{"id":3826,"date":"2010-08-05T11:45:51","date_gmt":"2010-08-05T09:45:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3826"},"modified":"2010-08-05T11:47:14","modified_gmt":"2010-08-05T09:47:14","slug":"polonia-la-rascruce-de-vanturi-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/polonia-la-rascruce-de-vanturi-i\/","title":{"rendered":"Polonia la r\u00e3scruce de v\u00e2nturi (I)"},"content":{"rendered":"

De ce nu e posibil un \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c<\/strong><\/p>\n


\nCatastrofa Tupolevului polonez in care se aflau presedintele Lech Kaczynski si aproape o suta de pasageri din elita poloneza aflata la putere (1) a provocat un soc international care a plasat, pentru c\u00e2teva zile, Polonia \u201ein centrul lumii\u201c, pe fondul rememorarii tragediei de la Katyn. Pentru adeptii ratiunii, aceasta catastrofa a fost consecinta deciziei irationale de a imbarca at\u00e2tea personalitati de prim rang in acelasi avion. Pentru amatorii de simboluri si de interventii divine, acest eveniment nu putea fi perceput dec\u00e2t ca un semn al destinului. Domnul a lovit si a pedepsit (2). Tragedia s-a int\u00e2mplat acolo unde, in urma cu 70 de ani, peste 4 000 de ofiteri polonezi activi si in rezerva au fost executati \u2013 drama pe care Kremlinul s-a tot straduit s-o camufleze si care a devenit, in Polonia socialista, un simbol subteran pentru toti cei care nu acceptasera verdictul de la Yalta si masurile sociale revolutionare introduse dupa 1944. Un simbol folosit ca baza de cultivare a neincrederii fata de Rusia si fata de lumile \u201eextra-europene\u201c de dupa 1989 si ca fundament pentru partizanii \u201eaxei euro-atlantice\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

Accidentul de la Smolensk s-a int\u00e2mplat la trei zile dupa int\u00e2lnirea de la Katyn intre prim-ministrii polonez si rus, int\u00e2lnire stabilita in vederea reinnodarii relatiilor dintre cele doua tari prin acest gest simbolic, in conditiile in care presedintele polonez era totusi reticent si parea decis sa alimenteze in continuare flacara unei Polonii vesnic neincrezatoare in Rusia. Acesta se indrepta catre Katyn, insotit de un anturaj numeros, pentru a comemora victimele de acum 70 de ani, insa nu-si manifestase dorinta de a-i int\u00e2lni, cu aceasta ocazie, si pe conducatorii tarii \u201egazda\u201c. Moartea l-a lovit chiar acolo, alaturi de toti cei care-l acompaniau, personalitati reprezent\u00e2nd, cu c\u00e2teva exceptii, aripa cea mai ruso-sceptica a elitei poloneze. A urmat apoi reactia rusa; apoi reactia spontana a oamenilor care aduceau flori si condoleante, apoi cea a factorilor de conducere; ca un singur suflet, toti au empatizat cu sentimentele cele mai profunde ale polonezilor. Au venit apoi reactiile sefilor de stat din toata lumea, de la cele mai puternice p\u00e2na la cele mai slabe, socati sa redescopere in ce fel natura poate c\u00e2teodata sa arate ca puterea omeneasca nu e dec\u00e2t pe termen scurt, derizorie c\u00e2teodata si la mila hazardului.<\/p>\n

