Alaturarea numelui meu l\u00e2nga doua figuri celebre ale umanitatii pare o obraznicie. Ea are de fapt o valoare sentimentala care ma priveste si este ocazionata de o zi din calendarul ortodox la care nu prea tin: 13 iunie, c\u00e2nd este sarbatorita Sf. Achilina. Nu iubesc aniversarile, nici acest 13 care noroc nu mi-a adus, insa memoria mea care vrea sa uite este alertata de parfumul crinilor albi infloriti imperial in fiecare an si ma obliga la un remember. In 1990, pe c\u00e2nd ma pregateam sa aniversez o zi rotunda din viata mea, m-am int\u00e2lnit in gara Carbunesti cu minerii chemati la Bucuresti de presedintele Iliescu, vesnicul Trahanache al politicii rom\u00e2nesti. Misiunea lor era sa curete Piata Universitatii de imaginea fecalizata a studentimii care isi intinsese aici corturile ca beduinii l\u00e2nga oaza,cum ar zice pasionatul geograf Denver. 13 iunie 1990, data de trista amintire.
\nPe spatele unei icoane de lemn infatis\u00e2ndu-l pe Iisus in Gradina Ghetsemani, tatal meu nota cu solemnitate de cronicar: marti, 13 iunie, ora 10 \u2013 aici i s-a sters creionul chimic \u2013 s-a nascut fiiul nostru Ion, in lunc\u00e3, sub salcie. Ora i s-a parut mai demna de retinut dec\u00e2t anul. Barbatul plecase de noapte cu doi oameni in lunca la cosit f\u00e2nul si muierea lui a pregatit un cos mare cu de-ale gurii, l-a asezat grijulie cu glamnica pe cap pentru ca m\u00e2inile erau tinute pe burta si a pornit cu m\u00e2ncare la el. S-a fr\u00e2nt de mijloc sub o salcie uriasa unde, ajutata de o batr\u00e2na, a nascut. Nu mai avusesem se pare rabdare sa mai stau in tara fara de nume. Mirosul de f\u00e2n cotropit de florile care aveau sa cada sub lama coasei m-a chemat pe lume. Am tacut din pl\u00e2ns, ca Fat-Frumos, si m-am nascut. Asa am fost \u201earuncat\u201c in lume \u2013 in der Welt sein, cum scrie Heidegger \u2013, \u201eimbr\u00e2ncit\u201c pe lume, as zice eu. Nelinistit ca mama int\u00e2rzie la umbra salciilor, tata a venit spre ea si m-a gasit acolo pe un stergar. A dezinfectat coasa cu tuica doar dupa ce a baut o gura zdravana si mi-a taiat buricul, l-a legat cu ata de taiat mamaliga, a pus caii la caruta si ne-a dus acasa mormaind multumit in sine ca i-am stricat ziua de munca. Textual: \u201eMuiere,mi-ai stricat ziua de munca!\u201c
\nAveam sa-i stric mai multe zile si nopti, dar asta este o alta poveste. In serile lungi de iarna ma ghemuiam la lumina lampii si citeam \u201eAlixandria\u201c. Cine mai citeste azi asa minune de carte, c\u00e2nd circula filme proaste fara poveste, despre marele machedon? Am descoperit, tot atunci, ca personajul pentru care aveam o atractie aparte murise la Babilon in 13 iunie 323 i.Hr., otravit, se pare, de apropiatii sai. Vestea m-a socat. In reveriile mele livresti mi-a incoltit g\u00e2ndul ca zeii hotar\u00e2sera ca duhul marelui Alexandru se plictisise in Arheu, simtind nevoia unei reincarn\u00e3ri. De aici p\u00e2na la a cauta similitudini cu el n-a mai fost mult. El era fiu de rege, eu de plugar, mama lui se numea Olimbiada, a mea \u2013 Maria. Ambele isi asteptau barbatii plecati in razboi, el invatase cu Aristotel, cea mai luminata minte a Antichitatii, eu invatam istoria cu o doamna care ne spunea ca la 1877 aviatia rom\u00e2na a bombardat Plevna\u2026 Cum erau prea multe nepotriveli, am inceput sa le fortez: dupa modelul eroului care l-a incalecat pe Ducipal, am incalecat pe un armasar nabadaios de care ingrijitorii lui de la CAP nu se mai apropiau. Minune! N-am patit nimic. Au trecut anii si admiratia mea nelimitata pentru erou a crescut. Il umilise pe Darius pe care l-a si omor\u00e2t. Il batuse pe Por imparat al Indiei care nici nu stia ca a fost invins, a ajuns la portile Raiului unde i s-a spus: \u201eDestul, Alexandre! Intoarce-te!