201eDictionarul Limbii Rom\u00e2ne\u201c este o lucrare ce porneste de la litera A si se opreste la litera Z \u2013 dar citeaza editii din 1901 p\u00e2na astazi \u00eentr-un consens amalgamatic foarte, foarte supus vremurilor. Mi-e si frica sa ma g\u00e2ndesc ce-ar iesi daca cele c\u00e2teva zeci de volume ale imensului corpus de texte ar fi reeditat anastatic, cum se zvoneste.<br \/>\nNoi la Eminescu sa ram\u00e2nem, si sa ne uitam ceva mai sus, la unul dintre avatarurile \u201eluminii\u201c pe care le-am \u00eenregistrat. Se spune, asadar, \u201eLuminatia Ta\u201c pentru frantuzescul \u201eVotre Altesse\u201c. Marimea persoanei nu se judeca, asadar, neaparat dupa \u00eenaltime \u2013 mai exista un criteriu, acela al luminii. De data aceasta, lumina interna, \u201ea sa\u201c, dar si lumina care lumineaza \u00een jur. Iata cum \u00een limbajul acesta elevat, de \u00eenalta curte, de epoca a luminilor daca vreti, lumina poate fi confiscata, poate avea un proprietar. Este cazul invers dec\u00e2t al focului, care am vazut ca se prinde, de undeva din sinea sa stihiala, \u00een lucruri, invers dec\u00e2t al luminii electrice care, si ea, aprinde becul sau alt obiect \u2013 dar din afara. Cu aceasta suntem \u00een \u00eentrebarea lui Eminescu, la care nu cred sa se poata da \u00eenca un raspuns: este, sau nu, omul o lumina, aceasta-i \u00eentrebarea \u2013 pe care o vom dezvolta ca \u00eentrebare si, poate, ceva mai mult \u2013 \u00een nici un caz, \u00eensa, ca raspuns. \u201eAdevar deplin \u00een viata \u00eenca nimeni n-a cules\u201c, cum ne \u00eenvata chiar poetul \u2013 nu vom fi tocmai noi cel care-l contrazice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>3. LUMINA, CA EXPRESIE. Din textele vazute p\u00e2na acum rezulta ca \u00een epoca eminesciena erau doi termeni, \u201eluminare\u201c si \u201elum\u00e2nare\u201c, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca \u201ea stinge lumina\u201c era imposibila, lumina fiind, \u00eenca!, un principiu si o realitate cosmica; el zicea \u201estinge luminarea\u201c, g\u00e2ndindu-se la instalatia care facea lumina&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-zece-%e2%80%9ebasne%e2%80%9c-filologice-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Eminescu: Zece \u201ebasne\u201c filologice (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2996,1949,2934,91],"class_list":["post-3844","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ca-expresie","tag-eminescu","tag-lumina","tag-n-georgescu"],"views":5060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3844"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3844\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}