{"id":3708,"date":"2010-07-29T10:51:59","date_gmt":"2010-07-29T08:51:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3708"},"modified":"2010-07-29T10:53:33","modified_gmt":"2010-07-29T08:53:33","slug":"religie-si-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/religie-si-politica\/","title":{"rendered":"Religie si politica"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Putem oare vorbi de ,,religii politice\u201c? Expresivitatea sintagmei seduce, recunosc, dar ideea poate fi sustinuta cu argumente viabile? In politologie, de st\u00e2nga sau de dreapta, s-a recurs uneori la aceasta definire semantica fortata, cu valoare sporita de metafora, atunci c\u00e2nd a fost vorba de marxism. Marx insusi a fost socotit un farseur al\u00a0 mitului crestin si suspectat ca a pervertit forta dogmei religioase pentru a da putere convingerilor sale in victoria comunismului in lume. Marx folosea cuv\u00e2ntul comunism ca sinonim al celui de socialism (retrospectiv, suntem in fata unei ambiguitati doctrinare) si-i atribuia meritul de a fi stiintific in opozitie cu socialismul utopic imaginat\/conceput ca\u00a0 asezare a aspiratiilor sociale pe considerente religioase, morale sau umanitare. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Socialismul\u00a0 este conceput de Marx ca un proces si este fortata interpretarea lui drept o metamorfozare a mitului ontologic crestin. Exista persoane care ne indeamna sa credem ca tehnica rasp\u00e2ndirii crestinismului ar fi fost preluata politic pentru a da forta izb\u00e2nzii comunismului. Mesajul crestin nu poate fi identificat intr-unul politic si, pe fond, respectiva tehnica ar fi fost inoperanta. Daca lucrurile ar fi putut sta asa, marxismul sau liberalismul propovaduit ca anti-marxist ar fi trebuit sa devina ,,biserici politice\u201c universale. Si nu au devenit. A fost Marx un nou Christos? A dainuit ,,crestinismul marxist\u201c doua milenii precum\u00a0 religia crestina? Marxismul a fost contestat chiar de unii dintre apropiatii lui Marx, a se vedea opiniile Rozei Luxemburg de la aparitia Manifestului Partidului Comunist, 1848. In cele c\u00e2teva decenii de aplicare a lui in politica de stat, marxismul a st\u00e2njenit pe cei care si-l asociau ca doctrina politica si, de aceea, ignorat deliberat. Americanii l-au studiat pe Marx cu mai multa aplicatie dec\u00e2t ideologii comunisti. Marx nu a propovaduit iubirea de oameni, nici ideea puterii divine absolute, precum au facut-o primii crestini, ci a crezut in prabusirea unui sistem politic si in necesitatea dictaturii celor multi, a proletarilor. Lucrurile stau antinomic, in ultima instanta. Nici o dogma politica, de dreapta sau de st\u00e2nga, nu a ramas nemodificata in intervale istorice scurte. Crestinismul dainuie de doua milenii. Diferenta intre ,,religie\u201c si ,,religiile politice\u201c este evidenta iar expresia ,,religii politice\u201c tine de o terminologie care frizeaza blasfemia pentru ,,omul religios\u201c\u00a0 si lipsa de suport pentru ,,omul politic\u201c. Chiar si pentru cei preocupati de instituirea tribunalelor politice, speranta unui spor de expresivitate in sustinerea procesului comunismului nu cred ca are de c\u00e2stigat printr-o astfel de extrapolare. Comunismul este o etapa istorica, iar istoria isi are metodele ei de judecata. Nu merita sa ,,strivim corola de minuni a lumii\u201c\u00a0 pe altarul convingerilor politice. Unei priviri ,,de sus\u201c\u00a0 nu i se poate substitui o privire materiala ,,de jos\u201c. Iesim din cultura umanista si intram in zona intolerantei politice unde riscul incompletei intelegeri sau, mai neplacut, al erorii in actul de judecata devine mare. Nimeni nu a contestat interferenta dogmelor religioase \u2013 crestinismul, iudaismul si islamismul \u2013 in istoria umanitatii. Asimilate cu convingere si hranite de substanta originara a credintei, dogmele religioase isi au consecintele lor in viata individului sau a colectivitatilor. Dar daca ar exista ,,religii politice\u201c de ce sa nu acceptam ca exista si ,,politici religioase\u201c, cu consecintele lor cu tot?