{"id":3725,"date":"2010-07-29T11:06:39","date_gmt":"2010-07-29T09:06:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3725"},"modified":"2010-07-29T11:06:55","modified_gmt":"2010-07-29T09:06:55","slug":"despre-moarte-numai-de-bine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-moarte-numai-de-bine\/","title":{"rendered":"Despre moarte, numai de bine"},"content":{"rendered":"

Ion Zubascu, Moarte de om.
\nO poveste de viata,<\/em> Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, 96 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nu-i greu de constatat ca volumele care abordeaza at\u00e2t de frontal teme grave precum boala incurabila sau moartea risca, sub pojghita de respect politicos si de admiratie empatica a comentatorilor, sa treaca aproape neobservate sub raport estetic. Si asta nu se int\u00e2mpla de ieri de azi la noi, daca ne g\u00e2ndim ca Max Blecher a trebuit \u201esa astepte\u201c aproape jumatate de veac pentru ca scrierile lui sa nu mai fie receptate ca jurnale sau impresionante \u201edocumente umane\u201c, ci ca romane in sensul deplin al cuv\u00e2ntului (\u201eestetice\u201c, \u201efictionale\u201c), inseriabile in orice istorie a literaturii rom\u00e2ne. Pastr\u00e2nd proportiile, de aceleasi dificultati de receptare beneficiaza si ultimul volum al lui Ion Zubascu. Epitete precum \u201ecutremurator\u201c sau \u201eincr\u00e2ncenat\u201c imi par adeseori eufemisme ale unor critici care iau in serios mai mult drama umana din spatele volumului, deloc neglijabila, fireste, si mai putin capacitatea de expresie a scriitorului. Or, departe de a fi invers proportionale \u2013 un poet talentat scria ca \u201efunctia soteriologica e, aici, infinit mai importanta dec\u00e2t cea estetica\u201c \u2013, cele doua se conditioneaza reciproc.<\/strong><\/em>
\nMoartea: o
\nhiperacutizare a simturilor<\/strong>
\nLa drept vorbind, nu vad de ce i-am acorda circumstante atenuante lui Ion Zubascu pentru tematica grava din ultima carte, de vreme ce el insusi le refuza constant. Caci, in ciuda titlului cam antitetic si livresc, \u201eMoarte de om. O poveste de viata\u201c reface, intr-o retorica cruda, filmul imbolnavirii de cancer developat cu incetinitorul. Surprinzator e sa descoperi ca in logica interna a volumului nu dau tonul nici spaima absoluta, nici descrierea atroce a suferintelor fizice, ci o luciditate capabila de a surprinde toate nuantele apropierii mortii. Celui care vorbeste in \u201eMoarte de om\u201c boala nu-i dicteaza o retragere resemnata in sine sau o permanenta pl\u00e2ngere pe propriile ruine, ci ii deschide celulele, fac\u00e2ndu-l permeabil la fenomenele din jur. Extrem de personala in volumul lui Ion Zubascu e senzatia ca, in loc sa provoace mortificarea trupului sau a mintii, starea de asediu fiziologic echivaleaza cu o hiperacutizare a simturilor. Moartea beneficiaza de ingenuitatea si curiozitatea oricarei experiente noi. De aici, optimismul ce respira prin toti porii cartii (desi solicitant ca orice catharsis, volumul nu e nici intunecat, nici deprimant), dar si impresia de catalog exhaustiv al atitudinilor si al senzatiilor bolnavului incurabil.
