{"id":3716,"date":"2010-07-29T10:58:21","date_gmt":"2010-07-29T08:58:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3716"},"modified":"2010-07-29T10:59:21","modified_gmt":"2010-07-29T08:59:21","slug":"popor-din-chinuiala-si-mizerie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/popor-din-chinuiala-si-mizerie\/","title":{"rendered":"Popor din chinuiala si mizerie"},"content":{"rendered":"

\u201eSe pot lua diferite atitudini fata de invataturile comunismului si fata de fundamentele lor,
\n\u00eensa din punctul de vedere al Istoriei fiintei este clar ca in el se exprima
\no cunoastere elementara a ceea ce tine de Istoria lumii.\u201c
\nMartin Heidegger, \u201eScrisoare despre umanism\u201c (1946)<\/em><\/strong><\/p>\n

Polemicile sunt in general contraproductive intre oameni pe care nu-i unesc afinitati elective. De aceea, nu o polemica e ceea ce ma intereseaza sa initiez aici. Vreau doar sa rostogolesc catre presupozitiile sale o intrebare iscata dintr-o simpla perplexitate de cititor. Mi s-a semnalat de cur\u00e2nd articolul \u201eMarxism histrionic (G. M. Tam\u00e1s & Co.)\u201c de pe blogul lui Vladimir Tismaneanu. Expertul in comunism discuta optiunile politice ale g\u00e2nditorului maghiar. Marturisesc din capul locului, mai ales de dragul celor care vor fi remarcat deja, ca de acesta din urma sunt legat prin tot ce leaga un cititor de textul care-l ajuta sa inteleaga lumea, un prieten de prietenul si indrumatorul pe care si l-a ales, un tovaras de arme de celalalt. Asta poate crea impresia, mai ales celor care doar banuiesc ceva despre raporturile dintre noi, ca nu ar exista alta ratiune pentru articolul meu dec\u00e2t aceea de a-l apara pe el. Cu toate astea, cei care ne cunosc bine pe am\u00e2ndoi nu ar putea avea nici un dubiu, sper, ca el n-are nevoie sa fie aparat si ca eu stiu asta foarte bine. Noi nici nu ne aparam, nici nu atacam prin delegatie. E o chestie de franchete. Mai ales fiindca nu ne pierdem vremea cu lucruri at\u00e2t de copilaresti precum apararea sau atacul unor persoane. Cu at\u00e2t mai putin denigrarea cuiva. De altfel, dupa mine, g\u00e2nditorul maghiar mustrat ca \u201eideolog\u201c nu se afla in nici un pericol din partea faimosului savant rom\u00e2n cu trecut impecabil si viitor stralucit. Totul e-n regula. Sau aproape.
\nCeea ce ma intereseaza din textul domnului Tismaneanu are de-a face, asadar, destul de putin si doar foarte mijlocit cu continutul lui manifest. E vorba, in fond, de-o singura intrebare: pentru cine scrie domnul Tismaneanu? Mai precis, ma-ntreb daca scrie el oare si pentru acea vasta si molcoma middle class de pe vremea \u201ecomunismului\u201c, nici bogata, nici saraca, dar care face zi de zi experienta transformarii ei in noua underclass \u201epostcomunista\u201c sufocata in saracie? Se adreseaza domnul Tismaneanu si celor care se spetesc muncind sau se macina negasind de lucru, pentru ca munca a devenit intre timp un fel de straniu privilegiu prin care se ingenuncheaza in mod curent vointele politice ale cetatenilor din lumea-ntreaga? De asemenea, sunt oare demni de atentia domnului Tismaneanu si cei nevoiti sa emigreze pentru a-si putea intretine familiile si pe ei insisi? Sau cei ce-ar vrea sa invete despre lume, dar nu li se ofera dec\u00e2t retelele mafiote ale universitatilor de stat sau crescatoriile de diplome ale celor private? Pe scurt, li se adreseaza domnul Tismaneanu si acelor oameni reali \u2013 destul de multi, de nu chiar majoritatea \u2013 care nu pot spera sa traga foloase din aranjamentul social capitalist postrevolutionar \u00e0 la roumaine? Daca da, atunci de ce se mira oare ca