Pentru un popor ca polonezii, care n-au uitat umilintele prin care au trecut, a se vedea astfel propulsati \u2013 fie si pentru c\u00e2teva zile \u2013 in centrul atentiei mondiale a insemnat o m\u00e2ng\u00e2iere a egoului lor colectiv, aflat in convalescenta. Ce putea fi mai frumos dec\u00e2t sa primesti declaratii de sustinere de la prieteni si aliati declarati fata de care \u2013 dupa dezmatul din Irak si esecurile din Ucraina, dupa micile si marile umilinte din s\u00e2nul Uniunii Europene, dupa umilinta asteptarii indelungate a obtinerii unei vize pentru SUA \u2013 polonezii incepusera sa resimta o anume deceptie. Ce putea fi mai frumos, asadar, dec\u00e2t sa descopere \u2013 acum la apogeul mondializarii \u2013 ca lumea e mai mare dec\u00e2t asa-zisa \u201ecomunitate internationala\u201c si ca Polonia se trezea proiectata in centrul unei lumi inca si mai largi, gonfl\u00e2nd, proportional cu aceste\u00a0 noi dimensiuni, egoul polonez, at\u00e2t de suferind…
\nPolonia a primit asadar cu o fervoare aparte dovezile de simpatie venite din strafundurile Rusiei si s-a convins ca manifestarile de compasiune din partea Kremlinului insemnau o schimbare in relatiile cu aceasta tara. Apoi, indepartata Brazilie decretase, ca si Rusia, trei zile de doliu national, si polonezii au vazut pe ecrane cum p\u00e2na atunci foarte criticatul presedinte venezuelean Hugo Chavez isi exprima emotionat simpatia fata de Polonia. Alti sefi de stat la fel de \u201ederbedei\u201c au stiut la r\u00e2ndul lor sa se prezinte mai mult dec\u00e2t onorabil in acest context. Dintr-odata, Polonia depasea marginile Europei si se vedea saltata, prin durere, pe cele mai inalte culmi ale universului! Nu se putea imagina ceva mai puternic pentru o sensibilitate leganata p\u00e2na atunci in ritmul sacrificiilor si al asteptarii recompensei divine ce va sa vina, la care, iata, toti eram martori.
\nApoi a urmat decizia Bisericii poloneze de a-l inhuma pe presedintele defunct nu in cimitirul varsovian unde sunt depuse personalitatile ce au adus mari servicii natiunii, ci in cripta din catedrala Castelului Regal de la Wawel (Cracovia), unde se odihnesc fostii regi ai Poloniei, doi dintre cei mai mari poeti polonezi, Adam Mickiewicz si Juliusz Slowacki, precum si \u201efondatorul\u201c statului polonez din 1918, Jozef Pilsudski. Aceasta decizie i-a impartit in doua tabere pe polonezi, pe de o parte cei care gustau amplificarea etnocentrica a unui ego national traditionalist, agreat si de presedintele defunct, pe de alta cei care doreau revenirea tarii la \u201enormalitate\u201c, respectiv la apararea intereselor si la constientizarea importantei reluarii colaborarii cu toti vecinii, incep\u00e2nd prin a arunca un ochi pe harta si a redescoperi o Rusie care, vreme de douazeci de ani, paruse decupata de acolo. Pe de o parte, asadar, o Polonie unanima, dorindu-si lumea intreaga in jurul ei, pe de alta, o Polonie divizata, ezit\u00e2nd intre un etnocentrism la urma urmelor provincial si o deschidere completa spre cele patru zari. Iar dupa unii, se putea merge simultan in ambele directii.
\nAtunci, natura \u2013 ori chiar divina providenta \u2013 prin gaselnita vulcanului islandez, din tara de unde, sa ne aducem aminte, se lansase pentru prima oara in Europa alarma crizei bancare mondiale, a aratat o data in plus limita puterilor omenesti. Sefii de state care trebuiau sa ajunga la ceremonia de la Wawel au parut ca ezita in fata norului de cenusa (in tot cazul, unii dintre ei) \u2013 fapt remarcat de polonezi si neramas parca fara consecinte asupra sentimentelor poloneze fata de unele natiuni si state de pe planeta.
\nDiplomatia cenusii<\/strong>
\nIn urma acestui eveniment, am primit prin internet un mesaj care circula pe teritoriul Poloniei. A fost lansat de un fizician nuclear polonez care a ocupat un post important la ONU si care, in aceasta calitate, a coordonat actiunile de prevenire si relatiile diplomatice in momentul producerii catastrofei de la Cernobil.<\/p>\n

