Adevarul din cugetarea camilpetresciana se regaseste, cu asupra de masura, in paginile scrise de Monica Bratulescu si aduse la lumina, dupa trecerea acesteia in nefiinta, prin grija unor adevarate prietene \u2013 Georgeta Catap, Liliana Alexandrescu si Sanda Golopentia, aceasta din urma semn\u00e2nd si o Postfata la volumul \u201eCr\u00e2mpeie din Cartea Straduintei\u201c, Editura Paideia, 2010.
\nNumele Monicai Bratulescu (nascuta Rahmil, 13 iulie 1930, Craiova \u2013 d. 9 februarie 2009, Ierusalim, Israel) este sigur cunoscut unui grup restr\u00e2ns de specialisti in folclor, fiind legat de c\u00e2teva scrieri importante, dintre care de mentionat ar fi \u201eLa luncile soarelui\u201c. Antologia colindelor laice rom\u00e2nesti, 1964 si \u201eColinda rom\u00e2neasca\/The Romanian Colinda (Winter-Solstice Songs\u201c), 1981.
\nPrivind in urma, putem zice ca anul 1964 a fost unul prielnic pentru folcloristica rom\u00e2neasca, fiind marcat de c\u00e2teva aparitii cu totul memorabile. In primul r\u00e2nd, capitolul \u201eFolclorul literar rom\u00e2nesc\u201c din tratatul de \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne. I Folclorul. Literatura rom\u00e2na in perioada feudala (1400-1780)\u201c, Editura Academiei, 1964, volum aparut cu girul unor mari personalitati stiintifice ale momentului, academicienii G. Calinescu, Al. Rosetti, Tudor Vianu. De partea de folclor s-a ocupat profesorul Mihai Pop alaturi de o serie de colaboratori (Dumitru Pop, Valeriu Ciobanu, Gh. Vrabie, Ion Muslea, V. Adascalitei, Corneliu Barbulescu, Adrian Fochi, Sabina Stroescu, Al. Amzulescu, I. C. Chitimia, Ovidiu Papadima, Emilia Comisel, P. Ruxandoiu, M. Buga). Secventa finala a capitolului, \u201eArta literara in folclor\u201c, era scrisa de G. Calinescu care sustinea, cu argumentele criticului si istoricului literar, prezenta celor 200 de pagini despre folclor intr-un tratat academic de istoria literaturii rom\u00e2ne.
\nIn acelasi an apar si lucrarile lui Adrian Fochi, \u201eMiorita. Tipologie, circulatie, geneza, texte\u201c, Editura Academiei, 1964, si Alexandru Amzulescu, \u201eBalade populare rom\u00e2nesti\u201c, 3 volume, Editura pentru Literatura, 1964. Toate cele patru carti aparute in anul de gratie 1964, an aniversar, caci trecusera, totusi, 20 de ani de la \u201eeliberarea tarii de sub jugul fascist\u201c, poarta semnele epocii. Am vazut ca G. Calinescu a trebuit sa apere cu prestigiul sau prezenta folclorului in tratatul academic de istoria literaturii rom\u00e2ne. La r\u00e2ndul sau. Adrian Fochi a trebuit sa accepte studiul introductiv semnat de un ideolog al vremii, Pavel Apostol, la \u201eMiorita\u201c sa, iar Al. I. Amzulescu s-a aparat singur, \u201evestejind cu m\u00e2nie proletara\u201c pe unii inaintasi, de care era, altminteri, profund legat.
\n\u201eCedarea\u201c la care a fost obligata Monica Bratulescu a fost de a selecta, pentru antologia sa, doar colinde \u201elaice\u201c, disociindu-le astfel pe acestea de alte colinde, cunoscute indeobste ca niste c\u00e2ntari religioase, zise la Nasterea lui Isus Hristos.
\nNici cea de-a doua carte, \u201eColinda rom\u00e2neasca\u201c (1981) nu scapa de presiunile sistemului, ale cenzurii, versiunea in engleza a titlului spun\u00e2nd clar ca nu este vorba despre Christmas Carols, ci de Winter-Solstice Songs, adica despre niste c\u00e2ntari necrestine, laice, profane, zise cu ocazia solstitiului de iarna. Foarte ingenioasa este portita prin care autoarea a facut sa scape de \u201eochii vigilenti\u201c ai Cenzurii (sau, poate, si cu complicitatea acestora) clasa colindelor religios-crestine, asezate, parcimonios, in doua sectiuni \u201eneutre\u201c \u2013 \u201eVII. Edificatoare si moralizatoare\u201c si \u201eVIII. Biblice si apocrife\u201c.
