{"id":369,"date":"2009-12-10T10:23:02","date_gmt":"2009-12-10T08:23:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=369"},"modified":"2009-12-10T10:24:12","modified_gmt":"2009-12-10T08:24:12","slug":"sfantul-wojtila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfantul-wojtila\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2ntul Wojtila"},"content":{"rendered":"

In anul acesta at\u00e2t de agitat \u2013 at\u00e2t de turmentat fie de evenimente neprevazute, crize mai mult sau mai putin severe, razboaie ce nu se mai sf\u00e2rsesc, decese surprinzatoare, aniversari exceptionale \u2013, apropierea momentului in care Papa Ioan Paul al II lea, polonezul Karol Wojtila, va fi sanctificat, a trecut oarecum neobservata. Nu, nu voi aborda aici complicate si adesea obscure ori ermetice proceduri canonice, nu voi pune in discutie nici macar semnificatia miracolelor, existenta lor, sau numarul necesar pentru sanctificare.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Imi aduc aminte, din copilarie, ca citeam atunci \u2013 p\u00e2na ne-a fost confiscata la una dintre perchezitii \u2013 Camasa lui Christos, a lui Douglas, intr-o editie rom\u00e2neasca publicata la Editura \u201eCugetarea\u201c, asa scria pe ea. Copil, pe la vreo 10 ani, am fost foarte impresionat de carte. Doar stiam \u2013 ca un catolic ce trecuse oarecum examenul la \u201eseral\u201c, caci ca pionier eram incompatibil cu orele de religie ale parintelui Bachmayer, catehismul ce te duce la prima impartasanie \u2013 toate miracolele Noului Testament. Sfintenia si Cerul cu Puterile lui Abstracte erau pentru mine un subiect de respect, dar si de mare spaima. C\u00e2ta vreme, in cartea lui Douglas am gasit o explicatie mult mai credibila, omeneasca a miracolelor. Astfel, imi aduc si acum aminte ca, la un moment dat, in carte, c\u00e2nd Marcellus, ofiterul roman ce avea sa se converteasca, umbla pe urmele lui Iisus incerc\u00e2nd sa inteleaga sensul miracolelor, Bartolomeu, unul dintre Apostoli, care asistase la celebra scena a saturarii multimii cu doar doua p\u00e2ini si cinci pesti, da o foarte originala explicatie miracolului. Anume ca, plec\u00e2nd departe de oras si de casele lor ca sa-l asculte pe Invatator, unii fusesera prevazatori si isi luasera ceva hrana, dar altii nu. C\u00e2nd Iisus, la indemnul apostolilor, intreaba c\u00e2ta hrana este, doar un singur iudeu isi ofera merindea: cinci paini si doi pesti. Cristos le ia si le binecuv\u00e2nteaza cu toata seriozitatea, dupa care invita multimea de oameni sa man\u00e2nce… Urmarea e cunoscuta: toata lumea se satura, ba se mai str\u00e2ng si c\u00e2teva cosuri de firimituri si resturi de m\u00e2ncare. Bartolomeu (alias Douglas!) crede ca, in acel moment, iudeii vaz\u00e2nd ca unul dintre ei isi imparte hrana cu toti ceilalti, au inceput, cu jena, sa-si scoata merindele, cei ce le aveau, si sa le imparta cu cei ce nu aveau. Asta e explicatia, spune apostolul si adauga: adevaratul miracol a fost nu sa sature multimea cu at\u00e2t de putin, ci sa deschida inimile impietrite ale iudeilor, sa-i faca sa imparta.
\nSuntem aici at\u00e2t de departe de acel crede si nu cerceta sau de medievalul obscurium per obscurius, ignotium per ignotius!
\nNi se spune astazi, cu destula ipocrizie, ca biserica e complet separata de stat si religia \u2013 in afara de faptul de a fi libera in tarile laice si democrate \u2013 nu are de a face cu viata politica si sociala. Ba chiar, spre a ne convinge, propusa inc\u00e2lcita si fastidioasa Constitutie a Uniunii Europene nu pomeneste nimic despre traditia iudeo-crestina a Europei, ca si cum Evul Mediu si Renasterea, si toate celelalte, de la dezvoltarea filosofiei si stiintelor p\u00e2na la Catedralele gotice zidite, e drept, din piatra, dar cu liantul credintei \u2013 n-ar fi existat niciodata.