\u201c. Granicum, Gaugamela, Ixion, Babilon, Alexandria… Hegel spune ca Babilonul din vremea aceea era un oras de vis, mai purta inca amintirea turnului Babel ridicat din ordinul lui Nimrod si a Gradinilor Suspendate ale Semiramidei. Ma g\u00e2ndeam la asta si acum c\u00e2tiva ani c\u00e2nd il bombardau americanii pe Saddam Hussein. Student fiind, citeam \u201ePrelegerile de filozofie a istoriei\u201c de Hegel. Ce nebunie de carte cazuta in m\u00e2inile unui t\u00e2nar ranit de destin ca nu primise sub comanda o armata fabuloasa cu care sa cucereasca lumea, precum Alexandru. Cartea a turnat in mine sentimentul unic, coplesitor al succesiunii civilizatiilor. Este una dintre acele carti care iti dezvirgineaza mintea si filtreaza in tine, poate prea devreme, ceva din gravitatea si din tristetea lumii. Ultima pagin\u00e3 iti da sentimentul ca esti prea t\u00e2nar si stii prea multe: \u201eNoi am urmarit numai desfasurarea conceptului si a trebuit sa renuntam la farmecul atractiei de a zugravi mai indeaproape fericirea, perioadele de inflorire ale popoarelor, frumusetea si marimea indivizilor, interesul pentru destinul lor in suferinta si bucurie. Filosofia nu se ocupa dec\u00e2t de stralucirea ideii care se oglindeste in istoria lumii.s\u2026tfilosofia se inalta la contemplare\u2026\u201c Grecia Antica este vazuta sub semnul a doi tineri exemplari: Ahile, poeticul Ahile care inseamna Grecia mitica, si Alexandru cel Mare, figura istorica: \u201eViata greceasca este o adevarata infaptuire tinereasca. Ahile poeticul, t\u00e2narul a initiat aceasta viata (libera, n.n.), si Alexandru cel Mare, t\u00e2narul real, i-a incheiat ciclul. Ambii ne apara in lupta contra Asiei\u2026 Alexandru, cea mai libera si frumoasa individualitate care a aparut vreodata in realitate, paseste in fruntea vietii tineresti, matura in sine, duc\u00e2nd la indeplinire razbunarea contra Asiei.\u201c
\nPrieten cu Alexandru a fost filosoful Diogene cinicul. Vizitat in vila-butoi unde locuia de catre Alexandru si intrebat: \u201eEu, Alexandru imparat al lumii, ce pot sa-ti dau?\u201c, a dat un raspuns memorabil: \u201eNu poti tu sa-mi dai ceea ce imi iei: da-te la o parte din lumina soarelui meu!\u201c Plin de admiratie, eroul ar fi zis: \u201eDaca n-as fi fost Alexandru, adica un t\u00e2nar condamnat sa cucereasca lumea, traducem noi, as fi vrut sa fiu Diogene, un om liber.\u201c Vom mai scrie despre cei doi, deocamdata ne multumim sa semnalam inca un lucru surprinzator: Diogene a murit la aproape 90 de ani, tin\u00e2ndu-si respiratia, in aceeasi zi in care Alexandru trecea printre zei in Babilon: 13 iunie 323 i.Hr.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Alaturarea numelui meu l\u00e2nga doua figuri celebre ale umanitatii pare o obraznicie. Ea are de fapt o valoare sentimentala care ma priveste si este ocazionata de o zi din calendarul ortodox la care nu prea tin: 13 iunie, c\u00e2nd este sarbatorita Sf. Achilina. Nu iubesc aniversarile, nici acest 13 care noroc nu mi-a adus, insa… Cite\u0219te mai mult »Ion, Alexandru cel Mare si Diogene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2922,2924,2923],"class_list":["post-3735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-13-iunie-323","tag-alexandru-cel-mare","tag-diogene"],"views":2908,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3735"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3735\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}