<br \/>\nSingura, Biserica ne ofera tar\u00e2mul pacii eterne? Desigur ca nu. Cu c\u00e2teva secole in urma, in spatele steagului credinciosilor s\u00e2nge nevinovat stropea pam\u00e2ntul binecuv\u00e2ntat de Dumnezeu pentru ca ideile religioase erau interferate in ratiunile Puterii. Omul modern isi pune si astazi intrebari in privinta influentei dogmei\/dogmelor religioase chiar si la popoarele preponderent laice. Raspunsurile sunt diferite. Papa Benedict al XVI-lea, dupa vizita la Paris din vara lui 2008, s-a intors cu o convingere pe care nu a evitat sa o exprime public: indepartat de Dumnezeu, omul modern s-a indepartat de valorile umanismului. Un erou al lui Tolstoi spunea cu un secol in urma: ,,Dumnezeu ti-a daruit o unealta sf\u00e2nta ca sa cunosti adevarul; e singurul care ne poate uni. Insa noi nu avem incredere in el\u201c. Teologii de azi ai islamului nu ezita sa-si puna intrebari privind intelegerea mersului lumii. Semne de innoire au inceput sa apara in interiorul comunitatilor islamice care traiesc in contact direct cu lumea crestina sau laica a Europei si care reclama nevoia reformarii islamului. Unii vorbesc de un nou islam care s-ar profila nu pe fondul puseelor si radicalismului ci pe compromisul pragmatic cu Occidentul si lumea crestina. Pornind de la ipoteza ca Biblia, Evanghelia si Coranul sunt trei carti concordante, ei sustin nevoia relativizarii diferentelor intre lumea crestina si cea islamica. Mai mult, unii cred in ziua c\u00e2nd oamenii se vor bucura de lumina cunoasterii si vor face sa dispara tenebrele si ignoranta. Ziua aceea, sustine un profesor arab din Franta, va veni atunci c\u00e2nd cele doua mari religii, crestinismul si islamul, se vor pretui reciproc si-si vor intinde m\u00e2na. Este un indiciu imbucurator privind accentuarea nemultumirilor aparute in\u00a0 lumea islamica fata de alimentarea politica a intolerantei religioase. Numai ca, pentru altii, timpul este inca incremenit in Evul Mediu. Nu pentru ca islamul nu se opreste la frontierele unei identitati nationale sau statale, ci pentru ca nu accepta, nici ca ipoteza, preeminenta individului.<br \/>\nParerile evreilor despre Biblie au si ele importanta in acest context. Intr-un interviu dat revistei pariziene ,,Le Point\u201c, marele rabin al Frantei afirma: ,,Orice apropiere de religia evreiasca trece prin textele biblice. Ea este cartea inspirata care constituie sursa tuturor invatamintelor noastre, cadrul nostru de viata si baza g\u00e2ndirii noastre\u201c. Este, desigur, un mare adevar.<\/p>\n<p>Dar un crestin nu este pregatit sa reziste socului c\u00e2nd, in acelasi interviu, la intrebarea ,,totusi, nu va indoiti de anumite int\u00e2mplari?\u201c, marele rabin a raspuns: ,,A crede in Dumnezeu, inseamna sa te indoiesti in fiecare zi,\u00a0 spun\u00a0 inteleptii nostri\u201c. Iata o diferenta de interpretare. O anume labilitate a principiului crestin face ca chipul lui Mesia sa-si schimbe\u00a0 contururile: pentru unii el este aproape, pentru altii ceva mai departe sau diferit. Principiul poate fi inteles si, chiar daca nu este acceptat, cel putin trebuie respectat. Dar, sa retinem, in multe cazuri, c\u00e2nd dogma religioasa se interfereaza in politica, se naste cu multa usurinta intoleranta.\u00a0 Istoria Orientului Apropiat o dovedeste. In sec XIX, Theodor Herzl, vienez de religie iudaica, impresionat de\u00a0 cunoscuta ,,afacere Dreyfuss\u201c din Franta, a deschis calea crearii unui stat evreu. Un stat care trebuia sa asigure protectie impotriva oricarei forme de persecutie a evreilor. In 1897 are loc la Basel, in Elvetia, primul congres al sionistilor \u2013 Sion este una dintre denumirile traditionale ale Ierusalimului \u2013 acestia, adica sionistii devenind, prin patru valuri succesive de emigratie, numerosi si, mai ales, puternici, cu mare influenta. In timpul celui\u00a0 de-al cincilea val, petrecut intre 1932-1939, au emigrat in ,,Tara promisa\u201c alti 250 000 de evrei care fugeau de persecutiile hitleristilor. Sosirea lor a declansat numeroase conflicte in Palestina intre arabi si evrei. Marea Britanie a preluat\u00a0 controlul asupra regiunii, dar speranta de a fi oprit conflictul a ramas in van. Nici sub mandatul ONU, intervenit in 1947, Palestina nu si-a regasit linistea. Un an mai t\u00e2rziu, Consiliul de Securitate hotaraste crearea a doua state, unul evreu, altul arab. Cel evreu a luat fiinta in 1948, cel arab nu este ,,functional\u201c nici astazi. Restul inseamna, dupa cum se cunoaste, perpetuarea conflictelor si a razboaielor. In ,,Afacerea Israel. Istoria politicii expansioniste a statului Israel\u201c Roger Garaudy, un comunist francez raspopit, sustine ca ,,departe de a fi \u00abprimii ocupanti\u00bb, evreii sunt o parte componenta, printre multe altele, ale amestecului de popoare din regiunea fertila a Palestinei. (Ei) nu pot in nici un caz sa revendice un loc exceptional in aceasta lunga istorie. Sionismul politic se preteaza la traversarea si manipularea sistematica a faptelor atunci c\u00e2nd manualele scolare israeliene, ca