\nDaca nimic din ceea ce inseamna propria disparitie nu-i poate ram\u00e2ne strain, poetul transcrie fara pudoare toate detaliile care alcatuiesc universul proaspatului bolnav de cancer. Excelent e figurata, in volum, tensiunea dintre instalarea aproape voluptuoasa in boala si receptarea ei ca alteritate absoluta. Pentru ca, pe de o parte, nefericitii pacienti ai Centrului Mondial de Oncologie (numele cu rezonante ezoterice al clinicii) mai pastreaza, ca in imaginarul blecherian, ceva din mondenitatea existentei de dinainte: \u201edomnul cu valva aortica inlocuita si testicolele extirpate\/ isi bea linistit cafeaua cu doamna fata uter si rect\/ cu punga colostomica la vedere pe masa\/ si tuburile lungi de plastic prelungindu-i intestinul gros\u201c. Tonul caricatural se resoarbe, insa, rapid, intr-o asumare totala a noii realitati. Cele mai emotionante r\u00e2nduri din volum celebreaza, de aceea, sordidul spital ca pe un al doilea camin: \u201eciresele se coc printre frunzele late ale ciresului\/ foarte inalt si rasfirat pe deasupra meselor\/ doi porumbei se impreuneaza pe-o creanga\/ lumi peste lumi printre lumi\/ peste masa mea de la bufetul Osanca din curtea interioara a Centrului Mondial de Oncologie\/ de unde n-as mai pleca niciodata niciunde\/ scriind printre resturi de oameni cuvinte intregi\/ dupa ce chirurgul si urologul mi-au cotrobait cu degetele prin rect\/ pipaindu-mi tumoarea colorectala si adenomul de prostata\/ traiesc si eu cu plenitudine clipa\/ s\u00e2nt aici ca pretutindeni acasa\u201c. Cu c\u00e2t recompune mai complet fenomenologia mortii, intuindu-i ascunzisurile si intimitatile, cu at\u00e2t isi probeaza muribundul capacitatea vitala iesita din comun. Pe acest frumos oximoron se depun toate straturile de semnificatie ale cartii.
\nBestiarul instrumentelor
\nmedicale<\/strong>
\nA\u00a0 nu se intelege de aici ca personajul central vede moartea in roz sau ca se bucura ca un martir de sansa m\u00e2ntuirii prin suferinta. Dimpotriva. Cele mai multe poeme din volum transcriu, intr-un amestec extrem de bine dozat de sentimentalism si cinism compensativ, toate neplacerile si chinurile prin care trece \u201econdamnatul la moarte\u201c. Nu at\u00e2t insuportabilele dureri fizice sunt retinute \u2013 in cele doua-trei poeme care le pun totusi, sub reflector, poetul apeleaza la persoana a III-a a demnitatii, devenind brusc \u201epacientul Ion\u201c \u2013, c\u00e2t mai ales imensul disconfort psihic. Experienta bolnavului incurabil e experienta instrainarii absolute. In primul r\u00e2nd, fata de limbaj. Caci pacientul nu mai intrevede nicio legatura vitala intre propria fiinta si imperiul de semne abstracte (diagnostice, retete, medicamente) care tinde s-o guverneze de acum inainte. Jargonul prolix al medicinei, transcris ca atare in multe dintre poemele lui Ion Zubascu, marcheaza cea mai grava dezradacinare, pasul hotar\u00e2tor spre ermetismul absurd al mortii: \u201eiar incheierea documentarului vine aproape de la sine\/ si te va urmari toata viata de acum inainte\/ cu finalul apoteotic ca un apus de soare:\/ adenocarcinom biodiferentiat ulcerat\/ se recomanda cura chirurgicala a tumorii\u201c. Extrem de expresive sunt, apoi, pasajele care transcriu nepasarea personalului medical. O nepasare cu at\u00e2t mai dureroasa cu c\u00e2t ea nu reflecta rea-vointa (poetul nu aluneca nicio clipa intr-o facila critica a \u201esistemului\u201c), ci doar usuratatea inconstienta, extrem de dureroasa pentru
\nbolnav, a celui aflat inca in deplinatatea facultatilor fiziologice.
\nAdevarata putere vizionara a lui Ion Zubascu devine stridenta, insa, in inchipuirea instrumentelor de diagnosticare sau de tratament ca pe figurile unui bestiar gata sa se napusteasca in orice clipa asupra victimei. Descendent direct al vinovatului fara vina din \u201eColonia penitenciara\u201c, pacientul din \u201eMoarte de om\u201c e devorat permanent de mecanica mocnita a tehnicilor medicale \u2013 semn ca, la urma urmei, \u201evindecarea\u201c poate fi la fel de violenta ca boala insasi: branulele de pe brate sunt \u201edeschise ca niste ventuze flam\u00e2nde\u201c, razele X \u201eciuruiesc maxilarele\u201c, laserul rosu \u201etaie fata in doua\u201c, iar aparatul de radioterapie \u201etiuie straniu ca o bomba cu ceas\u201c. O mare parte din autenticitatea volumului deriva din rusinea celui care se dezgoleste p\u00e2na la ultima celula in fata unor straini sau a unor masinarii absurde. Neconcesiv, capabil de a duce confesiunea p\u00e2na la marginile suportabilului, poetul sublimeaza at\u00e2t de umilitorul proces al clismei intr-o tragica deposedare de sine: \u201eacum gata mergeti la toaleta si stati p\u00e2na scoateti din dvs tot\/ am ramas in sf\u00e2rsit singur si am putut sa ma minunez\/ de familiarismele stranii dintre unicitatea trupului meu\/ si acele lucruri mizere comune de-a dreptul impardonabile\/ din debaraua inghesuita ca un oficiu de spalatorie\/ acolo sezum si pl\u00e2nsum si-am scos din mine mai mult dec\u00e2t tot\u201c.
