{"id":3763,"date":"2010-07-29T11:34:57","date_gmt":"2010-07-29T09:34:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3763"},"modified":"2010-07-29T11:35:44","modified_gmt":"2010-07-29T09:35:44","slug":"un-bariton-de-exceptie-in-%e2%80%9etannhauser%e2%80%9c-la-viena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-bariton-de-exceptie-in-%e2%80%9etannhauser%e2%80%9c-la-viena\/","title":{"rendered":"Un bariton de exceptie in \u201eTannh\u00e4user\u201c la Viena"},"content":{"rendered":"<p><strong>Totul este pictura<\/strong><br \/>\nPare aproape imposibil, dupa consemnari de spectacole in peste o mie de pagini de cronici muzicale, sa te mai entuziasmezi fara limite. Si totusi, recent, Christian Gerhaher mi-a produs o astfel de senzatie in rolul Wolfram von Eschenbach din \u201eTannh\u00e4user\u201c de Wagner, debut absolut la Opera de Stat din Viena. Pare desprins din legenda, c\u00e2ntul lui trimite direct la fabulosul Dietrich Fischer-Dieskau. O timbralitate rotunda, generoasa, moale si invaluitoare, de un lirism fermecator, se pune in serviciul unei talmaciri at\u00e2t de rafinate a partiturii, inc\u00e2t seduce si te transporta in sfere elevate. Starea de a flota pe aripi nevazute. Este un dar divin sa mladiezi sunetul in fatete multicolore, sa creezi imagini ce palpita cu muzica si rostirea. Frazele se unduiesc in expresivitate infinita, precum sonurile maestrului bayreuthian.<br \/>\nExista in abordarile baritonului german profunzime psihologica nemarginita, Wolfram al sau deseneaza sentimente complexe, de la prietenia calda afisata cu noblete si m\u00e2ndrie cavalereasca (actul I, \u201eGegr\u00fcsst sei uns, du k\u00fchner S\u00e4nger&#8230; Als du in k\u00fchnem Sange\u201c) la constientizarea profunda a imnului propriu, inaltat iubirii (actul II, \u201eBlick&#8217; ich umher in diesem edlen Kreise\u201c, c\u00e2ntare evocativa in care analogiile expunerii sunt infatisate plastic, descriptiv, in pace, seren, cu tonuri de piano si pianissimo). Autoritatea cu care intervine in confruntarea c\u00e2ntaretilor (actul II, \u201eO Himmel! Lass&#8217; dich jetzt erflehen!\u201c) are tente catifelate, iar adresarea catre Luceafar (actul III, \u201eDa scheinest du, o! lieblichster der Sterne\u201c) nu constituie numai invocarea in adoratie a astrului noptii, ci rugaciunea, implorarea pentru salvarea propriului sau suflet, ad\u00e2nc perturbat&#8230; \u201eO du, mein holder Abendstern\u201c&#8230; Totul este pictura.<br \/>\nWolfram&#8230; Gerhaher este un spirit introvertit-frematator, psihicul i se rascoleste, conflictele il apasa, il marcheaza, iar povestirea penitentei lui Tannh\u00e4user la Roma ii depaseste limitele, il aduce in pragul disperarii. Nu poate sa mai auda nimic, nu mai rezista, isi curma viata. Un final pe c\u00e2t de neasteptat, pe at\u00e2t de previzibil in conceptia regizorului Claus Guth, radical indepartata de Wagner&#8230;<br \/>\n<strong>Fantasme si halucinatii<\/strong><br \/>\nPe autorul mizanscenei, germanul Guth, l-am simtit deseori contradictoriu in semnaturile sale. La Salzburg, \u201eNunta lui Figaro\u201c a fost un spectacol interesant, \u201eDon Giovanni\u201c catastrofic, \u201eCos\u00ec fan tutte\u201c provocator. Si in \u201eTannh\u00e4user\u201c, ideatica sa incita. A evitat simpla naratiune si a gasit filonul dramei psihologice a alienarii, a tulburarilor mentale provocate de dedublarile si fram\u00e2ntarile interioare ale eroului titular, de confruntarile cu prietenii-adversari in turnirul \u201eMinnes\u00e4nger\u201c-ilor pe tema dragostei. Sf\u00e2rsitul lui Wolfram este efectul.<br \/>\nO paranteza. Regizorul, cu sprijinul scenografului Christian Schmidt, a mutat actiunea operei la inceputul secolului trecut, fix\u00e2nd-o in locatii vieneze clare: Hotelul Orient, renumit in epoca prin inchirierile \u201ecu ora\u201c (actul I), Foyerul Promenadelor, azi Schwind-Foyer al Operei de Stat (actul al II-lea) si Spitalul psihiatric Steinhof construit de arhitectul Otto Wagner (actul al III-lea). Spatiul si timpul ales transpun conflictul medieval intr-o confruntare freudiana supusa presiunii rigiditatilor morale din vremea Kaiserului Franz Josef.<br \/>\nSpirit labil, Tannh\u00e4user oscileaza intre iubirea carnala oferita de Venus si cea pura, pe care i-o daruieste Elisabeth. Faptul este (aproape) evident in primul act, c\u00e2nd Guth ii asociaza un alter-ego ce-i urmareste miscarile in oglinda. Lumini, Olaf Freese. Sunt secvente pretentioase, nu foarte usor citibile, dar incit\u00e2nd la introspectie. Fantasmele il invaluie pe erou la inceputul actului secund. Intuieste tematica disputei, se teme de ea, il apasa, presimte ce va urma. Ca ecou al g\u00e2ndurilor, al halucinantei sale imaginatii, sala concursului se dezmembreaza, aburii ratacirii inunda totul si invitatii Landgrafului apar mascati, in chip de spectre, invesm\u00e2ntate in negru. Moment de mare sugestie si forta, din pacate prelungit prea mult de regizor, p\u00e2na aproape de ultimele masuri ale actului, c\u00e2nd deja nu se mai justifica. Tannh\u00e4user revenise in concret, odata cu alungarea lui la Sf\u00e2ntul Scaun, spre a cere clementa.