{"id":373,"date":"2009-12-10T10:26:49","date_gmt":"2009-12-10T08:26:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=373"},"modified":"2009-12-10T10:27:37","modified_gmt":"2009-12-10T08:27:37","slug":"goma-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/goma-ii\/","title":{"rendered":"Goma-? (II)"},"content":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Paul Goma, Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Abia in a patra varianta a \u201eGherlei\u201c, cea (re)scrisa in octombrie 1973, interlocutorul feminin si francez al fostului detinut care-si povesteste experientele de inchisoare dispare, cu tot cu replicile sale, din paginile cartii lui Paul Goma. Nu insa si din structura ei: fiindca aceasta prezenta-absenta a receptorului prim de suferinta rom\u00e2neasca si estica este considerata simbolica pentru indiferenta st\u00e2ngistilor occidentali (dominanti in anii ’70) fata de dramele si tragediile din lagarul socialist.<\/strong><\/em><\/p>\n

Prima varianta a \u201eGherlei\u201c, inceputa si finalizata in noiembrie-decembrie 1972, fusese determinata, ca printr-un declic, de catre replica intrebatoare a unui cuplu de pictori rom\u00e2ni, gazde pariziene ale viitorului autor. Dupa ce Goma le descrisese bataia incasata la Gherla, pe 19 noiembrie 1958, cu doua zile inaintea eliberarii \u201estudentului\u201c, gazdele rom\u00e2no-franceze au plusat intr-un mod deopotriva logic si empatic: \u201eDe ce n-ai scrie o carte cu ceea ce ne-ai povestit \u2013 dar asa cum ne-ai povestit?\u201c…
\n\u201eGherla\u201c e raspunsul la aceasta intrebare, un raspuns cu un acelasi trunchi confesiv si documentar, dar tot mai elaborat de la o varianta la alta. In versiunea de fata, dialogul devine unul monologat, prin decuparea tuturor interventiilor neincrezatoare sau naive ale int\u00e2iului ascultator. Acestea ies din dialogul initial, ram\u00e2n\u00e2nd insa, ca tot at\u00e2tea semne ale mirarii, intre r\u00e2ndurile acum compacte ale marturiei lui Paul Goma. Efectul este deosebit si autorul stie sa-l utilizeze gradat, intr-o compozitie structurata nu numai de depozitia lui, ci si de neincrederea ori stupoarea lor. Ceea ce el povesteste \u2013 ei nu cred; sau cred doar pe jumatate. Iar ceea ce el detaliaza, cu abundenta de imagini si termeni ai spatiului concentrationar autohton \u2013 ei nu inteleg. Trebuie sa li se explice suplimentar, sa li se traduca, sa li se lamureasca prin comparatii, analogii, concretizari.
\nOric\u00e2t ar parea de curios pentru cititorul deja \u201eavizat\u201c asupra egocentrismului propriu lui Paul Goma, accentul cade aici pe ei, nu pe el. Relatarea e astfel conceputa si rulata narativ inc\u00e2t sa atinga sensibilitatea si constiinta unui destinatar pe l\u00e2nga care, altfel, ar putea sa treaca. Faptele petrecute si inregistrate pe propria piele in cercurile inchisorii politice nu sunt descrise in nuditatea lor, ca intr-un reportaj, dupa cum nu sunt interpretate excesiv, cu obstinatia pamfletarului fixat asupra unei tinte. Paul Goma este si un reporter socio-moral, si un pamfletar ind\u00e2rjit, dar \u201eGherla\u201c lui inseamna altceva: un efort notabil de a intermedia lectorilor distantati (la propriu si la figurat) o realitate existentiala atroce.
\nSemnificativ, autorul nostru nu se auto-focalizeaza ca protagonist privilegiat epic al scenelor de inchisoare. Nu-si hiperbolizeaza suferintele si nici meritul de a le fi rezistat, contrapun\u00e2ndu-le demonstrativ lasitatii majoritare. \u201eGherla\u201c e mai putin memorialistica unui subiect care se flateaza, recuper\u00e2ndu-se in ipostaze ale rezistentei, eroismului, martirajului, si mai mult observarea si fixarea elementelor de Sistem in care opt mii de detinuti sunt tratati similar. Prin urmare, Goma nu se proiecteaza in statura suferitoare si finalmente triumfatoare a Individului. Urmareste, in schimb, cu o atentie concentrata traseele colegilor de suferinta, precum si categoriile de tortionari cu care vietile tuturor s-au intersectat ireversibil. Ei, occidentalii de departe, trebuie facuti sa inteleaga ce s-a int\u00e2mplat, din 1948 incoace, cu \u201enoi, detinutii\u201c.
