{"id":3810,"date":"2010-08-05T11:15:43","date_gmt":"2010-08-05T09:15:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3810"},"modified":"2010-08-05T11:16:24","modified_gmt":"2010-08-05T09:16:24","slug":"palmuirea-mortului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/palmuirea-mortului\/","title":{"rendered":"Palmuirea mortului"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

De c\u00e2te ori poate muri un scriitor? De multe ori. Nu vorbim aici despre revizuiri si decese ori renasteri simbolice. \u201eCazul\u201c Adrian Marino este ilustrativ pentru ceea ce dl Gabriel Andreescu numeste \u00eentr-un amplu studiu din \u201eTimpul\u201c (nr. 136) \u201emacularea grobiana a memoriei sale\u201c, \u201ediabolizarea carturarului\u201c si \u201eagresarea lui simbolica\u201c. Faptul capital consta \u00een aceea ca agresorii post-mortem ai acestuia sunt intelectuali notorii, ziaristi ori publicisti stimabili. <\/strong><\/em><\/p>\n

N-ar fi prima oara c\u00e2nd veninul str\u00e2ns si distilat traditional \u00een comunitatea literara se revarsa peste un mort. Aflu dintr-un articol din \u201eConvorbiri literare\u201c al dnei Simona Modreanu ca la Flammarion a aparut, \u00een 2009, o antologie a urii literare, \u201eUne histoire des haines d’ecrivains. De Chateaubriand \u00e0 Proust\u201c de Anne Boquelle si Etienne Kern, tineri profesori la Sorbona. \u00centr-o alta versiune dec\u00e2t cea idilica asupra lumii literare, scriitorii \u2013 noteaza autoarea articolului \u2013 \u201epar sa-si fi construit si consolidat reputatia ascutindu-si pana \u00een public, acoperindu-si dusmanii de ridicol \u00een agora de preferinta, si cultiv\u00e2nd virtutile inspiratoare ale urii, ferocitatii, vulgaritatii. Nu degeaba reputatia unui scriitor se masura \u00een numarul si calitatea dusmanilor pe care \u00eei st\u00e2rnea, iar cele mai subtile vorbe de duh se iscau din paruielile intestine (uneori chiar concretizate).\u201c Exemplul cel mai cunoscut ce da masura urii si forma de razbunare pe care ea o \u00eembraca este al poetului francez Louis Aragon, cel ce s-a g\u00e2ndit sa palmuiasca un cadavru, anume al proaspatului decedat Anatole France. \u201ePalmuirea\u201c s-a transformat apoi \u00eentr-o brosura colectiva plina de calomnii si invective menita sa-l linseze pe scriitorul mort. Cum lumea literara rom\u00e2neasca e de mult cu ochii pe Franta, sora noastra cea mare de ginta latina, nu scapa ocazia de a o imita, \u201epalmuind\u201c si ea mortii antipatici si detestati. Ce-i drept, \u00een \u201eViata unui om singur\u201c marele carturar Adrian Marino pe multi daca nu pe toti i-a st\u00e2rnit. O facuse si pe c\u00e2nd traia iar disparitia lui a lasat numerosi mostenitori ai urii acumulate \u00een butoaiele din pivnita comunitatii literare. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een momente oportune, acestor butoaie cu fiere li se da cep si ele se revarsa \u00eemprosc\u00e2nd cu veninul urii victimele ce au mai murit o data. Adrian Marino a fost o victima a regimului trecut si a Securitatii din acel timp, fac\u00e2nd puscarie pentru convingerile lui politice si, dupa ’65, trec\u00e2nd \u00eentr-un lung domiciliu fortat, exilat \u00een Latesti, sat cu destinatie speciala din Baragan. La cinci ani dupa moartea lui a aparut la Polirom amplul jurnal memorialistic \u201eViata unui om singur\u201c. Aparitie \u00eent\u00e2mpinata cu palmuirea cadavrului si cu gloante trase \u00een morm\u00e2ntul carturarului. Un ziar \u00een cautare de tiraj declanseaza atacul asupra memoriei scriitorului prin vocea unor scriitori extrem de vii, de vizibili si de cunoscuti: \u201eAparitia volumului\u201c \u2013 scrie dl Gabriel Andreescu \u00een \u201eTimpul\u201c \u2013 \u201ea generat si un val de reactii la opiniile critice despre intelectuali publici. \u00cen acel moment \u2013 anexa de intrari confirma acea data \u2013 Mircea Dinescu a cerut dosarul lui Marino ajuns de la SIE la CNSAS, \u00een 2004, dupa desecretizarea lui. A lansat acuzatii publice la adresa carturarului, publicate \u00een \u00abEvenimentul zilei\u00bb din 9 februarie a.c.