<br \/>\nIn ultima parte, Elisabeth, marcata de trama si ajunsa la casa de nebuni, se sinucide cu pilule. Apoi, scena cunoscuta sub numele de \u201ePovestirea Romei\u201c este de intensa actorie, cu istorisirea lui Tannh\u00e4user rezon\u00e2nd puternic in spiritul lui Wolfram.<br \/>\nCu rezervele expuse, viziunea lui Guth se sustine, in primul r\u00e2nd dramaturgic, chiar in contextul translarii actiunii.<br \/>\n<strong>Wagnerieni desav\u00e2rsiti<\/strong><br \/>\nCu tot fizicul sau masiv, sud-africanul Johan Botha, debutant in rol la Viena, joaca neasteptat de bine. Amintitul moment al rememorarii pelerinajului la Vatican este infatisat cu intensitate si redat sonor in multiple nuante. \u201eInbrust im Herzen\u201c incepe cu mezzevoci prevestitoare de rau, subtilitatile de expresie ilustreaza tensiunea din sufletul lui Tannh\u00e4user iar culminatia citarii sentintei Papei \u201eHast du im Venusberg geweilt, so bist nun ewig du verdammt!\u201c este rostita gradual de la mezzoforte la un infricosator forte. Tipic tenor eroic, Botha cumpaneste bine incisivitatea si puterea acutelor (desi mici impuritati i se mai strecoara in glas la finalul primului act), isi variaza discursul cu minutie. C\u00e2ntarea din primul act adresata lui Venus \u201eStets soll nur dir, nur dir mein Lied ert\u00f6nen\u201c merge, pe parcursul celor trei strofe, de la rugaminte la adresarea imperativa. Frumos conceput.<br \/>\nAnja Kampe, in debut absolut la Opera de Stat din Viena, este o sensibila Elisabeth, cu sunete usor prea deschise la acute, zona a registrului unde si Michaela Schuster (Venus, pentru prima data pe Ring) pacatuieste. Stilistic, ambele sunt wagneriene dedicate. Si basul Ain Anger l-a intrupat pentru int\u00e2ia oara la Viena pe Hermann, Landgraful Th\u00fcringiei, conferindu-i un glas cu timbru placut, dar caruia nu-i adauga amploarea maiestuozitatii.<br \/>\nIn roluri mai mici, dar importante in economia spectacolului, i-am remarcat in primul r\u00e2nd pe rom\u00e2nii Gergely N\u00e9meti (Walther von der Vogelweide) si Alexandru Moisiuc (Biterolf). Li se adauga Peter Jelosits (Heinrich der Schreiber) si Marcus Pelz (Reinmar von Zweter). Absolut splendid muzical, ultra-pur si instrumental, a c\u00e2ntat Alois M\u00fchlbacher (Pastorul), membru al Corului de baieti al Manastirii St. Florian.<br \/>\nIn fosa si pe scena s-au aflat Orchestra Operei de Stat, Corul Operei (dirijor Thomas Lang) si Corul Filarmonic Slovac (dirijoare Blanka Juha\u00f2\u00e1kov\u00e1). Peste toti si toate, dirijorul Franz Welser-M\u00f6st, cu lectura echilibrata in alegerea tempilor si, totodata, filosofica. Inaltele virtuti ale instrumentistilor au fost puse in evidenta inca de la inceput in decupajele teutonice, explicite, elocvente, fara efuziuni, ale uverturii. Foarte sensibil si expresiv a fost Preludiul ariei \u201eDich, teure Halle, gr\u00fcsst ich wieder\u201c (actul al II-lea), desi in momentul in care vocea Elisabethei s-a facut auzita, orchestra a depasit sonoritatile unui acompaniament comod. Prefigur\u00e2nd intrarea invitatilor, Streich-ul vienez si-a dovedit inca o data maiestria.<br \/>\n\u201eTannh\u00e4user\u201c (versiunea Dresda) a fost ultima noua productie a directiunii de 19 ani a lui Ioan Holender la Opera de Stat din Viena. Notez o reusita, desi publicul premierei a contestat mizanscena.<br \/>\nVor urma anii de management ai lui Dominique Meyer, alaturi de Franz Welser-M\u00f6st ca director muzical. Cum va fi? Vom vedea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Totul este pictura Pare aproape imposibil, dupa consemnari de spectacole in peste o mie de pagini de cronici muzicale, sa te mai entuziasmezi fara limite. Si totusi, recent, Christian Gerhaher mi-a produs o astfel de senzatie in rolul Wolfram von Eschenbach din \u201eTannh\u00e4user\u201c de Wagner, debut absolut la Opera de Stat din Viena. Pare desprins&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-bariton-de-exceptie-in-%e2%80%9etannhauser%e2%80%9c-la-viena\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un bariton de exceptie in \u201eTannh\u00e4user\u201c la Viena<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2938,2858,2939],"class_list":["post-3763","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-christian-gerhaher","tag-opera-de-stat-din-viena","tag-rolul-wolfram-von-eschenbach-din-tannhauser-de-wagner"],"views":2482,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3763","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3763"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3763\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3763"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3763"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3763"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}