Iata mesajul cu pricina: \u201ePentru inceput c\u00e2teva date concrete: Douazeci (de delegatii straine) au reusit sa soseasca, saizeci nu. Primul ministru marocan a venit, regele Spaniei nu. Distanta e identica (putin mai mare inca pentru Maroc), aceeasi directie, acelasi nor de cenusa. Primul ministru al Estoniei a venit, regele Suediei nu. Aceeasi distanta, aproape aceeasi directie, acelasi nor de cenusa. Maghiarii au venit cu masina, nu si austriecii. Aceeasi distanta, aceeasi directie… Arabia Saudita a reusit sa soseasca, Israelul nu. Aceeasi directie, o distanta mai mare pentru sauditi… (In plus, duminica nu e zi de sabat, insa organiz\u00e2nd inmorm\u00e2ntarile in ziua de duminica, Biserica a incalcat canoanele bisericesti si traditiile crestine). Saakasvili (presedintele Georgiei) a putut sa soseasca cu avionul de la Roma, dar nici reprezentantul Italiei si nici cardinalul Sodano de la Vatican n-au venit.
\nBuzek (presedintele polonez al Parlamentului European) a putut sa ajunga de la Bruxelles, dar nici Jos\u00e9 Barroso, nici Van Rompuy de la UE n-au reusit sa vina. Iranul (un \u00abinamic\u00bb, zice-se) a reusit sa aterizeze, dar Rasmussen de la NATO (aliatul nostru declarat) nu. Presedintele german (dar nu Angela Merkel) a sosit impreuna cu sotia sa, dar nu si presedintele francez Sarkozy, nici printul Charles al Marii Britanii, nici vreun trimis din Benelux. Presedintele rus Medvedev a venit, Obama nu. Etc., etc.
\nConcluzie: cine a vrut sa vina a venit, cine n-a vrut a gasit un pretext facil.\u201c<\/p>\n