si propaganda externa, nu retin ca date importante in istoria Palestinei dec\u00e2t rarele momente in care evreii au jucat un rol\u201c. Cartea lui Garaudy a st\u00e2rnit reactii, nu dintre cele bl\u00e2nde, evident. Nu intru in detalii. Am adus-o in discutie preocupat de usurinta cu care este confundata religia cu ,,religia politica\u201c. In ,,Afacerea Israel\u201c este revelatoare\u00a0 perceptia dogmatismului religios ca factor politic. Garaudy scrie: ,,Traditia bogata a iudaismului contine, ca si crestinismul si islamul, curente contradictorii si, asa cum exista un \u00abconstantinism crestin\u00bb si un integrism crestin, asa cum exista integrism musulman si o inchidere in ijtihad, (jihad n.n.) exista si in istoria iudaismului tendinte integriste si de izolare exploatate intr-un iudaism in care cea mai mare parte dintre ei nu cred\u2026 Ceea ce denuntam este tocmai aceasta lectura selectiva a Bibliei si a traditiei evreiesti, care o izoleaza de celelalte popoare. Nu uitam nici un moment ca, in marea traditie a iudaismului si in minunatul sau aport la evolutia spirituala a omenirii, exista, in fata zbaterilor mortii, fermentul unei impliniri divine a vietii: prin temele aliantei si promisiunii, alianta si promisiune la care sunt chemate sa participe \u00abtoate popoarele pam\u00e2ntului\u00bb \u2013 umanitatea intreaga \u2013, ia nastere in forma umana o noua exigenta, cea pentru om (pentru toti oamenii), de a cauta in orice moment al existentei sale sa inteleaga calea lui Dumnezeu, planul divin, si sa i se supuna pentru a-l aduce la implinire, asa cum a facut-o Avraam prin sacrificiul sau, relativiz\u00e2nd astfel invataturile si morala noastra. Pentru ca, credinta incepe acolo unde ia sf\u00e2rsit ratiunea\u201c.<br \/>\nRaportul dintre politica si religie\u00a0 pe care il deducem din acest rationament tine de straturile sensibile ale speculatiei filosofice. Are dreptate, oare, Roger Garaudy!? Isi spune si el o parere. Ca si Nichifor Crainic despre biserica ortodoxa. Ca si Cioran despre Dumnezeu. Ca si Eliade despre calatoriile omului in cosmos. In 2005, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta si Fundatia Templeton din Statele Unite au organizat la Bucuresti un colocviu pe tema ,,Stiinta si ortodoxie\u201c. Concluziile specialistilor prezenti mergeau spre ipoteza coabitarii stiintei si religiei. O idee pe care am gasit-o intr-un raspuns dat de Mircea Eliade c\u00e2nd a fost intrebat daca ajungerea omului pe Luna \u2013 adica, dincolo de lumea creata de Dumnezeu pe Pam\u00e2nt, cum si-o inchipuie omul crestin \u2013 nu infirma natura divina a Creatiei. Nu, (reproduc din memorie) a raspuns savantul. Ajutat de stiinta, omul ar putea sa ajunga si in\u00a0 alte spatii, dar infinitatea dumnezeiasca nu o va atinge niciodata.<br \/>\nCoabitarea religiei si stiintei nu este tot una cu extrapolarea politicii la religie si cu socotirea doctrinelor si ideilor sociale drept ,,religii politice\u201c.<br \/>\nNu exista, cu adevarat, dec\u00e2t religii. Ele isi au meritele lor in modelarea omului. Nu cred, insa, ca trebuie sa existe ,,religii politice\u201c. Exista politici. Politici care, adesea, atunci c\u00e2nd il amesteca pe Dumnezeu in mesajul lor, duc la intoleranta.<br \/>\nIndividul nu trebuie sa fie condus prin religiozitate spre o idee politica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Putem oare vorbi de ,,religii politice\u201c? Expresivitatea sintagmei seduce, recunosc, dar ideea poate fi sustinuta cu argumente viabile? In politologie, de st\u00e2nga sau de dreapta, s-a recurs uneori la aceasta definire semantica fortata, cu valoare sporita de metafora, atunci c\u00e2nd a fost vorba de marxism. Marx insusi a fost socotit un farseur al\u00a0 mitului crestin&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/religie-si-politica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Religie si politica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[185,677,2895,184,2896],"class_list":["post-3708","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-comunism","tag-marxism","tag-religii-politice","tag-socialism","tag-socialismul-utopic"],"views":5456,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3708","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3708"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3708\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3708"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3708"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3708"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}