\nIntr-una din exhibarile lui tipice, inclementul Paul Goma evoca brutal moartea sceleratului b\u00e2lb\u00e2it Goiciu \u2013 intr-un moment, fireste, ulterior grozaviilor din prezentul relatarii. Parca ni se deseneaza cele doua perspective din dialogul transformat in monolog. Pe de o parte, acest ami lointain, o ch\u00e8re camarade umanitarista, intrigata de lucrurile pe care le afla, mai vr\u00e2nd, mai nevr\u00e2nd sa le asimileze; iar pe de alta, martorul implicat p\u00e2na la os, fostul politic torturat si umilit in Gherla eticii si echitatii socialiste. Intrebarea disparuta din pagina ar fi putut suna asa: \u201eDar acest Goiciu mai e in viata?\u201c. Si raspunsul neted la ea: \u201eNu mai traieste, da-l in ma-sa, a murit, saracul, Dumnezeu sa-l ierte, ca noi, detinutii-lui niciodata!\u201c (p. 123). Urmeaza o noua intrebare evaporata, incerc\u00e2nd timid rationalizarea dementei. Si un nou raspuns contondent, satul parca de at\u00e2tea semne de intrebare si mirari de dincolo de Cortina de Fier: \u201eDe ce, de ce, de ce! De-aia!! De… Stiu eu? Cum sa spun… Intr-adevar, Goiciu si cei de seama lui ar fi meritat sa fie ucisi. De m\u00e2na detinutilor, a rudelor acestora. De m\u00e2na celor pe care el ii umilise, infometase, chinuise, torturase, ucisese. Ar fi fost firesc si drept, Doamne-Doamne nu numai ca ar fi iertat fapta, dar ar fi spus: \u00abIar acum, dupa ce ai curatat pam\u00e2ntul de un diavol, mergi de te spala pe m\u00e2ini, sa te curatesti!\u00bb\u201c (p. 124).
\nScriitorul reuseste performanta de a se detasa de propriile experiente, privindu-le din interiorul, dar si din afara lor; si, pe o treapta necesara compozitional, din unghiul unui receptor aflat la ani lumina de cobaii rasariteni. Fiecare scena din \u201eGherla\u201c se cere prezentata in conturul ei initial, si in acelasi timp sprijinita cu informatii si explicatii care sa o faca accesibila destinatarului moralmente indepartat. De fapt, morala este si pentru acest lector occidental extras cu usurinta din paginile unor bieti rom\u00e2ni comunizati cu forta un teren de reflectie, atitudine si reactie. Dar cum poate acest cititor bine intentionat, insa derutat, sa creada ceea ce nu poate fi crezut? Cum sa accepte el ca referent si ca baza a intregii discutii (o discutie, in fond, imposibila) realitatea demistificata a inchisorilor socialiste? Cum sa inteleaga el ca Gulagul nu este o inventie, o exagerare retorica, un episod pasager si local, un accident de parcurs istoric, ci o componenta sistemica a lumii sovietizate?
\nIn miezul cartii lui Paul Goma se afla, bineinteles, inchisoarea lui si a noastra; dar si aceasta imposibilitate structurala a unui om \u201enormal\u201c (traind intr-o societate normala) de a o vedea in datele ei reale. Drama detinutilor care croiesc scenarii fanteziste in legatura cu o mereu am\u00e2nata sosire a americanilor eliberatori se scufunda \u2013 de la un punct sesizant in traiectul g\u00e2ndirii autorului \u2013 in tragedie. Atunci c\u00e2nd acesti salvatori vor fi venit, ei nu vor intelege mai nimic din gropile comune umplute cu cadavrele dusmanilor poporului. Daca vor ajunge, intr-un happy-end, la gurile Dunarii, americanii vor ajunge c\u00e2nd memoria rezistentei si amintirile concrete ale numelor si faptelor ins\u00e2ngerate vor fi de mult pulverizate.
\nVor aparea atunci, \u201ein compensatie\u201c, justificari ale fostilor calai. Vor curge pledoariile pro domo ale unor batr\u00e2nei cumsecade, ascultati cu consideratie, in prezentul pensiei lor, nu vazuti in directul batailor mutilatoare si al omorurilor propriu-zise sav\u00e2rsite pe vremuri. La confuzia momentului istoric \u201erecuperator\u201c vor contribui si falsele victime, pletoric-justitiare, in timp ce acei c\u00e2tiva eroi ramasi in viata vor pastra o jenata discretie asupra suferintelor personale, reale. Aproape totul va fi explicare si explicitare, legitimare si contextualizare. Extrem de putine lucruri vor fi infatisate asa cum au fost, fara distorsionari oportune, fara deraieri fabulatorii, fara contrafaceri; si chiar in ipoteza ca ele vor aparea, cine si le va asuma?
