{"id":3703,"date":"2010-07-29T10:49:15","date_gmt":"2010-07-29T08:49:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3703"},"modified":"2010-07-29T10:49:51","modified_gmt":"2010-07-29T08:49:51","slug":"omul-care-spune-%e2%80%9eda%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/omul-care-spune-%e2%80%9eda%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Omul care spune \u201eDA!\u201c"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Ajunsa la al zecelea numar, revista \u201eIstorie si civilizatie\u201c
\nsi-a cucerit repede un loc
\nfruntas \u00eentre publicatiile
\nde profil. Pe l\u00e2nga profesionalismul \u00eenalt al celor ce o scriu \u2013
\no echipa exceptionala de tineri istorici si cercetatori alaturi
\nde cei zece academicieni
\nsi profesori universitari cu mai vechi state de serviciu \u00een
\nistoriografia rom\u00e2neasca \u2013
\nprincipala ei calitate mi se pare a fi aducerea sub ochii
\ncititorilor de azi a unor mari pagini din istoria rom\u00e2nilor care, departe de a fi devenit litera moarta, \u00eesi revela
\no actualitate permanent
\npilduitoare. <\/strong><\/em><\/p>\n

Cu alte cuvinte, Istoria din \u201eIstorie si civilizatie\u201c nu este pur si simplu o poveste nostalgica despre trecut, ci, adusa \u00een prezent, \u00eesi mentine vechea si inalterabila ei functie de pedagog si magistru al vietii celor de azi. \u00cen conditiile dictate de concurenta acerba si neloiala de pe piata revistelor actuale, performanta de invidiat a acestui seismograf istoric al vietii de azi consta \u00een rezistenta nedezmintita numar de numar la atractiile facile ale naratiunii istorice romantate cu iz popular. \u00cen paginile celorlalte reviste cu profil relativ si doar aparent asemanator, istoria rom\u00e2neasca si-a pierdut noima substantiala si educativa, devenind, conform unui deplorabil gust actual, doar o sursa de \u00eent\u00e2mplari senzationale cu iz istoric aruncate \u00een ochii si urechile unui cititor evazionist, drogat cu tot felul de scenarii fanteziste. Sub presiunea unui val puternic de senzationalism ieftin si atractios, istoria este \u201etradusa\u201c \u00een codul cancanier al publicatiilor de scandal. \u00cen opozitia admirabila la aceasta tehnica detestabila de a-si cuceri cititorul consta principala calitate ce face de ne\u00eenlocuit o revista precum \u201eIstorie si civilizatie\u201c. Am mai remarcat stiinta si tactul cu care aceasta revista culege din bogata istorie a saracului nostru popor fapte, reflexiuni si vorbe memorabile ce, plasate \u00een context, pun sub o lumina critica nimicitoare mizeriile si minciuna prezentului \u00een care ne balacim ca \u00eentr-o inundatie fara sf\u00e2rsit. \u00cen numarul 10 din iulie 2010, un articol \u00eencarcat de actualitate se intituleaza \u201eAiasta nu se poate, Maria Ta!\u201c. Articolul este semnat \u201eRedactia\u201c, \u00eentarindu-i astfel natura programatica si caracterul de manifest al publicatiei. Chestiunea ridicata de acest remarcabil manifest este una de stringenta actualitate pentru viata politica, administrativa si spirituala a Rom\u00e2niei: nocivitatea yesmen-ilor, o specie umanoida pe care zgura ramasa dupa arderea comunismului a lasat-o intacta si chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Asadar, cine e \u201econsilierul\u201c care a rostit aceste memorabile cuvinte: \u201eAiasta nu se poate, Maria Ta!\u201c? \u201eMemorabile cuvinte, care ar trebui \u00eenvatate de orice om politic, pe orice meridian\u201c \u2013 scrie Redactia \u00een primele r\u00e2nduri ale articolului si continua: \u201eCine si c\u00e2nd le-a rostit? Lascar Catargiu fusese chemat de domnitorul Carol I. la 11 martie 1871, \u00eempreuna cu generalul Nicolae Golescu, fostii locotenenti domnesti de dupa \u00eenlaturarea lui Cuza, pentru a le remite actul de abdicare. Atacurile oamenilor politici, ostili domnitorului si insultarea invitatilor la banchetul dat de consulul Prusiei cu ocazia zilei de nastere a \u00eemparatului Germaniei, Wilhelm I (s-a strigat \u00abTraiasca Republica!