marxismul poate reveni in Europa de Est, foarte firav si mai ales printre intelectuali, ca optiune politica experimentala, adica drept ceva de explorat? La urma urmei, marxismul e, p\u00e2na acum, singura doctrina care sa nu taca despre mizeria de zi cu zi si sa n-o puna, cu totul pervers, pe seama unor nenorociti pe care sa-i vrea atinsi de te miri ce defecte naturale (lene, prostie, badaranie, murdarie) tin\u00e2nd de apartenenta sociala, de grupul socio-cultural sau chiar de neam, etnie ori rasa. Asa ca marxismul ram\u00e2ne o optiune relativ viabila si, de vreme ce doar foarte putini dintre noi sunt astazi altceva dec\u00e2t muncitori salariati, destul de universala pentru toti cei care vor sa inteleaga lumea din perspectiva salariatilor si a somerilor, adica asa cum nu are ea voie sa apara niciodata in discursurile neo-anticomuniste. Sa presupunem pret de-o clipa, cu gratie si generozitate, ca actiunile anticomunistilor de aparat sunt ghidate doar de moralitate si de ratiune. Sa concedem atunci ca numai si numai din nevoia de a spune \u201enu!\u201c totalitarismului din trecut se abtine discursul neo-anticomunist sa reflecteze asupra mizeriei cotidiene din zilele noastre: de la gunoiul efectiv, care ne inunda nu doar cartierele, ci si padurile si apele (si care gunoi, nu-i asa?, ram\u00e2ne mereu o chestiune de \u201ementalitati\u201c, si nu una de administratie eficace), p\u00e2na la cum sa supravietuiasca o persoana cu nevoi normale din sase sute de lei pe luna si tot ce se naste de aici: lumpenizare, coruptie, crime, delincventa, alcoolism, droguri, prostitutie, cersit, ignoranta, brutalitate, abrutizare, nebunie, sinucidere, inanitie si naiba mai stie ce. \u201eMarxismul\u201c, iar cuv\u00e2ntul trebuie pus, din ratiuni pe care le voi explicita de-ndata, in ghilimele, nu se sfieste sa inteleaga ceva din toate astea: si din mizerie, si din felul in care sunt trecute sub tacere cauzele sale reale in discursurile pe care le fac intelectualii nostri cei mai pretuiti. \u201eMarxismul\u201c \u2013 nu un marxism anume, de altfel, ci toate problematizarile care pornesc de la Marx \u2013 e bun public. De ce si-ar interzice unii dintre noi sa-l frecventeze? Ca doar n-o sa ne apucam sa facem liste cu autori interzisi si sa le ardem apoi cartile in vazul multimii.
\nMi-as lua atunci libertatea de a arata, intr-un fel de autoportret, in ce anume consta \u201emarxismul\u201c asta cu care ne sperie de-o vreme intelectualii de vaza ai tarii. In ce ma priveste strict pe mine, asadar, el inseamna ca ma stradui sa pun lucrurile cap la cap cu un pic de seriozitate si sistema. Ma plimb pe strazile oraselor noastre si bat drumurile tarii, nu evit cartierele muncitoresti, umblu cu ochii deschisi, ma intretin cu oamenii, citesc ziarele rom\u00e2nesti si cele internationale, ma uit la televizor, citesc reactiile intelectualilor consacrati ai tarii, citesc si reactiile celor mai putin consacrati, nu ma tin deoparte de literatura stiintifica si filosofica, si nu conteaza daca ea e de \u201est\u00e2nga\u201c sau de \u201edreapta\u201c fiindca stiu bine ca in cazul stiintei si, cu at\u00e2t mai mult, in cel al g\u00e2ndirii, adjectivele politice uzuale trebuie folosite cu precautie. Numai fiindca am gasit in Marx (si Heidegger, de altfel, dar si la destui altii) o rezerva de comprehensiune pentru ce se int\u00e2mpla cu noi, nu inseamna ca as vrea sa infiintez camere de tortura pentru domnul Tismaneanu & Co. La ce bun? Militantismul meu e mai mult sau mai putin anemic, at\u00e2ta c\u00e2t poate fi militantismul eforturilor de lectura si al animatiei culturale prizate cu parcimonie. Citesc, traduc, mai