{"id":3739,"date":"2010-07-29T11:17:06","date_gmt":"2010-07-29T09:17:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3739"},"modified":"2010-07-29T11:17:40","modified_gmt":"2010-07-29T09:17:40","slug":"portretul-unei-traducatoare-any-shilon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portretul-unei-traducatoare-any-shilon\/","title":{"rendered":"Portretul unei traducatoare: Any Shilon"},"content":{"rendered":"

Aharon Appelfeld, Pe neasteptate, dragoste, <\/em>traducere de Any Shilon, Editura Polirom, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Serpuitoare si vie este biografia traducatoarei Any Shilon. S-a nascut la Cernauti, in februarie 1946, perioada in care granita cu Rom\u00e2nia era inca deschisa pentru repatrieri. Parintii, odata intorsi din Taskent \u2013 unde fusesera refugiati \u2013 in Cernautiul natal, s-au hotar\u00e2t sa se mute in Rom\u00e2nia. Se int\u00e2mpla dupa \u201eaventurile\u201c razboiului, mai exact c\u00e2nd Any implinea doua luni. \u201eAm crescut in Bucuresti, iar Bucurestiul copilariei mele nu-l voi uita indiferent c\u00e2ti ani vor trece de c\u00e2nd l-am parasit, indiferent de motivele pentru care l-am parasit si de c\u00e2t de departe sunt de el. Ciudat, dar mi-l amintesc cu o claritate de vis, revad strazi si case dintre care at\u00e2t de multe nu mai sunt, incerc sa regasesc ceva din el astazi, in geografia lui actuala, locurile prin care am trecut de mii de ori (Podul Serban Voda, de exemplu, Piata Unirii de atunci, sau cum se mai numea pe vremea aceea, Piata Natiunii, sau Piata de flori… denumiri vechi ale aceluiasi loc). C\u00e2nd am fost ultima oara in Bucuresti, am umblat ore intregi prin curtea M\u00e2nastirii Radu Voda, unde se aflase c\u00e2ndva Liceul Ion Creanga, la care am invatat; nu ma induram sa plec, ma vedeam pasind pe aceleasi poteci, pe aceleasi pietre. Cautam frumoasa biserica Radu Voda, am mers prin locurile cunoscute, Marasesti, Olimpului, Serban Voda, am regasit casele. Aici statea Andy Lesnea, aici statea Nicoleta Coatu, aici am stat eu… E un subiect despre care pot vorbi la nesf\u00e2rsit. Am crescut deci in Bucuresti. Aici m-am format intelectual si spiritual. Aici am citit carti care mi-au fermecat sufletul, care m-au invatat sa g\u00e2ndesc, sa inteleg, sa vad…\u201c. O epoca tulbure, grea, urma sa-i schimbe, in anii adolescentei, traseul. Memoria frageda a v\u00e2rstei de atunci nu va am\u00e2na sa-i infrumuseteze nuantele. Intr-un context istoric despre care se stie mai mult sau mai putin astazi, parintii au fost nevoiti sa depuna cerere de plecare in Israel. Unul din motive \u2013 dar nu singurul \u2013 a fost grava boala de inima a mamei. In primavara anului 1964 au primit aprobarea, era o perioada in care se acceptau multe cereri de emigrare a evreilor si a sasilor. Prima consecinta a fost exmatricularea lui Any Shilon din facultate. Situatia devenea disperata. Sperau ca vor putea ajunge la Viena ca sa poata fi operata la timp cea care avea nevoie urgenta de ajutor. Formalitatile au durat prea mult, birocratia era ingrozitoare, sicanele au fost oribile. Pentru ea a fost prea t\u00e2rziu. Ajunsa in Israel numai cu tatal, in octombrie, la trei saptam\u00e2ni dupa ce a pierdut-o pe mama sa, a inceput un alt capitol. Dar inainte de a-i urma firul, as aminti un episod senin, aflat in echilibru perfect cu cel at\u00e2t de trist. In drumul spre portul Haifa, emigrantii ajungeau la Viena, unde se formau grupuri care, de regula, erau transportate cu trenul in Italia si din porturile ei plecau spre Israel. Grupul din care facea parte a fost directionat spre Venetia, romantica Venetie, in care a ajuns intr-o zi cu ploaie torentiala, canale revarsate si mirosuri memorabile. A fost cazata pentru c\u00e2teva ore intr-un pension de domnisoare, unde a cunoscut membrii grupului, iar printre ei era si cel care peste un an avea sa-i devina sot.