\nDupa emigrarea, din motive strict familiale, in Israel, in 1982, numele autoarei a fost trecut la index. Asa, imi amintesc ca prezent\u00e2nd la \u201eRevista de Etnografie si Folclor\u201c un articol in care citam numele \u201eMonica Bratulescu\u201c, redactorul de atunci al publicatiei l-a incercuit cu creion rosu si a si scris, in dreptul lui, \u201emortua est\u201c \u2013 se putea cita studiul, mai ales ca tipologia este una dintre cele mai serioase realizate p\u00e2na acum, dar se trecea sub tacere numele autorului.
\nCa atare, Monica Bratulescu a intrat in penumbra uitarii, mai ales ca nici raporturile sale cu fostii colegi de la Institutul de Etnografie si Folclor nu au fost foarte active, nici macar dupa 1990, c\u00e2nd, oricum, lucrurile se mai schimbasera. O singuratica si o insingurata, folclorista a fost mereu in cautarea unui loc de munca si a unei ambiante intelectuale in care sa-si poata valorifica potentialul intelectual si stiintific. Refugierea in scris pare sa fi fost una din solutiile la care au recurs multi emigranti, Monica Bratulescu nefac\u00e2nd exceptie. Incepe, deci, sa tina un jurnal, din care, la un moment dat, distruge 80 de pagini. Din fragmentele recuperate, reluate, rescrise se intrupeaza\u00a0 \u201eCartea straduintei\u201c, poate cu sensul de stradanie, efort, incercare continua de a ajunge la un liman, niciodata atins. La un moment dat noteaza ca Jurnalul Straduintei \u201ea devenit un hambar in care intra de toate\u201c.
\nPentru autoarea acestor pagini de jurnal, corespondenta, compozitii literare, grupate judicios de catre editori in mai multe secvente (\u201eZile\u201c, care se substituie jurnalului propriu-zis, \u201eDialoguri\u201c, un fel de \u201eDivan sau G\u00e2lceava a inteleptului cu lumea\u201c, trat\u00e2nd teme morale, filosofice, estetice,\u00a0 \u201ePortrete\u201c, mai mult niste crochiuri despre oamenii cu care s-a int\u00e2lnit si a comunicat, intr-un fel sau altul, in perioada exilului, la care se adauga o \u201eAnexa\u201c din scrisori si documente, razbate ca un leitmotiv tema scrisului.\u00a0 Scrisul ca \u201eun mod de respiratie artificiala\u201c, \u201eun mod de respiratie ad\u00e2nca, discreta\u201c. Monica Bratulescu este constienta ca, oric\u00e2t de autentic, de profund, scrisul nu este dec\u00e2t un paliativ, o \u201erespiratie artificiala\u201c, o ventilare cu efecte de moment a unui organism fizic si psihic erodat de boala, de suferinta, de tristete, de deznadejde, de \u201easteptari inselate, umilitoare\u201c si, mai ales, de batr\u00e2nete: \u201eSunt inculpata intr-un proces. Capatul de acuzare: batr\u00e2netea\u201c. Notatiile pe aceasta tema etern umana sunt de un teribil tragism. Este depl\u00e2nsa \u201ebatr\u00e2netea letargica, amorfa, c\u00e2nd te necrozezi inainte de a muri\u201c.
\nPaginile de jurnal se intersecteaza cu pagini de poezie sau de proza artistica. In poezie, mai ales, confesiunea suna extrem de autentic: \u201eDirect, sau indirect, travestindu-se, orice scriitor vorbeste in primul r\u00e2nd despre sine. In zilele noastre, din ce in ce mai des scriitorii se auto-povestesc in mod fatis\u201e. Constiinta ca scrisul sau nu va ajunge in fata ochilor unei mase de cititori nu o impiedica sa g\u00e2ndeasca, fie si in secret, la impactul pe care acesta l-ar fi putut avea asupra prezumtivilor lectori, impact care nu o lasa indiferenta. In orice caz, \u201efara putinta de\u00a0 a scrie \u2013 se deconspira autoarea \u2013 sunt golasa\u201c, desi, in acelasi scurt eseu, intitulat \u201eScrisul\u201c (p. 31-36), se aduna o multime de incertitudini, de g\u00e2nduri nerostite, ghicite, ascunse.