\u00bb), l-au facut pe domnitor sa ia dramatica decizie. Lascar Catargiu s-a opus categoric: \u00abAiasta nu se poate, Maria Ta!\u00bb\u201c. Si-a argumentat pozitia si l-a convins pe Carol sa renunte la abdicare. A avut cea mai lunga domnie din istoria rom\u00e2nilor, de 48 de ani. Care este semnificatia acestor cuvinte, dincolo de contextul istoric \u00een care au fost rostite? Factorul suprem de decizie \u2013 monarh sau presedinte \u2013 nu este infailibil. \u00cen consecinta, poate lua o decizie eronata. Este spre binele sau si al tarii pe care o conduce sa aiba \u00een preajma sa sfetnici, care sa-i spuna, curajos si ferm, ca a gresit. Yesmen-ii, oamenii care spun \u201eDa!\u201c la orice vorba a sefului lor, sunt nocivi \u00een mecanismul decizional al statului. Cei care se g\u00e2ndesc la cariera lor, prin prisma servilismului, trebuie \u00eendepartati nemilos. Conducatorii nu se \u00eempaca, de multe ori, cu acei consilieri incomozi, dar, de fapt, pretiosi, care le arata greselile. Sigur, nu-i vorba aici sa-l \u201edotam\u201c pe seful statului cu consilieri din specia existentialista a \u201eomului revoltat\u201c camusian sau a omului care spune nu, cum a fost, la noi, sa zicem, un Panait Istrati. Si nici despre c\u00e2rcotasii de profesie nu-i vorba, desi si acestia sunt preferabili celorlalti. Dar ti se face sila c\u00e2nd vezi azi cum se preling pe ecranul televizoarelor si prin paginile presei fel de fel de consilieri zelosi si servili gata sa stea \u00een genunchi si sa argumenteze firoscos si filozofic pentru poporul ascuns si nevazut toate deciziile nesocotite ori aberante ale sefului pe care-l slujesc \u2013 presedinte, premier, ministru sau altfel de guvernant vremelnic. Ti se cam face greata de acesti \u00aboameni care spun DA!\u00bb cu ochii tinta \u00een ochii sefului lor si cu urechea p\u00e2lnie ca sa prinda adierea vorbei binevoitoare din centrul de comanda. Acesti absolventi straluciti, dar la fara frecventa!, ai scolii de slugarnicie nu vin nici ei de nicaieri, \u00eesi au prototipul lor pe care istoria, rezervor generos si inepuizabil de atitudini si comportamente exemplare \u00een rau sau \u00een bine, ni-l ofera. Articolul din \u201eIstorie si civilizatie\u201c ne propune un asemenea prototip \u00een persoana lui Gheorghe (Guta) Tatarascu, premierul lui Carol al II-lea, a carui guvernare, scrie autorul (autorii?) articolului, \u201ea purtat amprenta conceptiei \u201eSe face, Majestate!\u201c. Pentru ca, atunci c\u00e2nd suveranul \u00eei cerea un lucru ce se putea realiza, Tatarascu raspundea: \u00abS-a facut, Majestate!\u00bb, iar c\u00e2nd \u00eei cerea un lucru imposibil de realizat, declara: \u00abSe face. Majestate!\u00bb. Ce poate fi mai semnificativ \u00een legatura cu raporturile dintre monarh si oamenii politici?\u201c La polul opus e prototipul celor demni si curajosi \u00eentruchipat de un Ion I. C. Bratianu ori P. P. Carp. C\u00e2nd Carol I a cerut la Consiliul de Coroana din 1914 \u201esa ne pronuntam numaidec\u00e2t \u00een favoarea Germaniei si Austriei\u201c, liderul liberal s-a opus si, cu majoritate \u00een Consiliul respectiv, s-a adoptat decizia contrara vointei suveranului, care ia act si, \u201eca rege constitutional, ma supun votului d-voastra…\u201c. Om cu convingeri ferme si care-si asuma riscul de a merge contra curentului de opinie, P. P. Carp \u00eesi exprima si el, \u00een Consiliul de Coroana din 1916 \u00eempotrivirea la hotar\u00e2rea de a merge cu Antanta: \u201esunt contra politicii pe care o promoveaza \u00een momentul de fata Majestatea Sa… At\u00e2t de convins sunt de cele ce va spun, ca dau tot ce pot avea mai scump: trei fii, \u00eenchid jurnalul; iar domniei Tale, domnule Bratianu, va doresc sa fiti \u00eenvinsi pentru ca victoria voastra ar fi ruina si pieirea tarii.