\nOdata ajunsa in Israel, s-a lovit de o problema foarte grea, necunoasterea limbii ebraice. Si necunoasterea limbii engleze, in acel timp fiind ceea ce se numeste mai degraba \u201ede formatie germana\u201c: \u201eA fost o lupta grea, pentru mine. Trebuia sa vorbesc, trebuia sa citesc, voiam sa scriu… Am invatat engleza, am invatat ebraica la nivel de limba materna. Pot spune asta si pentru ca ebraica a devenit limba casei, limba materna a fiicelor mele. Iar eu sunt mama lor, nu-i asa? (R\u00e2de) In felul acesta m-am apropiat incetul cu incetul de literatura ebraica, descoperindu-i bogatia: literatura care pentru mine, cea neinitiata pe atunci, a fost un prilej de surpriza continua\u201c.
\nAu trecut ani multi in care a batatorit varii \u201ec\u00e2mpuri de lupta\u201c. A calatorit mult si a cunoscut oameni. De c\u00e2tiva ani, a inceput sa se g\u00e2ndeasca la faptul ca in tara copilariei, Rom\u00e2nia, nu se stie aproape nimic despre literatura israeliana contemporana. \u201eLiteratura, in special literatura ebraica moderna, aproape ca nu e tradusa. In felul acesta a aparut si decizia de a ma dedica traducerilor literare. Dupa un an de tatonari, am cunoscut-o, prin intermediul domnului Alexandru Mirodan, pe scriitoarea Riri Manor, cunoscuta si talentata poeta, care, plina de entuziasm, promoveaza literatura rom\u00e2na. D-sa a avut bunavointa de a ma recomanda editurii Polirom, iar de atunci angrenajul a fost pus in miscare. Am tradus pentru Polirom romanul autobiografic al lui Aharon Appelfeld, \u00abPovestea unei vieti\u00bb, roman care m-a marcat profund. La foarte scurt timp, am primit oferta de a traduce romanul \u00abFima\u00bb al lui Amos Oz\u201c.
\nAcum lucreaza la traducerea \u201eTerra\u201c de Tsruya Shalev si la \u201eCartea soaptelor\u201c de Varujan Vosganian.
\nUn crochiu \u2013 Any Shilon: curaj discret, harnicie lipsita de stridenta si talent cu aluvii, asezate firesc.
\nCum se reflecta acest crochiu in oglinda traducerilor si in optiunea pentru un titlu ori pentru un scriitor vorbeste ultima carte tradusa si publicata recent de Editura Polirom, \u201ePe neasteptate, dragoste\u201c de Aharon Appelfeld.
