{"id":3743,"date":"2010-07-29T11:18:45","date_gmt":"2010-07-29T09:18:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3743"},"modified":"2010-07-29T11:20:19","modified_gmt":"2010-07-29T09:20:19","slug":"personajul-si-refacerea-lumii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/personajul-si-refacerea-lumii\/","title":{"rendered":"Personajul si  (re)facerea lumii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Ceea ce ram\u00e2ne in memoria cititorului din orice poveste este in primul r\u00e2nd personajul. Lumea literaturii este lumea personajelor ei, printre acestea afl\u00e2ndu-se, nu o data, insusi cel care le plasmuieste (de pilda, la noi, Camil Petrescu, Anton Holban sau contemporanul nostru, Varujan Vosganian, cu \u201eCartea soaptelor\u201c). Personajul este problema numarul unu a prozatorului. Intr-un interviu cu George Balaita, selectat intr-un volum pe care l-am publicat cu aproape treizeci de ani in urma, autorul romanului \u201eLumea in doua zile\u201c imi spunea: \u201ePersonajul este cel care, din punct de vedere epic, concretizeaza, da consistenta oricarui tip de poveste. P\u00e2na si din experimentalistii (\u201enoul val\u201c at\u00e2t de vechi azi) francezi, a caror experienta cred ca este ratata, dar ca spectacol al literelor nu lipsita de interes, daca retii ceva este tot c\u00e2te un personaj sau macar sugestia lui. De pilda din \u201eIn labirint\u201c al lui Robbe-Grillet, soldatul redus la un singur simt (ochi) care rataceste prin lume. In ultima instanta retii personajul pentru ca el reprezinta umanitatea, specia. Nu vad epicul in afara personajului\u2026\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nNicolae Manolescu disocia, recurg\u00e2nd la o imagine plastica, intre personajul clasic-convex si cel modern-concav, acesta din urma fiind \u201eo constiinta care recepteaza lumea si at\u00e2t\u201c, spre deosebire de cel din proza clasica, traditionala, care are stare civila, o biografie limpede, o conditie sociala clara si care ocupa un loc bine determinat in spatiu si timp. \u201eExista oameni \u2013 nota Dostoievski in \u201eJurnal de scriitor\u201c \u2013 despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni obisnuiti, banali, care intr-adevar formeaza marea majoritate a oricarei societati. In romanele si povestirile lor, scriitorii prefera de cele mai multe ori sa ia tipuri din societate si sa le reprezinte intr-o zugravire figurativa, artistica, tipuri care in realitate se int\u00e2lnesc foarte rar in ansamblul trasaturilor si care totusi sunt mai reali dec\u00e2t realitatea insasi. Podkoliusin, in expresia lui tipica, poate ca este chiar o exagerare, in nici un caz insa o aberatie. C\u00e2ti dintre oamenii inteligenti cu mintea luminata, afl\u00e2nd de la Gogol cum este Podkoliusin, n-au constatat dupa aceea ca zeci si sute de prieteni si cunostinte de-ale lor seamana grozav cu el, at\u00e2t doar ca ei nu stiusera p\u00e2na atunci ca acesta le e numele\u201c. Eugen Simion scria undeva despre \u201elantul rebeliunilor romanului modern contra romanului constituit\u201c. In aceste rebeliuni personajul si-a avut si isi are locul si rolul lui principal. A iesit si iese mereu invingator.<br \/>\nDincolo de disocieri si observatii de tipul celor amintite, e limpede cel putin un lucru, si anume ca experimentele care si-au propus sa elimine personajul din naratiune s-au dovedit falimentare si chiar ridicole. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, departe de a propune o noua estetica, ele ascundeau de fapt sterilitatea epica, neputinta. Forta narativa se vadeste mai ales in capacitatea, talentul sau geniul de a crea personaje memorabile. Dupa decenii de la lectura celor mai importante romane ale lui Nicolae Breban, constat ca am uitat multe scene, replici etc., dar, ca sa dau doar doua exemple, pe Grobei din \u201eBunavestire\u201csau pe doctorul Minda din \u201eIngerul de gips\u201c ii am at\u00e2t de vii in memorie inc\u00e2t prin ei pot reconstitui universul acestor romane in ceea ce are el esential, inedit, original.<br \/>\nPersonajul este cel ce ne da sentimentul, atunci c\u00e2nd citim un roman, o nuvela, o povestire, o piesa de teatru, ca asistam si chiar participam la, asa-zic\u00e2nd, o noua facere (sau refacere) a lumii. Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez rememora un episod tulburator de pe santierul unei asemenea \u201efaceri\u201c: \u201ePrimul g\u00e2nd pe care l-am avut despre colonelul Aureliano Buendia a fost ca era vorba despre un veteran al razboaielor noastre civile, care va muri in timp ce urineaza sub un pom\u2026 Eu stiam ca trebuie sa-l omor si n-aveam curajul. Colonelul era deja batr\u00e2n si facea pestisorii de aur. Si intr-o dupa-amiaza m-am g\u00e2ndit: \u00abAcuma gata, s-a terminat cu el\u00bb. Trebuia sa-l omor. C\u00e2nd am terminat capitolul, am urcat tremur\u00e2nd la etajul al doilea al casei, unde se afla Mercedes. A stiut ce se int\u00e2mplase c\u00e2nd mi-a vazut fata. \u201eGata, a murit colonelul!\u201c, a spus ea. M-am intins in pat si am pl\u00e2ns doua ore\u201c. Colonelul din \u201eUn veac de singur\u00e3tate\u201c isi incheia astfel destinul in poveste pentru a si-l continua in constiinta cititorilor din diverse timpuri si spatii. Cosmonautul din romanul lui Evtusenko \u201eDulce tinut al poamelor\u201c, contempl\u00e2nd fata planetei Pam\u00e2nt, se va trezi in cabina cu un musafir surpriza, care se comporta cum nu se poate mai firesc, nimeni altul dec\u00e2t\u2026 Aureliano Buendia. Eroii, personajele marilor carti ne insotesc pretutindeni. Revanse asupra efemerului si singuratatii omului, ei ne pot ajuta sa nu ne pierdem identitatea, sa nu ne instrainam de conditia noastra umana.<br \/>\nVorbind despre personaj, g\u00e2ndul ma duce la un roman al unui alt mare prozator sud-american, Mario Vargas Llosa: \u201eRazboiul sf\u00e2rsitului lumii\u201c, pe deplin ilustrativ in ideea acestor insemnari. De la primul cuv\u00e2nt al capodoperei lui Llosa toata lumina \u201ecade\u201c pe un personaj care sustine intregul edificiu epic (si ce edificiu!). Este unul dintre acele personaje de neuitat care legitimeaza umanitatea. Iata-l apar\u00e2nd: \u201eOmul era inalt si at\u00e2t de slab inc\u00e2t parea mereu vazut din profil. Avea pielea smeada, oasele proeminente, iar ochii ii ardeau cu foc nestins. Purta sandale de pastor si tunica vinetie ii cadea pe trup ca vesm\u00e2ntul acelor misionari care, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, vizitau satele din serton \u2013 numele vastelor podisuri inalte din Nord \u2013 botez\u00e2nd copii cu nemiluita si cunun\u00e2nd perechi de concubini. Era cu neputinta sa-i afli v\u00e2rsta, ob\u00e2rsia, istoria, dar avea ceva pe fata lui linistita, in obiceiurile-i frugale, in neclintita lui seriozitate, ceva ce-i atragea pe oameni inca inainte ca el sa le dea sfaturi s\u2026t Silueta lui se decupa in lumina asfintitului sau a primilor zori, pe c\u00e2nd strabatea unica strada a asezarii, cu pasi mari, zoriti parca. Inainta hotar\u00e2t printre capre cu clopotei la g\u00e2t, printre c\u00e2ini si copii ce ii faceau loc privindu-l curiosi, neraspunz\u00e2nd la salutul femeilor care il cunosteau deja si ii faceau mici plecaciuni, d\u00e2nd zor apoi sa-i aduca ulcele cu lapte de capra si strachini cu pasat \u2013 farinha \u2013 si fasole s\u2026t Uneori pl\u00e2ngea, si pl\u00e2nsul ii at\u00e2ta vapai cumplite in focul negru al ochilor. Apoi se ruga\u201c.<br \/>\nApoi\u2026<br \/>\nC\u00e2nd te asezi la lectura unui roman care incepe cu intrarea in scena a unui asemenea personaj de epopee, te cuprinde spaima, cum ar spune M\u00e1rquez, ca ai putea sa mori inainte de a-l citi (si a-l trai) p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Adica, in cazul romanului \u201eRazboiul sf\u00e2rsitului lumii\u201c, inainte de a parcurge cele 700 de pagini.<br \/>\nExista, e drept, romane care nu incep cu adevarat dec\u00e2t abia de pe la pagina o suta si care nu se incheie nici macar dupa 700 sau mai multe, scutindu-ne de angoasa de care vorbea autorul \u201eToamnei Patriarhului\u201c. Dar si acolo pilonul de sustinere al constructiei epice este tot personajul&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ceea ce ram\u00e2ne in memoria cititorului din orice poveste este in primul r\u00e2nd personajul. Lumea literaturii este lumea personajelor ei, printre acestea afl\u00e2ndu-se, nu o data, insusi cel care le plasmuieste (de pilda, la noi, Camil Petrescu, Anton Holban sau contemporanul nostru, Varujan Vosganian, cu \u201eCartea soaptelor\u201c). Personajul este problema numarul unu a prozatorului. Intr-un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/personajul-si-refacerea-lumii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Personajul si  (re)facerea lumii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2930,2931,2929],"class_list":["post-3743","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-soaptelor","tag-george-balaita","tag-varujan-vosganian"],"views":2360,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3743"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3743\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}