si scriu, dar nu foarte des, e drept. N-am gasit inca o cale de a ma pune in contact politic cu masele de muncitori (salariati si someri) din Rom\u00e2nia. Dar nici ei n-au gasit o cale de a intra in contact politic cu ei insisi, altfel dec\u00e2t prin sindicalismul cel mai clasic si cel mai lipsit de vlaga. Dar e timp. Nu ma imaginez nici macar in gluma drept far al constiintei proletare. Nu sunt si nu vreau sa fiu mesia muncitorilor. S\u00e2nt si eu \u201edoar\u201c muncitor, cum suntem dispretuiti in vorbirea curenta. Nu ma consider \u201eintelectual\u201c si nici \u201eom de cultura\u201c \u2013 daca e sa tinem cont de morga presupusa indeobste de aceste expresii. Nu fac diferenta dintre \u201emunca intelectuala\u201c si \u201emunca manuala\u201c. In asta nu-l urmez pe Marx. Ci pe Heidegger. Munca este, de fiecare data, munca spirituala, aceea a lacatusului la fel cu aceea a politicianului sau a bancherului. La fel cum munca intelectuala, de vreme ce trece prin scris, e si munca manuala. Nu sunt deci de acord nici cu minimalizarea inversa a muncii intelectuale de catre cei ce sprijina sau pretind ca sprijina neconditionat proletariatul si doar proletariatul. Si eu sprijin neconditionat proletariatul, daca un asemenea enunt are sens, caci fac parte din el si deci inseamna sa ma sprijin pe mine insumi. Cad foarte rar de acord cu diversele formule de neomilitantism de st\u00e2nga (ONG-uri, colocvii, festivaluri, animatie culturala), chiar daca in spirit ma aflu de aceeasi parte a unei baricade imaginare intelese in chip larg si chiar daca stiu ca nu prea este altceva de facut in momentul actual al \u201econstiintei de clasa\u201c, adica al autocomprehensiunii noastre colective ca muncitori; dar tocmai dezacordul nostru e resursa noastra cea mai de pret. Si poate nu e lipsit de importanta ca nu ma vad in nici un fel in politica reala, aceea care are loc in Parlament. Nu pentru ca toti politicienii ar fi niste persoane demne de dispret, ci pentru ca nu vad cum s-ar putea schimba lucrurile prin mecanismele politice clasice, adica fara a construi o participare populara mai eficace in treburile publice, una prin care cetateanul sa aiba o priza reala asupra a ce i se int\u00e2mpla si sa nu traiasca mereu cu sentimentul neputintei si al umilintei, cu sentimentul ca face parte doar dintr-un popor facut din chinuiala si mizerie.
\nVenind din acest peisaj de idei, ceea ce mi se pare cel mai grav din partea unui intelectual public, expert in comunism si postcomunism, este sa treaca sub tacere ca daca a fost sa fie comunism, acesta nu s-a nascut dintr-o senina si vesela lipsa de griji sau din pura spontaneitate si creativitate politica a popoarelor, ci pentru ca Insuportabilul insusi s-a facut istorie. Inainte de a se face stat, comunismul a fost pentru capitalism ceea ce rascoalele taranesti au fost pentru feudalism. Prin urmare, c\u00e2nd ne prefacem ca nu stim de ce dracu’ devin unii sau altii marxisti, nu facem dec\u00e2t sa-i inducem cu buna stiinta in eroare pe cititorii nostri. Marxistii astia aparuti din senin nu sunt insa tortionarii de ieri, ci oameni care readuc ceva din lupta impotriva Insuportabilului in orizontul reflectiei asupra optiunilor politice. Asta nu inseamna deloc ca ei ar vrea sa repete in vreun fel comunismul real. Asa ca vigilentele semnale de alarma trase in privinta \u201eneocomunistilor\u201c sunt premature; nu stim inca forma pe care o va putea lua \u201emiscarea reala\u201c. Nimeni nu stie, fiindca nu depinde de imaginatia filosofilor si a savantilor, oric\u00e2t de angajati ar fi ei, ci de vointa politica a popoarelor, adica de