Citat de pe site-ul polonez Onet (a unei declaratii de la radio-ul ceh) (3):
\n\u201ePresedintele Republicii Cehe, sosit la Cracovia cu ocazia inhumarii presedintelui Lech Kaczynscki si a sotiei sale Maria, si-a exprimat uimirea cauzata de absenta anumitor politicieni, in special din UE \u2013 \u00abAs fi inteles daca primul ministru canadian sau guvernatorul general al Australiei n-ar fi venit… dar faptul ca unii dintre europeni n-au reusit sa ajunga de la Bruxelles mi se pare inadmisibil \u2013 a declarat Klaus pentru radiodifuziunea ceha \u2013 fapt care demonstreaza ca toate discursurile privind unitatea Europei nu sunt dec\u00e2t vorbe goale.\u00bb\u201c
\nSi autorul mesajului conchide: \u201eunii vor spune ca astea nu sunt dec\u00e2t simboluri, gesturi. Ca daca ar fi fost vorba de ceva cu adevarat important, lucrurile ar fi stat diferit. Dar eu le raspund ca la fel s-a crezut si in 1939. Sprijinul Occidentului semnifica astazi exact ce a insemnat atunci, c\u00e2nd in lumina scumpei amicitii, c\u00e2inii i-au sf\u00e2rtecat pe iepuri. E bine totusi ca de aceasta data nu e vorba dec\u00e2t de simboluri, fiindca o astfel de lectie costa mai ieftin dec\u00e2t, de pilda, scutul antiracheta. Sau cum zicea haditul profetului Mahomed \u00abcel care crede in cel mic, va putea sa creada si in cel mare. Dar cel care te paraseste la raul mic, neindoios o sa te lase si la raul mare.\u00bb Orice om dotat cu o minima inteligenta va putea sa traga singur concluziile.\u201c
\nFiindca acest lung citat ne-a trimis inapoi in istorie, sa ne amintim, inainte de a reveni in prezent, c\u00e2teva date istorice legate de Katyn si de contextul de atunci, in lumina carora a fost posibila, in decursul ultimelor doua decenii, denuntarea Rusiei si a comunismului si avansarea ideii unui \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c, idee care astazi nu mai pare la ordinea zilei.
\nKatyn si legitimarea
\naxei \u201eeuro-atlantice\u201c<\/strong>
\nFara sa mai amintesc in detaliu ce s-a int\u00e2mplat la Katyn in 1940, voi semnala ca in primavara lui 1940, conform documentelor sovietice remise de Boris Eltin lui Lech Walesa, Biroul Politic al PCUS decisese executia sumara a tuturor ofiterilor polonezi activi si in rezerva convocati la acea vreme in URSS, dupa septembrie 1939, adica a peste 21 000 de oameni. Au scapat de consecintele ordinului c\u00e2teva sute, care-si demonstrasera loialitatea milit\u00e2nd in favoarea unei aliante neconditionate cu URSS. Masacrul care a urmat i-a determinat pe unii dintre polonezi sa conchida ca, asemenea, nazistilor, sovieticii decisesera eliminarea intregii elite poloneze in scopul distrugerii natiunii polone. Sa observam totusi ca, spre deosebire de nazisti, sovieticii au pregatit o echipa restr\u00e2nsa de ofiteri polonezi fideli lor, ceea ce lasa sa se inteleaga ca erau gata sa restaureze o Polonie conforma obiectivelor lor, ceea ce nazistii n-au avut in plan niciodata.
\nSa ne mai aducem aminte ca, de exemplu, generalul care comanda in 1939 garnizoana de la Lwow (Lvov, Lviv sau Lemberg), Wladyslaw Langner, a rezistat zece zile, intre 12 si 22 septembrie 1939 in fata trupelor germane, pentru ca in final sa predea orasul in m\u00e2inile sovieticilor care inaintau in directia Lwow, din 17 septembrie. In timpul semnarii actului de capitulare, generalul ii declara lui Nikita Hrusciov care, in calitate de comandant al Ucrainei sovietice, conducea operatiunile: \u201eSuntem in razboi impotriva Germaniei. Orasul nostru a rezistat zece zile. Germanii sunt inamicii tuturor slavilor. Dumneavoastra sunteti slavi…\u201c. El nu i-a urmat pe ceilalti ofiteri ai armatei sale, in captivitate si apoi la Katyn, dar a fost dus la Moscova p\u00e2na in noiembrie 1939; a revenit apoi la Lwow de unde a plecat, via Rom\u00e2nia, spre Franta, pentru a se alatura armatei poloneze de acolo.
\nSa ne mai amintim si ca, din octombrie 1939 p\u00e2na in iunie 1941, singurele institutii de invatam\u00e2nt superior poloneze ramase fara interdictie au fost cele din regiunile anexate de URSS, Universitatea si Scoala Politehnica din Lwow care, desi\u00a0 formal ucrainizate, au continuat sa functioneze in limba poloneza \u2013 in vreme ce in zona germana universitarii polonezi erau sistematic v\u00e2nati si ucisi. Sa ne amintim si ca, printre cercetatorii Scolii Politehnice, se gasea Kazimierz Bartel, un matematician care isi continua activitatile stiintifice chiar daca fusese de mai multe ori prim ministru in regimul Pilsudski. El chiar a fost convocat de Stalin la Kremlin, cu putin inainte de ofensiva germana din iunie 1941. Indata ce germanii au ocupat orasul, Bartel a fost insa impuscat, alaturi de alti profesori ai celor doua institutii de invatam\u00e2nt poloneze. Dovada ca atitudinea sovieticilor fata de elitele poloneze a\u00a0 fost foarte brutala si criminala, insa, in unele cazuri, si destul de nuantata. Fapt care o diferentiaza de comportamentul nazist.
\nDe ce ideea unui \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c este absurda<\/strong>
\nAsadar in acest context istoric precis trebuie judecate discutiile de dupa 1989 privind un ipotetic \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c. In aburii prezentului, se manifesta vointa celor care se cred \u201einvingatori\u201c de a eradica orice aminteste de comunism. Niciodata, inainte de 1989, puterile occidentale n-au avut ideea convocarii unui tribunal ad hoc care sa trateze chestiunea comunismului conform discursului dominant de atunci din tarile blocului occidental. Ceea ce ne determina sa conchidem deja ca un proces international de tipul celui de la N\u00fcrnberg nu se poate intenta dec\u00e2t in cazul unui regim prabusit sau izolat, dar niciodata in cazul unor regimuri lupt\u00e2nd \u201ecu arme egale\u201c (4).
\nO data in plus, sa ne amintim aceasta evidenta, teoretizata de la Tucidide, Machiavelli si p\u00e2na la Carl Schmitt de g\u00e2nditorii politici: raporturile de forta au fost si ram\u00e2n mereu temelia ireductibila a relatiilor internationale. Ideea unui asemenea proces a iesit pentru prima oara din gura lui Boris Eltin si trebuie inscrisa in categoria declaratiilor demagogice si nerealiste, facute pentru obtinerea legitimarii puterii sale debitoare… chiar comunismului. In realitate, nu se intenteaza proces dec\u00e2t invinsilor sau entitatilor izolate, fara putere, ceea ce dezvaluie, cu at\u00e2t mai mult, comedia tribunalelor speciale pentru cazurile Iugoslavia sau Rwanda si a Curtii Penale Internationale, cu o geometrie variabila (5).
\nOr, cum mai bine de un sfert din populatia planetei traieste inca in state proclamate comuniste in obiectivele lor pe termen lung, si cum, de altfel, noi state s-au lansat dupa 1989 in politici deschise obiectivului ultim al comunismului (America Latina, Africa de Sud, Nepal etc…) nu se mai poate proclama a priori ca ideea, idealul, mersul istoriei sau mitul comunismului sunt sau nu ingropate. Si daca nu ne mai referim la \u201ecomunism\u201c, ci la URSS, atunci, cu at\u00e2t mai mult, acest stat n-a fost invins in 1989\/ 1991, ci s-a auto-dizolvat din ratiuni proprii factorilor sai de conducere si, pe cale de consecinta, Rusia a devenit mostenitoarea sa legala \u2013 fapt probat in mod stralucit de grandioasa defilare desfasurata la Moscova pe 9 mai 2010.<\/p>\n