\u201c La r\u00e2ndu-i, regele Ferdinand raspunde tiradei inflexibilului P. P. Carp: \u201eNu cunosc interesele Dinastiei, nu cunosc dec\u00e2t interesele tarii. Dinastia va urma soarta tarii, \u00eenvingatoare cu ea, sau \u00eenvinsa cu ea.\u201c Din nenorocire, urmasii acestor mari patrioti si barbati politici au ales \u00eentre cele doua feluri de interese mai cu seama \u201einteresele Dinastiei\u201c, ale Familiei, ale Clanului sau Grupului si nu \u201einteresele tarii\u201c \u2013 o tara devenita din ce \u00een ce mai mica, mai invizibila si mai ascunsa, cu un popor ascuns el \u00eensusi \u00een halucinatiile fanteziste ale conducatorilor abuzivi si consilierilor croiti dupa acelasi calapod al \u201eomului care spune \u00abDa\u00bb\u201c. \u00cencep\u00e2nd cu perioada interbelica, noteaza articolul din \u201eIstorie si civilizatie\u201c, astfel de personalitati puternice (precum Ion I. C. Bratianu ori P. P. Carp \u2013 n.n.) au fost din ce \u00een ce mai greu de gasit.\u201c \u00cencepea \u00eenca de atunci epoca lunga si nesf\u00e2rsita a \u201eyesmenilor\u201c si \u201eyesmenitelor\u201c cu toata sau cu jumatate de gura. Dictatura comunista n-a fost,\u00een acest sens, dec\u00e2t o continuare si ad\u00e2ncire a \u201etrend-ului interbelic, prelungit p\u00e2na \u00een zilele noastre de criza. Reflect\u00e2nd la fatalitatea crizei de cadre nationale si la caracterul imprevizibil al aparitiei personalitatilor puternice, Marin Preda observa undeva ca \u00eentr-o situatie istorica data dispui de doi indivizi, al treilea lipseste, cel mai adecvat contextului nu exista. Ideea mai profunda a marelui scriitor era ca personalitatile puternice nu sunt efectul cerut de contextul istoric, ci rodul biologic al \u00eent\u00e2mplarii: ele nu se fac, dar se nasc. Iar azi, vorbele cronicarului \u201eNasc si la Moldova oameni\u201c nu se mai vad de nimic confirmate: cazute \u00een gura unui istet ca Stanica Ratiu, aceste vorbe devin \u201esa-i dam, ceara ma-sii, un Eminescu…!\u201c Sa-i \u201edam\u201c, ca tot n-avem de unde. Sa speram ca o revista ca \u201eIstorie si civilizatie\u201c care propune o reflectie temeinica si prelungita asupra unor teme istorice importante resping\u00e2nd viziunea cancaniera asupra istoriei va rezista…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ajunsa la al zecelea numar, revista \u201eIstorie si civilizatie\u201c si-a cucerit repede un loc fruntas \u00eentre publicatiile de profil. Pe l\u00e2nga profesionalismul \u00eenalt al celor ce o scriu \u2013 o echipa exceptionala de tineri istorici si cercetatori alaturi de cei zece academicieni si profesori universitari cu mai vechi state de serviciu \u00een istoriografia rom\u00e2neasca \u2013… Cite\u0219te mai mult »Omul care spune \u201eDA!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2894,2893,2892],"class_list":["post-3703","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-academicieni-romani","tag-publicatii-de-cultura","tag-revista-istorie-si-civilizatie"],"views":3930,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3703","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3703"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3703\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3703"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3703"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3703"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}