lupta lor. A ne ingrijora deja de pe acum ca \u201emiscarea\u201c va esua in totalitarism e ca si cum n-am mai face niciodata pruncul pe care-l va strivi piatra de moara. Pur obscurantism rezultat dintr-o imaginatie prea vie, cum atentionase deja Pascal. Dar e bine si asa. Numele \u201ecomunism\u201c a devenit, oricum, o vorba de ocara, prin chiar grija comunistilor de aparat. El fusese siluit, in Rom\u00e2nia, si de fostul PCR, si de acela care de cur\u00e2nd a anuntat ca vrea sa-si revendice vechiul nume \u2013 Partidul Aliantei Socialiste. Nemaivorbind de PSD. Totusi sa nu uitam un lucru: comunistii astia n-au fost niciodata si nici n-or mai fi! Caci ei vor sa fie in politica data, si nu s-o reorganizeze cu totul, oric\u00e2t bine si oric\u00e2te beneficii pentru popor vor fi amestecat precursorii lor, vechii comunisti de aparat, in raul cel mai orbitor pe care l-au infaptuit si pe care continua sa-l infaptuiasca urmasii lor din politica reala. Nu vorbesc, bine\u00e2nteles, de crimele regimurilor comuniste. Si evident ca nu aprob nimic din crimele astea, nici sa le cosmetizez n-am de g\u00e2nd, chiar daca stiu ce inseamna \u201edusman\u201c si cum au sf\u00e2rsit nenumarati comunisti adevarati, muncitori si tarani, in m\u00e2inile dusmanului de clasa care azi se vrea cumsecade, umanist si \u201edoar\u201c victima. Crime de aceeasi brutalitate comit mereu umanitatile de orice fel (\u201eprimitive\u201c, \u201ecivilizate\u201c, crestine, democrate, umaniste, rationale, capitaliste) impotriva dusmanului simbolic sau real, sau am\u00e2ndoua, despre care cred ca le ameninta in vreun fel puterea (Dumnezeul, Rasa, Etnia, Cetatea, Zeii, Republica, Imperiul, Profitul etc.). Dar tocmai c\u00e2nd ni se pare ca am dat peste masura ultima a raului comunist, trebuie spus raspicat: cu toata enormitatea lor monstruoasa si ea chiar a fost asa, nu crimele sale sunt raul cel mai mare. Infinit mai distructiv si mai corupator este ca, prin abjectia lor, ele blocheaza accesul nemijlocit la ratiunile esentiale si grave care au deschis o istorie pentru lupta impotriva organizarii sociale capitaliste. Comunismul real, experienta sa, ne-a aruncat in bezna demagogiei in ce priveste aceste ratiuni. Anticomunismul de aparat, cel aflat in slujba a ce este astazi dominant, si nicidecum anticomunismul disidentilor de odinioara, nu are alta sursa dec\u00e2t aceasta cecitate. Dar asta conteaza mai putin. Ceea ce conteaza cu adevarat este ce ascunde bezna, si anume: posibilitatea unei lumi in care deliberarea colectiva reala si demna de acest nume sa-si dea legea si masura nevoilor si posibilitatilor sale \u2013 at\u00e2t c\u00e2t poate face o asemenea deliberare colectiva ce are de scrutat nu doar statistici si profituri, ci in primul r\u00e2nd misterul omenescului ca atare. Caci puterea, in realitate \u2013 dar o realitate careia i se opun astazi toate realitatile \u2013,\u00a0 se afla doar in m\u00e2inile celor multi si niciunde altundeva. Nu exista armata care sa reziste daca o vointa colectiva se mobilizeaza in mod autentic. Totodata insa faptul ca regimurile comuniste n-au reusit sa se mentina si ca nu suntem in stare sa schimbam nici c\u00e2t negru sub unghie principiul de organizare al lumii noastre spune efectiv ceva despre forta destinului capitalist. Sta in esenta comunismului ca, tocmai atunci c\u00e2nd isi ascunde ratiunile esentiale pentru care a existat, sa arate ceva despre ce anume tine laolalta capitalismul. Capitalismul este, intr-adevar, o lume, si nu un simplu mod de productie subordonat altor realitati precum politica sau morala. Aceasta e stiinta la care trebuie sa accedem.