\nCe legatura au toate astea cu sanctificarea, at\u00e2t de rapida, la cinci ani dupa moarte, a lui Karol Wojtila? E o legatura esentiala, fara de care nu se pot intelege timpurile pe care le-am trait si le traim.
\nViata polonezului Karol Wojtila nu a fost aceea a unui ascet, parca predestinat la sfintenie. Dimpotriva, a fost multa vreme un om obisnuit, dar un credincios fervent. Jan Tyranowsky, croitorul care in timpul razboiului il invata catehismul, ii spunea adesea ca nu e greu sa fii un sf\u00e2nt. Spunea acestea croitorul, si il invata de asemenea cum sa citeasca misticii, pe Sf\u00e2ntul Ioan al Crucii si pe Sf\u00e2nta Tereza a Pruncului Iisus. Din Sf\u00e2ntul Ioan al Crucii, Wojtila luase obiceiul de a se ruga st\u00e2nd pe jos, in pozitia lui Cristos rastignit pe cruce. Astfel l-au surprins soldatii nazisti intr\u00e2nd intr-o casa de rugaciune si impusc\u00e2nd in stanga si in dreapta. T\u00e2narul slab, nemiscat, in rugaciune, a fost totalmente ignorat. Sa fie acesta primul miracol al viitorului papa? Poate ca da, si atunci supravietuirea ar trebui ea insasi trecuta printre miracole. Iar Wojtila a supravietuit at\u00e2tor alte incercari, intr-o viata traita in lume, nu in retragerea vreunei chinovii, uneori ca muncitor, alteori in inchisoare, ca preot ascultat de multimi, sau in muntii unde ii placea sa schieze… Un om inainte de orice, care stia sa se bucure si sa sufere cu aceeasi intensitate, un crestin care, de timpuriu, dupa cum au observat mai toti ce i-au stat imprejur, avea in mod clar un dialog continuu si direct cu Dumnezeu.
\nCum definim sfintenia, p\u00e2na la urma? Exista ea in afara dimensiunii istorice si social-politice? Ma indoiesc profund: avem sfinti care au imbracat armura militara si s-au dus sa se bata in cruciade \u2013 mai mult sau mai putin justificabile din perspectiva contemporana! \u2013 ucig\u00e2nd cu m\u00e2na lor pe sarazini. Dar si sfinti ce s-au stins in post si rugaciune, departe de lumea pe care au abandonat-o pentru a se dedica meditatiei. Sfinti care au suferit pentru credinta si nu au abjurat niciodata, rezist\u00e2nd schingiuirilor si sf\u00e2rsind intru credinta lor. Si mai avem sfinti care, in traditie pre-crestina, prometeica, se confunda cu eroul civilizator. Ioan Paul al II lea a fost un astfel de erou civilizator. Ca papa, a calatorit in toata lumea, fara goma si marire, ci mai degraba ca un servitor umil al lui Dumnezeu. Ierarhi ai tuturor religiilor il stimau si vedeau in el un trimis al Domnului. El insusi credea ca religiile sunt toate egale si s-a straduit ca nimeni altul sa faca pasi mari catre ecumenism.
\nImpresionat p\u00e2na la lacrimi de suferintele leprosilor din Casa Muribunzilor fondata de Sora Tereza in Calcutta, a murmurat printre rugaciuni: \u201eDaca as putea fi Papa de aici, nu m-as mai intoarce niciodata in palatul din Vatican. Dumnezeu e mult mai aproape aici!\u201c
\nDincolo de miracolele ce vor fi, si au fost deja, minutios clasificate in procesul de sanctificare, Wojtila a daruit tuturor celor ce l-au cunoscut, de mai aproape sau mai de departe, miracolul iubirii, legea de capat\u00e2i a lui Iisus Cristos si a Noului Testament. Cit\u00e2ndu-l pe Sf\u00e2ntul Ioan al Crucii, el explica relatia de comunicare cu Dumnezeu ca pe aceea dintre amanti, in sensul superior al iubirii dematerializate. Predicile si scrierile lui, intre care si poezie, ilustreaza toate motivul iubirii. Da, Tribunalul de Sanctificare se va reuni, cu acel Avocat al Diavolului care, ca prelat al Bisericii, are datoria sa puna la indoiala miracolele si sa apeleze c\u00e2t mai bine la ratiune ca sa le explice ca lucruri lipsite de supranatural. Se va face expertiza in cazul leprosului caruia papa i-a sarutat fata si m\u00e2inile m\u00e2ncate de boala, fara ca el sa ia lepra; la fel, in vindecarea de leucemie a unui baietel declarat incurabil, in fata caruia s-a rugat in genunchi