Sa nu uitam nici ca, in timpul procesului de la N\u00fcrnberg, sovieticii care, la acea vreme, ii acuzau pe nazisti de comiterea crimelor de la Katyn, au fost obligati sa introduca aceasta afacere in actul de acuzare viz\u00e2ndu-i pe demnitarii nazisti. Dar cum lucrurile au inceput sa mearga altfel dec\u00e2t era prevazut, ofiterul GRU (6) si reprezentantul polonez insarcinat cu dosarul au ajuns rapid la concluzii inconfortabile pentru partea sovietica; asa ca acuzatia a fost retrasa in final de la confruntarea contradictorie cu acuzatii nazisti, iar cei doi responsabili ai dosarului au fost gasiti morti, in doua accidente diferite… Fara ca puterile anglo-saxone si Franta sa aiba ceva de spus, din pricina raportului de forte existent. Se poate presupune ca, in schimb, in timpul acestui proces nici sovieticii n-au cautat sa deranjeze puterile anglo-saxone in privinta turpitudinilor din vremea razboiului, a bombardamentelor masive si nejustificate asupra civililor, a represiunii salbatice asupra miscarii de rezistenta antinazista din Grecia, a urmarilor activitatilor uzinelor Ford in Germania, care produceau pentru frontul de Est, urmarind mentinerea, via Elvetia, a fluxurilor financiare dintre Germania si beligerantii occidentali, in special Statele Unite. Sa ne amintim, de exemplu, si faptul ca, tinuti la curent in privinta politicii de exterminare duse de Reich-ul nazist, anglo-saxonii n-au considerat potrivit sa riposteze, in ciuda cererilor facute si a probelor trimise la Londra de capii miscarii evreiesti clandestine din ghetourile din Varsovia sau de guvernul polonez din exil (7). Sunt toate acestea dovezi ale faptului ca un proces international nu-i poate avea in vizor dec\u00e2t pe invinsi, c\u00e2ta vreme o justitie internationala autentica si deci neutra nu va fi instaurata. Raporturile de forta internationale impiedica in fapt orice act de acuzare impotriva puterilor existente si victorioase. De unde caracterul fundamental demagogic si partinitor al ideii unui \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c si al oricarui gen de \u201ejustitie internationala\u201c patronata de puternicii zilei.
\nExista in schimb un \u201etribunal al istoriei\u201c, adica posibilitatea pentru secolele viitoare de a reveni asupra unui trecut revolut si a-i analiza luminile si umbrele prin cercetari serioase, facute dupa regulile \u201estiintelor umane\u201c. Insa orice tribunal judiciar dator puternicilor zilei ar conduce obligatoriu la comparatii deranjante. Sa luam un exemplu: crimele atribuite \u201ecomunismului\u201c. Conform unor cercetari mai recente intreprinse de istorici, si dupa un examen critic al cifrelor avansate din ratiuni de propaganda (8), s-a dovedit ca, sub Stalin, numarul mortilor cauzate de represiuni si \u201esupramortalitatea\u201c provocata de conditiile grele de viata consecutive deciziilor politice ajunge la 11-13 milioane de victime, in vreme ce Germania nazista ar fi vinovata de moartea a 22-25 de milioane de oameni, iar Japonia de peste 15 milioane (9) \u2013 intr-un interval de timp desigur mult mai scurt.
\nNumai ca, in pofida tuturor acestor date, se pare ca democratiile liberale si coloniale ar fi cauza celor mai multe omoruri in masa si a \u201esupramortalitatilor\u201c implicite: de la indienii din America p\u00e2na la victimele sclaviei cu negri, si de la foametea din India, care a ucis intre 6 si 20 de milioane de oameni, in vreme ce in aceeasi epoca India exporta hrana in Marea Britanie, p\u00e2na la Congo-ul lui Leopold I, caruia i se imputa azi un numar intre 3 si 20 de milioane de victime; de la marea foamete din Irlanda p\u00e2na la asasinatele din Tasmania, fara a mai vorbi de genocidul comis asupra 80-90% din populatia Herrero in Africa de Sud-Est germana, de represiunile si de lagarele de munca din Indochina, din Madagascar, din Oubangui-Chari, din Congo-Brazzaville, din Algeria, sau de masacrele din provincia Sud-coreeana Cheju, unde, chiar inaintea inceperii razboiului din Coreea, a disparut jumatate din populatia \u201eeliberata\u201c de sub ocupatia japoneza de armata USA. Daca mai adaugam si uciderile in masa din timpul razboiului din Coreea, victimele din Vietnam, cei aproape un milion de morti din perioada loviturii de stat anticomuniste din Indonezia, din 1965, fara a mai vorbi de \u201esupramortalitatea\u201c inerenta a populatiilor europene impinse spre colonii de introducerea capitalismului, sau de populatiile din raza fostei URSS, dupa dezorganizarea post-sovietica dictata de Kremlin (10)…<\/p>\n