\nDe fapt, fara a-i fi cunoscut prea bine realizarile literare (volumul \u201eRasunete din Caucaz si alte povestiri\u201c aparut, la Editura Criterion, in 2001, a trecut aproape neobservat) desele referiri la scris, la literatura ma fac sa cred ca Monica Bratulescu nutrea mari sperante, nu zic neaparat ambitii, in domeniul artei, poate si ca urmare a convietuirii, timp de decenii, alaturi de un mare pictor al vremii, Vasile Bratulescu, a carui moarte prematura i-a zdruncinat existenta. Intr-un \u201eAutoportret\u201c (trimiterea la artele plastice este evidenta) scrie: \u201eMa uit in jur si vad viata mea facuta bucati. Singurul lucru care asaza laolalta aceste bucati este carticica mea. In mod fictiv. Constat cu detasare si fara urma de emfaza ca, in imprejurarile mele de viata, chiar si putinul pe care l-am produs ca literatura ar putea fi echivalat unei performante atletice. Tot eu imi dau cu tifla: Halal performanta! O performanta in pustiu, fara public si suporteri, in deplina tacere si anonimat. C\u00e2t despre atlet, vai de el! Se tine greu pe picioare\u201c.
\nNeputinta fizica, consecinta a trecerii ireparabile a timpului, apropierea sf\u00e2rsitului abia lasa loc, in finalul poemului \u201eTrec zilele\u201c unui firicel de revolta, mai de graba soptita: \u201eTrec zilele-n c\u00e2rduri\/ \u2026 \/Fara sa-mi casune vreun rau.\/Vin apoi zilele greoaie\/Fiecare zi mi se lasa pe umeri\/Si ma ciugoale c\u00e2te un pic;\/Tac, rabd, nu le izgonesc.\/ La urma ma impresoara, ha\u00edne;\/Fiecare zi ma sf\u00e2rteca p\u00e2na-n temelii\/Vreau sa le usui, dar nu izbutesc.\/Zile carnivore, vreti sa ma dati gata de tot?\u201c
\nConcluzia acestei lungi confesiuni decente, dureroase, tragice pe alocuri poate fi desprinsa din aproape fiecare pagina a acestei\u00a0 Carti a Straduintei: \u201ePe noi (oamenii obisnuiti \u2013 N.N.) pojarul prelungit al suferintei ne usuca p\u00e2na la radacini\u201c si, in alta parte: \u201eFerice de voi, pomilor! Voi nu stiti ce inseamna sa traiesti dezradacinat\u201c. In final, o lunga cugetare pe tema resemnarii: \u201eResemnarea, singurul punct de sprijin pe care-l poti gasi in deznadejde. O conditie a pastrarii echilibrului intr-o situatie fara iesire. Datele grele ale existentei tale nu s-au schimbat, dar ai izbutit macar sa ti le asumi. Durerea sta ghemuita intr-un rucsac pe care-l porti rabdator in spinare. Rucsacul at\u00e2rna greu, dar stii ca nu-l poti preda nimanui. Este vorba de propria ta durere, o durere care ti-a intrat in carne. Ai invatat s-o accepti si s-o induri\u201c.
\n\u201eCr\u00e2mpeie din Cartea Straduintei\u201c de Monica Bratulescu nu trebuie citita ca o carte de literatura, desi, poate, cum am spus, autoarea asta si-ar fi dorit sa fie. Asa cum a anticipat cu dezarmanta luciditate, nu a apucat sa o vada tiparita, nici sa stie reactiile pe care lectura ei le va fi st\u00e2rnit cititorilor sau criticii. Gratie eforturilor generoase ale celor trei prietene \u2013 Sanda Golopentia, Georgeta Catap si Liliana Alexandrescu \u2013 cartea capata corporalitate la Editura Paideia (redactor Eugenia Petre) prilejuind (re)int\u00e2lnirea cu \u201ecealalta Monica\u201c, dintr-un autoportret grav, trist, facut din linii fr\u00e2nte, din \u201ecr\u00e2mpeie\u201c pe care fiecare dintre noi le poate aseza in rama care i se pare mai apropiata de intentiile celei care l-a creionat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Adevarul din cugetarea camilpetresciana se regaseste, cu asupra de masura, in paginile scrise de Monica Bratulescu si aduse la lumina, dupa trecerea acesteia in nefiinta, prin grija unor adevarate prietene \u2013 Georgeta Catap, Liliana Alexandrescu si Sanda Golopentia, aceasta din urma semn\u00e2nd si o Postfata la volumul \u201eCr\u00e2mpeie din Cartea Straduintei\u201c, Editura Paideia, 2010. Numele… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2ta luciditate at\u00e2ta drama…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2950,2952,2951,2953],"class_list":["post-3781","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-crampeie-din-cartea-straduintei","tag-colinde","tag-folclor","tag-folcloristica"],"views":4579,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3781","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3781"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3781\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3781"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3781"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3781"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}