{"id":3787,"date":"2010-07-29T11:52:31","date_gmt":"2010-07-29T09:52:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3787"},"modified":"2010-07-29T11:53:01","modified_gmt":"2010-07-29T09:53:01","slug":"solidaritatea-omului-de-pe-marginea-apei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/solidaritatea-omului-de-pe-marginea-apei\/","title":{"rendered":"Solidaritatea omului de pe marginea apei"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Ca niciodata, in Braila, apa a ajuns p\u00e2na la vaduri, gata sa urce pe ele. Terasele de pe faleza au fost inghitite rapid. Celelalte cladiri de pe faleza au devenit aproape impracticabile din cauza apei ce prinsese cam un metru din baza lor. Dunarea, privita de sus, parea, pe latimea ei, interminabila. Cum partea st\u00e2nga a fluviului batea cu putere in digul ce protejeaza Insula Mare a Brailei, senzatia era aceea ca imensele c\u00e2mpii ce par ca se termina sub Muntii Macin sunt o continuare fireasca a Dunarii.<br \/>\nCeea ce nici o strategie nu a reusit sa faca p\u00e2na acum, a reusit Dunarea. De mult timp nu s-a mai vazut o asemenea promenada in orasul intotdeauna pustiu s\u00e2mbata sau duminica. Strazile din centrul vechi erau intesate de lume, vadurile supra-aglomerate, balcoanele de pe Imparatul Traian, un vad ce duce spre Capitania Portului, pline de curiosi care urmareau cu mare atentie valurile de oameni ce se grabeau sa vada minunea.<\/strong><\/em><br \/>\nOdata ajuns pe faleza, intreaga perspectiva apocaliptica se inchidea brusc, fac\u00e2nd loc, instantaneu, unui carnaval de zile mari. Nu degeaba se grabeau toti spre apa. Fiecare avea c\u00e2te o mica dorinta. Brusc treziti din somn, brailenii alergau sa guste din nemaiint\u00e2lnit. Din orice categorie ar fi fost acestia \u2013 nu dezvoltam treaba cu categoriile, suntem corecti politic \u2013 se putea constatata relatia directa, intima si voioasa dintre ei si ceea ce, de obicei, numim cataclism, dezastru, totul fiind pus sub semnul unei singure conditii: calamitatea sa nu-i afecteze direct.<br \/>\nSpectacolul, fara indoiala, a fost dat de cei care fac din orice un moment de voiosie, distractie si antren, pentru ca, oarecum pierduti prin multime, erau si cei care nu puteau privi dec\u00e2t siderati la toata bucuria dezlantuita pe marginea unui fenomen care a bagat o tara intreaga in boala. Doar la eclipsa, parca, s-a mai vazut at\u00e2ta energie manifestata pe strazi in fel si chip.<br \/>\nUnul isi adusese c\u00e2inele, t\u00e2r\u00e2ndu-l fericit de un lant, si, in apa de jumatate de metru, il spala cu sapun. \u201eNe racorim, ne racorim, facem baita\u201c, striga frenetic barbatul, iar altii, spectatori destoinici, interveneau responsabili: \u201eDa-i si pe coada, si pe coada\u201c, \u201eAi grija, urechile, nu-i baga apa in urechi, face otita!\u201c.<br \/>\nAltul, cu iubita in brate, in acordurile triumfale ale unei galerii de prieteni, traversa destoinic, lupt\u00e2ndu-se cu apa, spre un ponton-dormitor aproape scufundat, fiind fotografiat, in acest timp, de un batalion de imortalizatori de momente inedite. Iubita dadea din picioruse, r\u00e2z\u00e2nd zglobiu.<br \/>\nDar spectacolul a fost dat de cei aflati in posesia unor barci. Trei barci cu motor se plimbau in jurul Capitaniei si pe intreaga faleza acoperita de apa, spre invidia celor de pe margini, care se multumeau numai sa-i fotografieze. Chiuind, eroii nostri civilizatori din barci isi manifestau bucuria de a putea sa navigheze liber nu numai pe Dunare, ci si pe \u201euscat\u201c. Treptele fostei Banci \u201eIon Tiriac\u201c se transformasera in chei de acostare. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd, c\u00e2te o barca tragea la malul Bancii, apropiindu-se sa mai ia pe cineva cunoscut ca sa-l plimbe. Acest lucru se facea in privirile bolnave de interes si invidie ale celor din jur. Si in r\u00e2ndul acestora, in r\u00e2ndul privitorilor frustrati ca nu au barca, se desfasura un spectacol, un alt spectacol. Acestia faceau ce puteau: sunau pe la rude si prieteni sa le povesteasca in gura mare ce vad, m\u00e2ncau floricele de porumb&#8230;, erau dotati cu peturi de suc si cutii de bere rece. Acesti japonezi de Braila isi insoteau, veseli, orice gest cu o poza.<br \/>\nCei cu jeepuri isi demonstrau ascendenta, superioritatea in fata unor autoturisme de calitate inferioara. Pe jumatate iesiti pe geamul portierei, soferii \u201eacvatici\u201c priveau dur asistenta, poz\u00e2nd sobri in fata camerelor-foto dezlantuite, in timp ce automobilele lor descriau curbe spectaculoase prin apa.<br \/>\nTrei persoane \u2013 pareau mama, tata si fiu \u2013 venisera special calari pe biciclete, cu casti de protectie pe cap, numai si numai pentru a \u201etaia\u201c apa. Inaintau destul de greu sub privirile atente ale celor din jur, dar inaintau&#8230; e pur si muove.<br \/>\nDar ce m-a uimit cu adevarat au fost cei veniti cu cizme de cauciuc in picioare, adevarati pelerini pregatiti ca sa umble prin apa asa, ca intr-un ritual necunoscut, sau adevarati initiatori ai unui nou sport de apa&#8230; Oamenii sunt dornici de senzatii noi, negustate inca, indiferent de unde vin acestea si incotro se indreapta.<br \/>\nInundatiile au resuscitat Braila, ce mai! Lipseau niste terase amenajate in fuga pe vaduri si o fanfara sa c\u00e2nte. Ideea unei astfel de afaceri ar fi condus spre un succes fulminat. S-ar fi c\u00e2stigat bine, e sigur.<br \/>\nPe una dintre barcile de care vorbeam chiar era arborat tricolorul si nu puteai sa nu te g\u00e2ndesti de ce oare numai la rom\u00e2ni un dezastru poate genera un prilej de bucurie, poate declansa o eliberare de adrenalina care sa duca spre trarile intense ale distractiei \u201ela max\u201c. Inundatiile sunt notiuni abstracte at\u00e2ta timp c\u00e2t nu ne uda hainele. Bun, apa a intrat in oras, a inudat c\u00e2teva case, ba, prin alte locuri, a distrus totul, dar blocul in care noi locuim sta inca in picioare. De aceea, ma g\u00e2ndesc ca rom\u00e2nii pot organiza o petrecere in pijamale si pe marginea unui vulcan care tocmai si-a incheiat eruptia. Cu conditia ca lava sa se fi racit. Despre altfel de solidaritate nu poate fi vorba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ca niciodata, in Braila, apa a ajuns p\u00e2na la vaduri, gata sa urce pe ele. Terasele de pe faleza au fost inghitite rapid. Celelalte cladiri de pe faleza au devenit aproape impracticabile din cauza apei ce prinsese cam un metru din baza lor. Dunarea, privita de sus, parea, pe latimea ei, interminabila. Cum partea st\u00e2nga&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/solidaritatea-omului-de-pe-marginea-apei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Solidaritatea omului de pe marginea apei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[248,2835,2956,731],"class_list":["post-3787","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-braila","tag-inundatii","tag-oameni-solidari","tag-solidaritate"],"views":2405,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3787","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3787"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3787\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3787"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3787"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3787"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}