\nSe vede azi din ce in ce mai bine ca muncitorul salariat, oric\u00e2t de \u201erezonabil\u201c i-ar fi salariul, e doar o marfa oarecare pe o piata oarecare si poate fi aruncat la gunoi atunci c\u00e2nd tocmai se int\u00e2mpla sa nu fie nevoie de el: fiindca e prea in v\u00e2rsta, fiindca e prea t\u00e2nar, fiindca nu stie engleza, fiindca n-are experienta, fiindca tot mai des ceva mereu ii lipseste. Numai ca a nu avea o slujba, a fi somer, inseamna chinuiala, temeri, lipsuri, sminteala si, in cele din urma, moarte, de vreme ce munca reprezinta accesul nostru, al tuturor muncitorilor salariati, la lumea aceasta care se prezinta ca o imensa acumulare de marfuri. Crime si cazne despre care nici macar nu ne batem capul sa le numim deschis asa. Ce este insa o lume ce nu-i lasa pe oameni sa traiasca? Nu exista raspuns simplu la aceasta intrebare si nu e locul aici pentru cel complicat. Pe moment, sa-mi fie permis a cita doar cuvintele poetului maghiar S\u00e1ndor We\u00f6res. Iata un fragment din a sa \u201eFresca de secol XX\u201c scrisa in 1946. Traducerea imi apartine.<\/p>\n

\u201e(…) si au disparut ingerii,
\nOcrotirea, Libertatea, Ingerul Adevarului si restul,
\np\u00e2na si Ingerul Razboiului (caci ce li se pare astora razboi e harta nesf\u00e2rsita
\na unora ce se ciocnesc unii de altii-n intuneric;
\niar vremurile c\u00e2nd d\u00e2rzenia cea libera mergea sa se bata vor fi apus demult)
\nlipseste si Ingerul Urii
\n(fiecare se repede sa muste calc\u00e2iul pe care-l apuca;
\ndar unde-i oare adevarata ura?)<\/p>\n

Pe cer a ramas un singur inger: sufletul inert si nepasator,
\nIngerul Silei. Caci doar sc\u00e2rba mai are suflet. (…)\u201c
\nC\u00e2nd \u201e\u00eengerii\u201c vor fi disparut si tot ce-i sf\u00e2nt zace in noroiul indistinctului si in bezna supravegheata de Sila, nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa scormonim printre ruinele fumeg\u00e2nde pentru a vedea ce catastrofa le-a creat. Daca nu vom pastra esenta comunismului, in calitatea sa de adevar al lumii capitaliste in istoria si destinul ei, drept reperul nostru etico-politic cel mai de pret, umanitatea va trebui sa invete in continuare pe propria-i piele ceea ce nu mai vrea sa invete din Marx si din tot ce s-a g\u00e2ndit despre natura opresiunii pe urmele lui. Vor trece poate secole p\u00e2na sa ne convingem iar ca puterea nu e o entitate de sine statatoare, independenta de noi, ci suntem chiar noi insine; ca prin asezarea dreapta a individului in viata sa, prin disciplina si hotar\u00e2rea sa politica, poate fi clatinat orice imperiu, cu conditia ca alti indivizi asemanatori sa apara, indivizi care sa vrea acelasi lucru. Si trebuie sa vrem mai mult dec\u00e2t o vaga \u201edreptate sociala\u201c si un trai un pic mai usor, care sa ne ajute in a uita c\u00e2t mai repede de noi insine si de restul semenilor nostri. Trebuie sa vrem pentru fiecare dintre noi posibilitatea efectiva de a supravietui ca om printre oameni, si nu ca forta de munca pe o piata. Fiecare trebuie sa vrea asta nu pentru ca asa i s-a ordonat sau pentru ca intr-acolo a fost ademenit prin recompensele promise de gestionarii puterii (ceea ce acestia din urma numesc \u201edemocratie\u201c si \u201ealegeri libere\u201c si \u201ecariera\u201c), ci fiindca a inteles, pentru sine, in lupta sa deschisa cu sine insusi, dar si impreuna cu altii, in confruntarea libera cu tot ce inseamna ei, ca altfel nu se poate.
\n
\nBruxelles, 12-15 iulie 2010<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSe pot lua diferite atitudini fata de invataturile comunismului si fata de fundamentele lor, \u00eensa din punctul de vedere al Istoriei fiintei este clar ca in el se exprima o cunoastere elementara a ceea ce tine de Istoria lumii.\u201c Martin Heidegger, \u201eScrisoare despre umanism\u201c (1946) Polemicile sunt in general contraproductive intre oameni pe care nu-i… Cite\u0219te mai mult »Popor din chinuiala si mizerie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3],"tags":[2904,2905],"class_list":["post-3716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-articolul-marxism-histrionic-g-m-tamas-co","tag-blogul-lui-vladimir-tismaneanu"],"views":2243,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}