\u201c. Va sa zica: citim o pagina din \u201eViata…\u201c mortului, dam acolo peste portretul nostru \u00eencondeiat cu c\u00e2teva vorbe rele si, fiindca dispunem de putere, ne informam si citim dosarul mortului, dupa care iesim \u00een public si, pac la \u201eRazboiul\u201c: \u201eMarino minte si mort\u201c \u2013 exclama memorabil de trist dl Mircea Dinescu. Exista la CNSAS \u2013 adauga poetul la o bere cu Marx \u2013 \u201edocumente care dovedesc faptul ca Adrian Marino a fost informator \u00een Directia a treia\u201c. Cine da informatii nu-i musai \u201einformator\u201c. Asta nici n-ar fi fost asa grav daca fostul puscarias din vremea lui Dej nu si-ar fi permis sa ignore, pacat capital, arestul la domiciliu din vremea lui Ceausescu: \u201e\u00cen vreme ce eu eram arestat la domiciliu \u2013 zice poetul \u2013 el se \u00eent\u00e2lnea cu baietii \u00een Cismigiu si dadea informatii. \u00cei placea Cismigiul, criticul nostru era foarte romantic…\u201c De ce se \u00eent\u00e2lnea \u00een Cismigiu si ce \u201einformatii\u201c le dadea \u201ebaietilor\u201c Adrian Marino, discretul poet nu ne spune. O spune dl Gabriel Andreescu: \u201eSingurele materiale provenind de la fosta Directie de Informatii Externe si semnate de Adrian Marino, aflate astazi \u00een dosarul SIE, sunt rapoartele adresate Uniunii Scriitorilor \u00een care enumera activitatile din timpul calatoriilor de studii.\u201c Citind aceste rapoarte, dl Gabriel Andreescu trage concluzia ca \u201ese adreseaza autoritatilor ca un adevarat ambasador al proscrisilor, critica situatia de la noi si se manifesta ca aparator al valorilor culturale.\u201c Poetului ce a emis memorabilul strigat i se alatura dl. Nicolae Manolescu, aflat \u00eentr-un vechi conflict de opinie cu autorul \u201eVietii lui Macedonski\u201c. \u00cempartind dreptatea, Nicolae Manolescu \u00eentareste sentintele poetului despre ambasadorul proscrisilor: \u201eDinescu are dreptate, desi este mult prea slobod la gura si n-ar avea dreptul sa dea asemenea informatii\u201c; \u201eLegatura lui Marino cu Securitatea s-ar fi putut dezvolta, potrivit lui Dinescu, \u00een perioada \u00een care Marino a fost plecat \u00een strainatate. \u00centre 1971-1972, Marino a facut o specializare \u00een Elvetia, supervizat de marele comparatist, profesorul Ren\u00e9 \u00c9tiemble\u201c. La r\u00e2ndul sau dl Andrei Plesu comenteaza cvasisibilinic: \u201eO picatura de otrava \u00een plus \u00een dulcele bors autohton era necesara\u201c. Nu putea lipsi autorul unor vechi si nemuritoare articole despre \u201edoctrina Ceausescu\u201c, dl Vladimir Tismaneanu, care mai tr\u00e2nteste o palma stiintifica si autoritara peste gura prea sloboda a mortului: \u201eDestinul postum al lui Adrian Marino este unul \u00eentunecat, schizoid, contorsionat si trist. Din superbia carturarului sofisticat, liber de naravuri balcanice, … , nu stim ce si c\u00e2t va rezista (…) a fost delator. A acceptat misiunile Securitatii ca trimis al acesteia.\u201c Schizoizi si duplicitari am cam fost cu totii. C\u00e2t vor rezista lucrarile lui Marino nu vor rezista politologiile lui Tismaneanu. Vine si Ioan T. Morar de la \u201eAcademia Catavencu\u201c si da si el dreptate profesorului: \u00eel considera \u201eturnator\u201c pe Marino si sustine \u00een cor ca exista dovezi clare care \u201edemonstreaza activitatea febrila de colaborator al Securitatii.