si l-a pus sa arunce spre cer un porumbel alb, simbolul Sf\u00e2ntului Duh. Dar nu va fi nevoie de nici o expertiza in privinta felului in care, cu toate suferintele si umilirile, a militat in Biserica Catolica poloneza sub socialism, exalt\u00e2nd mai cu seama tineretul si reaprinz\u00e2nd mereu flacara prometeica a sperantei; cum, ca papa, a demascat mereu mizeria morala si materiala impusa de comunismul sovietic, in asa masura inc\u00e2t puternicul vecin de la Rasarit a hotar\u00e2t sa-l suprime: n-a reusit, iar Wojtila si-a dus legea dragostei p\u00e2na la capat, int\u00e2lnindu-si asasinul in inchisoare si iert\u00e2ndu-l din toata inima. Tot asa, nu va fi nevoie de probe in Tribunalul Canonic pentru fervoarea cu care l-a ajutat pe Lech Walensa sa mearga mai departe, sa nu cedeze, si s-a rugat impreuna cu el, amintindu-i ca, unde se roaga doi sau mai multi, Dumnezeu aude mai bine. Nu vor trebui, de asemenea, probe pentru faptul ca cele doua asa-zise forte cele mai reactionare, Biserica Catolica si Sindicatele, au putut da nastere unei Revolutii de dimensiunile celei poloneze care, apoi, a contaminat, si cu ajutorul tacit al lui Gorbaciov, tot restul Europei.
\nNu stiu ce e sfintenia, p\u00e2na la urma, dar am senzatia ca, mai degraba dec\u00e2t as putea sa o definesc, as sti sa o recunosc c\u00e2nd o vad sau simt. Cu sau fara destule miracole impalpabile, inexplicabile care sa treaca baremul acelui Avocat al Diavolului, eu am presimtirea ca Papa Ioan Paul al II-lea va fi sanctificat. Probabil anul viitor. Testamentul sau va fi acela al apropierii intre credinte, al puterii rugaciunii si al imensului dezinteres de sine in fata datoriei pe care a exercitat-o, spre cinstea si gloria lui, nu ca un mare magnat al Vaticanului, ci ca un servus in sensul crestinismului grotelor. Dar eu il voi preamari intotdeauna pe Sf\u00e2ntul Karol Wojtila, oricum va fi scris in calendarul bisericesc. Pe omul care, implinind toate cele de mai sus spuse despre papa a stiut in acelasi timp sa traiasca, sa man\u00e2nce si sa bea cu muncitorii, sa c\u00e2nte in poloneza \u2013 o facea si in Vatican! \u2013, sa se bucure de primul ceas electronic pe care l-a purtat la m\u00e2na, sau sa-si innebuneasca suita din pricina pasiunii pentru fotbal si schi; pe cel care, c\u00e2nd a aflat de asasinarea barbara, dupa torturi, a parintelui Popjluska, a lacrimat si a spus: \u201eAzi ma voi priva de rugaciune!\u201c, adica de tot ce putea sa-i faca mai multa placere: dialogul cu Dumnezeu.<\/p>\n

Eu cred ca atunci c\u00e2nd muncitorii din portul Gdansk au inceput razmerita, c\u00e2nd Polonia a dob\u00e2ndit primele alegeri libere si c\u00e2nd, cu 20 de ani in urma, Zidul Berlinului a cazut, lui Karol Wojtila i s-au deschis portile cerurilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In anul acesta at\u00e2t de agitat \u2013 at\u00e2t de turmentat fie de evenimente neprevazute, crize mai mult sau mai putin severe, razboaie ce nu se mai sf\u00e2rsesc, decese surprinzatoare, aniversari exceptionale \u2013, apropierea momentului in care Papa Ioan Paul al II lea, polonezul Karol Wojtila, va fi sanctificat, a trecut oarecum neobservata. Nu, nu voi… Cite\u0219te mai mult »Sf\u00e2ntul Wojtila<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17,1],"tags":[206,205,204],"class_list":["post-369","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","category-mozaic","tag-camasa-lui-christos","tag-karol-wojtila","tag-papa-ioan-paul-al-ii-lea"],"views":1984,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/369","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=369"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/369\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=369"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=369"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=369"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}