Iata, asadar, un scurt rezumat care a incercat sa explice de ce nu a avut loc \u2013 in timpul si dupa caderea URSS-ului \u2013 si de ce nu va avea niciodata loc un \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c, si de ce tragedia de la Katyn nu va fi in ultima instanta citata dec\u00e2t la un \u201etribunal al istoriei\u201c. Fiindca un proces al violentelor int\u00e2mplate pe teritoriul URSS si al statelor-satelit, in prezentul in care exista inca state puternice si partide importante declarate comuniste ar putea, pe de o parte, sa conduca la stabilirea unui numar mai mic de victime dec\u00e2t cel anuntat, dar, pe de alta parte, ar obliga la redeschiderea discutiei asupra contextului international in care aceste violente au fost produse si, mai ales, ar obliga la stabilirea unei comparatii cu alte violente in masa int\u00e2mplate in aceeasi epoca. Iar in cazul declansarii unui asemenea \u201ejoc\u201c comparatist, nu neaparat rusii sau comunistii vor avea de pierdut… Iata de ce tribunalele \u201einternationale\u201c nu sunt intrunite dec\u00e2t in cazul unei justitii circumscrise unor vinovati definitiv invinsi si izolati, si iata de ce e putin probabil ca asasinatele comise la Katyn si simultan in alte locuri din URSS sa fie vreodata aduse in fata justitiei. Timpul, insa, va face judecata lui.<\/p>\n

Pe de alta parte, o apropiere a relatiilor polono-ruse chiar s-a int\u00e2mplat, pe locul masacrului de la Katyn, dar acolo era vorba doar de alierea lui Realpolitik cu pulsul popular, conform unei partide de sah magistral jucate de gazdele de la Kremlin cu asentimentul factiunii \u201erealiste\u201c a cercurilor dirigente de la Varsovia. Caci dupa douazeci de ani de rememorari sistematice ale tragediei de la Katyn, pe fondul unei opinii poloneze cam reticente in cautionarea schimbarilor politice, sociale, economice sau geostrategice survenite dupa 1989, niciun gest de apropiere a relatiilor polono-ruse n-ar fi fost posibil fara atingerea nucleului simbolic Katyn. Acolo se poate spune ca destinul le-a dat o m\u00e2na de ajutor conducatorilor rusi si polonezi care doreau aceasta apropiere. Dar sa nu uitam insa ca aceasta apropiere s-a produs si intr-un context international care, pentru moment, i-a fost favorabil.
\n(Va urma)
\nMai 2010<\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

Versiunea originala a textului a aparut in revista \u201eLa Pens\u00e9e libre\u201c, nr. 31 (http:\/\/lapenseelibre.fr\/N31.aspx). Traducerea a fost realizata cu acordul autorului.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\n