\nErnest, personajul principal al cartii, este nascut la Cernauti si se stabileste la Ierusalim dupa incheierea razboiului in care a luptat pe frontul armatei sovietice. Povestea urzita in jurul lui, scriitorul care implinise de cur\u00e2nd saptezeci de ani, si a Irenei, fata care il ingrijeste si ii face menajul si care ar fi putut sa-i fie fiica, nu are ingredientele clasice ale unui \u201elove story\u201c. Existentele celor doi se int\u00e2lnesc pecetluite de un timp \u201eprea t\u00e2rziu\u201c, c\u00e2nd \u201ebucuria oboseste\u201c, intr-un decor casnic in care Ernest se lupta cu scrisul, iar mai apoi cu moartea, pentru ca se afla \u201esub semnul unei vechi boli de inima si a unei tumori canceroase\u201c. Sentimentele sunt croite din materiale aparent diferite. Ea are seninatatea omului care crede, racordata netrunchiat la traditia iudaica si camuflata in int\u00e2lnirea, fie si in moarte, cu parintii; el, chinuit de eforturile scrisului dupa ani de zile de neputinta. Zadarnicia in scris este semnul rupturii cu traditia, cu stramosii si cu propria fiinta. Toate le redob\u00e2ndeste dupa ce o descopera pe Irena si dupa ce, introspectiv, revine asupra unor episoade din viata lui: perioada in care a activat in calitate de comisar pe probleme evreiesti in partidul comunist, ruptura totala de parinti si de traditie, casatoria cu Tina, deportata impreuna cu fetita in Ucraina, unde vor muri am\u00e2ndoua. Bariera dintre el si pagina de h\u00e2rtie era in fond provocata de nerecunoasterea propriei fiinte: \u201eIn toti acesti ani a incercat sa fuga de viata sa. Acum ea il impresoara ca o umbra. Nimeni nu e scriitor numai pentru ca are un oarecare talent literar. Daca nu esti legat de parinti si de bunici si prin ei, de tribul tau, esti doar un scrib, nu un scriitor\u201c.
\nErnest intelege de-abia acum, foarte t\u00e2rziu, ca forta vine din legatura cu pam\u00e2ntul si cu cei care l-au calcat:
\n\u201eDis de dimineata bunicul deschidea geamul dinspre rasarit, se infasura in salul de rugaciune si i se adresa direct lui Dumnezeu. Stateam culcat in pat si il vedeam pe Dumnezeu apropiindu-se de geam. Chipul bunicului era paros, ochii abia i se vedeau de sub spr\u00e2ncenele stufoase. Se ruga c\u00e2nd in soapta, c\u00e2nd cu glas tare. In timpul rugaciunii bunica se oprea din treburile casei si se aseza la masa, inchiz\u00e2nd ochii. Dumnezeu cel atotputernic era un oaspete obisnuit in casa lor. Dupa rugaciune bunicul isi scotea incet filacterele. Intre timp bunica ram\u00e2nea nemiscata, cu ochii inchisi, si abia dupa ce inchidea el geamul se ridica in picioare. Apoi se asezau am\u00e2ndoi la masa si luau micul dejun impreuna. Bunicul rupea p\u00e2inea si murmura o rugaciune. M\u00e2ncau am\u00e2ndoi din aceeasi farfurie si nu vorbeau.Uneori bunica punea o intrebare, iar bunicul ii raspundea scurt. Micul dejun era invaluit in tacere. C\u00e2nd terminau, bunicul inclina capul si rostea o rugaciune de multumire\u201c. In int\u00e2lnirea cu propria moarte (din cauza cancerului ajuns in faza terminala), Carpatii bunicilor devin \u201etemplul\u201c sufletului lui, iar Irena, singura prezenta luminoasa care il calca si i se inchina.
\nAppelfeld atinge cu delicatete un subiect dureros. Sunt pagini care devin insuportabile prin tristetea lor. Si pagini care arata forta tandretii si a iubirii. Iar totul se int\u00e2mpla firesc, pe neasteptate…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aharon Appelfeld, Pe neasteptate, dragoste, traducere de Any Shilon, Editura Polirom, 2010 Serpuitoare si vie este biografia traducatoarei Any Shilon. S-a nascut la Cernauti, in februarie 1946, perioada in care granita cu Rom\u00e2nia era inca deschisa pentru repatrieri. Parintii, odata intorsi din Taskent \u2013 unde fusesera refugiati \u2013 in Cernautiul natal, s-au hotar\u00e2t sa se… Cite\u0219te mai mult »Portretul unei traducatoare: Any Shilon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2925,2928,2927,2926],"class_list":["post-3739","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aharon-appelfeld","tag-any-shilon","tag-dragoste","tag-pe-neasteptate"],"views":3580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3739","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3739"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3739\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3739"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3739"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3739"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}