\nIncheiata in 1973 si publicata pentru prima oara in Rom\u00e2nia in 1990, a patra varianta din \u201eGherla\u201c anticipeaza uimitor aceasta stare de fapt. Si, anticip\u00e2nd-o, Paul Goma incearca din rasputeri s-o modifice. Pe l\u00e2nga incapat\u00e2narea t\u00e2narului arestat in 1956, sesizam incr\u00e2ncenarea autorului de a nu uita nimic din trecutul sau de puscarias politic. Marturia lui, alaturi de marturiile altora, ar putea schimba viitorul comun: \u201eUite, eu, fost puscarias, fost deo\u00ecst, am fost \u00abconsatean\u00bb cu supravietuitori de la Sighet \u2013 dar tot nu stiu ce-a fost acolo. De unde sa aflu: sa ma adresez fostilor gardieni? Ar fi interesant de stiut ce cred fostii directori, politruci, gardieni \u2013 dar p\u00e2na una-alta: ce spun victimele? Martorii: ce marturisesc ei? Cum a fost ucis Maniu? Ce i s-a int\u00e2mplat cu adevarat lui Gheorghe Bratianu? Doar n-o sa cercetez arhivele Securitatii! (…) Securitatea, stiind bine ce fel de dreptate a impartit (am spus bine: impartit, ea fiind si instanta judecatoreasca), a distrus toate documentele prin falsificare: le-a traficat: c\u00e2nd va fi \u00abmomentul\u00bb, sa nu poata deveni dovezi ale crimelor… Ca institutie secreta ce este, Securitatea pune un deosebit accent pe dotarea fiecarui post, chiar raional, cu un crematoriu de h\u00e2rtii. Tone de h\u00e2rtii pe care au picurat lacrimile si sudoarea anchetatilor au fost arse, ca sa dispara orice urma de \u00abactivitate revolutionara\u00bb a Organului, las\u00e2nd in urma \u2013 la arhiva! \u2013 falsurile, paradeclaratiile, forma lor dactilografiata, in care \u00abdialogul \u2013 dactilografiat curat de tovarasa dactilografa \u2013 suna\u00bb: \u00abRecunosti cinstit ca ai avut o activitate banditeasca?\u00bb \u00abDa, recunosc cinstit ca am dus o activitate foarte banditeasca.\u00bb \u00abImpreuna cu care banditi legionari ai comis faptele banditesti?\u00bb \u00abEu am comis faptele banditesti impreuna cu banditii legionari X, Y, Z…\u00bb. Acestea, h\u00e2rtiile-dactilografiate-pe-curat, vor constitui \u00abdocumentele\u00bb dupa care se va scrie paraistoria Rom\u00e2niei!\u201c (p. 25).
\nE suficient sa ne uitam acum in jur pentru a inregistra esecul lui Paul Goma. Diagnostic personal exact si o solutie moral-comunitara avansata inca de la inceputul deceniului opt; dar eficacitate sociala zero. \u201eAdevarurile\u201c dupa care ne ghidam astazi sunt cele iesite, intr-un debit bine controlat, din arhivele si laboratoarele Securitatii. Exceptiile ram\u00e2n exceptii. Dupa cum a pierdut batalia solidaritatii de breasla, in epoca Chartei \u201877, Goma a pierdut-o si pe cea a restabilirii adevarurilor Gulagului rom\u00e2nesc, in anii postrevolutionari. Si totusi, si totusi… Poate parea naiv ce scriu acum, mai ales in ochii \u201eatotstiutorilor\u201c mereu pe valurile istoriei nationale. Eu cred in ceea ce spune Paul Goma despre Securitatea lui Dej si a lui Ceausescu; nicidecum in ceea ce spune aceasta institutie \u201ea noastra\u201c, omniprezenta si omnipotenta, despre Paul Goma.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca Paul Goma, Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p. Abia in a patra varianta a \u201eGherlei\u201c, cea (re)scrisa in octombrie 1973, interlocutorul feminin si francez al fostului detinut care-si povesteste experientele de inchisoare dispare, cu tot cu replicile sale, din paginile cartii lui Paul Goma. Nu insa si din structura ei: fiindca… Cite\u0219te mai mult »Goma-? (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[207,108],"class_list":["post-373","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gherla-letesti","tag-paul-goma"],"views":2762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/373","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=373"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/373\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=373"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=373"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=373"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}