\nReligiozitatea, extrem de pregnanta in carte, nu reflecta nici ea zboruri abstracte si artificioase in universuri compensatorii, ci e, de cele mai multe ori, incarnata tot in biologie. Nu ma pot abtine sa nu citez acest original c\u00e2nt de \u201ePreamarire si slava\u201c, in care devine imposibil de distilat ironia din mijlocul patetismului sau fervoarea mistica din interiorul blasfemiei: \u201eiti multumesc Doamne ca ma intorci\/ la normalitatea functiilor mele fiziologice\/ iti multumesc ca mi-ai separat din nou\/ mictiunea si flatulentele explozive\/ de diareea rebela cu s\u00e2nge de iradiatie aproape cronicizata\/ iti multumesc Tata Ceresc\/ ca ma pot bucura din nou\/ de normalitatea functiilor fiziologice\/ ale aparatului meu excretor\/ amin\u201c. Poetul a intuit perfect ca daca mai exista o religiozitate c\u00e2t de c\u00e2t autentica in astfel de cazuri-limita, ea-si gaseste sediul nu in intelect, ci \u201ein interiorul geologic al trupului\u201c. Rebeliunea cancerigena a glandelor reprezinta la r\u00e2ndul ei o eroare de asamblare venita \u201ede sus\u201c \u2013 demascata ca atare intr-o oda onctuoasa: \u201edaca marunta mea celula de s\u00e2nge\/ functioneaza impecabil dupa planul Tau\/ nevazuta de nimeni in intunericul geologic al trupului\/ in subsolurile cele mai igrasioase ale rarunchilor mei\/ cum s-ar putea ca trupul acesta intreg\/ identitatea si numele meu in istorie\/ ansamblul perfect unitar al tuturor anonimelor mele celule\/ sa nu functioneze dupa acelasi program si acelasi cod?\/ Cristos a inviat din morti\/ c\u00e2nta mareata hemoglobina\/ cu atomul proaspat de oxigen in spinare\/ cu atomul sleit de bioxid de carbon\/ pre moarte calc\u00e2nd respir\u00e2nd\/ si atunci trupul meu intreg\/ cum sa nu invie la lumina?\u201c.
\nCapacitatea de a gestiona superior registrele stilistice, precum si complexitatea unghiurilor din care e privit fenomenul mortii iminente \u2013 n-am amintit, din lipsa de spatiu, acutele poeme ale naturii, ale familiei sau ale discursului politic contemporan \u2013 recomanda \u201eMoarte de om. O poveste de viata\u201c drept cel mai consistent volum de poezie al anului in curs. Iar pe autorul sau, figura de plan secund a generatiei optzeci, mai atras p\u00e2na acum de tentatiile jurnalistice dec\u00e2t de singuratatea la masa de scris, drept un poet de forta al literaturii actuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Zubascu, Moarte de om. O poveste de viata, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, 96 p. Nu-i greu de constatat ca volumele care abordeaza at\u00e2t de frontal teme grave precum boala incurabila sau moartea risca, sub pojghita de respect politicos si de admiratie empatica a comentatorilor, sa treaca aproape neobservate sub raport estetic. Si asta nu… Cite\u0219te mai mult »Despre moarte, numai de bine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2915,2916],"class_list":["post-3725","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-zubascu","tag-moarte-de-om-o-poveste-de-viata"],"views":1844,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3725","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3725"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3725\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3725"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3725"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3725"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}