\u201c Cum o fi sesizat el \u201efebrilitatea\u201c acelei activitati a mortului care minte e greu de aflat. Ca Adrian Marino \u2013 cum spun noii sai palmuitori \u2013 s-a infiltrat, dar fara prea mare succes, \u00een exilul rom\u00e2nesc este o certitudine. Dar, vorba lui Gabriel Andreescu, s-a \u201einfiltrat\u201c \u00een calitate de \u201eambasador al proscrisilor\u201c: \u00een notele lui le cere adresantilor sa-i permita mamei lui Mircea Eliade sa-si viziteze fiul, intervine \u00een favoarea lui Sorin Alexandrescu, condamna \u201eopacitatea birocratica\u201c de la Ministerul \u00cenvatam\u00e2ntului etc. Nu doar ca \u201emortul\u201c nu mintea. El nu \u201eturna\u201c. \u00cencerca sa se foloseasca de o situatie personala nu pentru a \u201e\u00eencondeia\u201c (cum face din belsug \u00een \u201eViata unui om singur\u201c!), ci, asa cum scrie G. Andreescu, \u201emotivat exclusiv de \u00abinterese culturale\u00bb\u201c. Chiar daca \u00een buna masura aceste \u201einterese culturale\u201c \u00eel priveau si pe el \u00eensusi, erau acestea inavuabile, periculoase, compromitatoare pentru cultura rom\u00e2na pe care o slujea, inclusiv promov\u00e2ndu-se pe sine?!? P\u00e2na la probe contrare, nimic nu justifica \u2013 dar totul explica! \u2013 palmuirea marelui mort Adrian Marino. De aceea pare ca autorul studiului de caz din \u201eTimpul\u201c are dreptate sa-i priveasca pe cei dinainte ca participanti la \u201ecampania \u00eempotriva lui Adrian Marino\u201c. Gabriel Andreescu trage si alte concluzii din \u201ecampanie\u201c si pe marginea tehnicilor de manipulare a materialelor lasate mostenire de Securitate: \u201eexploat\u00e2nd logica Securitatii din materialele din arhive pentru a-si atinge scopurile mundane proprii, intelectuali publici rastoarna relatia traditionala, ca si cum ar pune Securitatea cea defuncta \u00een rolul de colaborator.\u201c O rasturnare copernicana, putem zice, \u00een care notele agentilor urmaritori despre cei monitorizati sunt puse \u00een seama urmaritilor: Adrian Marino este astfel facut sa vorbeasca cu vorbele securistilor, victimei bag\u00e2ndu-i-se \u00een gura limbajul calaului. Asta da, \u201erasturnare\u201c! Concluzia dlui Andreescu: Securitatea \u2013 vesnica, nelipsita si nedisparuta noastra colaboratoare la bine si la rau. Riscul? Sa descoperim ca la comanda interesului celor vii toti mortii mint. Si sa-i palmuim pe toti…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De c\u00e2te ori poate muri un scriitor? De multe ori. Nu vorbim aici despre revizuiri si decese ori renasteri simbolice. \u201eCazul\u201c Adrian Marino este ilustrativ pentru ceea ce dl Gabriel Andreescu numeste \u00eentr-un amplu studiu din \u201eTimpul\u201c (nr. 136) \u201emacularea grobiana a memoriei sale\u201c, \u201ediabolizarea carturarului\u201c si \u201eagresarea lui simbolica\u201c. Faptul capital consta \u00een aceea… Cite\u0219te mai mult »Palmuirea mortului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2652,1625,2974,2975,2972,2973,2224,2971],"class_list":["post-3810","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-literare","tag-adrian-marino","tag-controverse-in-literatura","tag-dispute-scriitori","tag-o-antologie-a-urii-literare","tag-poti","tag-scriitori","tag-simona-modreanu"],"views":2572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3810","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3810"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3810\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3810"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3810"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3810"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}