Note:<\/strong>
\n(1) O treime din conducerea partidului prezidential \u201eLege si Dreptate\u201c, sefii altor partide poloneze, printre ei fostul ministru \u201esocial-democrat\u201c si \u201eex-comunist\u201c al Apararii \u2013 care a implicat Polonia in razboiul impotriva Irak-ului, mai multi lideri ai unor asociatii de fosti combatanti si, pe l\u00e2nga grupul oamenilor politici, totalitatea statului major al armatei si toate armele \u2013 ceea ce reprezinta pentru statul polonez o pierdere cu at\u00e2t mai grea cu c\u00e2t, in democratiile de azi, e usor sa improvizezi o conducere politica fara aptitudini anume, insa meseria de militar, mai ales intr-un post de conducere, nu se poate improviza, necesit\u00e2nd o formare autentica si o lunga experienta.
\nMai trebuie pusa la socoteala si moartea presedintelui Bancii Nationale a Poloniei, \u201eindependenta\u201c insa legata de retelele financiare internationale \u2013 fapt care, in aceste momente de restriste financiara, nu e in favoarea stabilitatii sale. Asadar, dreapta traditionalista atlantista, \u201est\u00e2nga ex-comunista\u201c atlantista, armata \u201eex-comunista\u201c atlantista, banca \u201eindependenta\u201c de orice control national… Daca destinul, sau poate demiurgul cel rau, ar fi avut in catare toate simbolurile poloneze de dupa 1989, l\u00e2nga Katyn, unde a disparut floarea Poloniei \u201earhaice\u201c de dinainte de 1939, n-ar fi nimerit-o mai bine…<\/p>\n

(2) Sa luam aminte la faptul ca, in acord cu unele sondaje de opinie, marea majoritate a polonezilor a fost surprinsa favorabil de reactia Rusiei fata de eveniment si ar fi avut mai degraba tendinta de a vedea in accident o greseala comisa de polonezi. O fractiune dintre cei sondati estimeaza, in schimb, ca o parte din vina \u2013 involuntara \u2013 o poarta\u00a0 rusii, iar o mica minoritate merge p\u00e2na la a imagina o conspiratie fie de origine ruseasca, fie chiar imputabila partidului primului ministru polonez.<\/p>\n

(3) Sa observam ca sefii statelor vecine Poloniei au facut toti efortul de a veni, ca si aceia din tari considerate in mod curent \u201edistantate\u201c de Occident, chiar state inamice (Iran, tarile din Golful Persic). Sa observam si ca delegatia palestiniana a avut timp sa vina, in vreme ce delegatia israeliana nu. Faptul merita o atentie sporita cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t presedintele Lech Kaczynski, in cel mai recent sejur al sau in Israel, isi manifestase \u2013 prin c\u00e2teva gesturi simbolice \u2013 simpatia pentru poporul evreu si pentru statul Israel. In acest context, se vede clar ca statele aliniate in umbra Statelor Unite s-au multumit sa urmeze exemplul \u201efratelui mai mare\u201c, fie ca erau situate in apropiere sau mai departe de Polonia (Europa Occidentala, Pakistan, Kuweit, Afganistanul lui Karzai, Coreea de Sud, Serbia, Croatia, Egipt, Bulgaria, Grecia, Canada etc….).
\nSa notam si ca televiziunea poloneza l-a aratat pe presedintele Obama fac\u00e2nd sport la Washington in ziua ceremoniilor de inhumare, semn ca atitudinea aliatului american n-a trecut neobservat\u00e3. Trebuie totusi mentionata o exceptie importanta de la aceste concluzii. Toate delegatiile asiatice par sa fi renuntat (sau sa fi plecat urechea la prognozele climatice grave ce veneau dinspre Europa sau America?), fie ca era vorba de Japonia, Coreea de Sud sau China.<\/p>\n

(4) Chiar procesul de la N\u00fcrnberg, daca a raspuns in mod sigur asteptarii victimelor furiei hitleriste, n-a ramas mai putin un proces care n-a putut fi declansat dec\u00e2t in momentul in care Reich-ul nazist a fost distrus si in conditii care nu au permis examinarea faptelor in toata amploarea lor si participarea echitabila a tuturor reprezentantilor popoarelor-victime ale ocupatiei naziste. E evident de ce un asemenea proces nu putea avea loc inaintea desfiintarii\u00a0 regimului anterior, fiindca era nevoie ca puterile zilei sa-si poata pronunta acuzatiile intr-un mod care lor sa nu le aduca niciun prejudiciu.<\/p>\n

(5) cf. volumul specialistului italian in filosofia dreptului si apropiat al Partito della Rifondazione Comunista, Danilo Zolo, \u201eDe Nuremberg \u00e0 Bagdad ou la justice des vainqueurs\u201c s\u201eDe la N\u00fcrnberg la Bagdad sau justitia invingatorilor\u201ct, Jacqueline Chambond, 2009.<\/p>\n

(6) Serviciul de spionaj militar sovietic.<\/p>\n

(7) Jan Karski, \u201eMon t\u00e9moignage devant le monde \u2013 Histoire d\u2019un \u00c9tat clandestin\u201c s\u201eMarturia mea in fata lumii \u2013 Istoria unui stat clandestin\u201ct, R. Laffont, Paris, 2010, pp. 323-332.<\/p>\n

(8) Dintre operele de natura ideologica, chiar daca prezinta si interpreteaza uneori in mod unilateral si decontextualizat elemente verificabile sau dovedite, cu erori demonstr\u00e2nd o anume apetenta pentru cifrele macabre si conform unei mani\u00e8re de lucru pe care am putea-o califica drept \u201eneo-stahanovist\u00e3\u201c, citam: St\u00e9phane Courtois (coord.), \u201eLe Livre noir du communisme \u2013 Crimes, terreur, r\u00e9pression\u201c, R. Laffont, Paris, 1997, 846 p. stradusa in rom\u00e2neste \u2013 \u201eCartea neagra a comunismului\u201c \u2013 la Editura Humanitas, 1998t. Volumul continua, pe teritoriul statisticilor si al simplificarilor istorice, lucrarea ideologica ce a pregatit atmosfera acestui proces al \u201einvingatorilor\u201c, semnata de Fran\u00e7ois Furet, \u201eLe Pass\u00e9 d\u2019une illusion \u2013 essai sur l\u2019id\u00e9e communiste au XXe si\u00e8cle\u201c, R. Laffont\/Calmann-L\u00e9vy, Paris, 1995, 580p. sv. si traducerea rom\u00e2neasca \u201eTrecutul unei iluzii\u201c, Editura Humanitas, 1996.t
\nIn raspar cu succesul mediatic bine organizat in favoarea \u201eCartii negre a comunismului\u201c, voi cita un volum mult mai putin analizat de presa, acela coordonat de Jean Suret-Canal, \u201eLe Livre noir du capitalisme\u201c s\u201eCartea neagra a capitalismului\u201ct, Le temps des cerises Paris, 2002, 464 p., si mai ales o lucrare publicata in Polonia (dar inca netradusa in Franta) de un istoric polonez, care pune sub semnul intrebarii cifrele si interpretarile din \u201eCartea neagra a comunismului\u201c, in special pe cele privind perioada 1917-1923, dar care abordeaza si exagerarile privind epoca stalinista si tacerea relativa din jurul \u201edemocratiilor liberale coloniale\u201c: e vorba de volumul lui Andrzej Witkowicz, \u201eWokol terroru bialego i czerwonego 1917-1923\u201c, Varsovie, Ksiazka i Prasa \u2013 Biblioteka Le Monde diplomatique, 2008, 517 p.<\/p>\n

(9). A. Witkowicz, op. cit., p. 476-478.<\/p>\n

(10) A. Witkowicz, op. cit., capitolul \u201eO jezyki przesady\u201c (despre limbajul exagerarii), pp. 455-487.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De ce nu e posibil un \u201eN\u00fcrnberg al comunismului\u201c Catastrofa Tupolevului polonez in care se aflau presedintele Lech Kaczynski si aproape o suta de pasageri din elita poloneza aflata la putere (1) a provocat un soc international care a plasat, pentru c\u00e2teva zile, Polonia \u201ein centrul lumii\u201c, pe fondul rememorarii tragediei de la Katyn. Pentru… Cite\u0219te mai mult »Polonia la r\u00e3scruce de v\u00e2nturi (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2984,573,2983,2985],"class_list":["post-3826","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-polonia-socialista","tag-rusia","tag-tragedia-de-la-katyn","tag-verdictul-de-la-yalta"],"views":1840,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3826","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3826"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3826\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3826"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3826"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3826"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}