\u2013 Acum, c\u00e2nd a nouasprezecea editie a Cupei Mondiale a devenit istorie \u2013 ca sa imprumut si eu o formula-standard din arsenalul metaforismului malaiet al comentatorilor de profesie \u2013, va propun, magistre, sa abandonam temporar consideratiile politico-filozofice, geo-strategice, metafizico-antropologice si psiho-patologice asupra fenomenului fotbalistic si sa abordam punctual, la nivelul ierbii, c\u00e2teva chestiuni legate de World Cup South Africa 2010. Asa, ca intre niste microbisti de omenie, daca nu va deranjeaza termenul…
\n\u2013 Nu ma deranjeaza, dar imi provoaca frisoane g\u00e2ndul ca, poate, nu ma voi situa la nivelul exigentelor pe care le presupune o atare ipostaza.
\n\u2013 Ei, lasati… Sa incepem, asadar. Intrebarea numarul unu: ce v-a placut cel mai mult la acest Mondial?
\n\u2013 Entuziasmul publicului sud-african si vuvuzelele.
\n\u2013 Dar cel mai putin?
\n\u2013 Vuvuzelele si prestatia lamentabila a comentatorilor TV rom\u00e2ni care parca fusesera trimisi la capatul pam\u00e2ntului ca sa ispaseasca o condamnare la locul de munca pentru crime impotriva umanitatii: agramati, neinspirati, slab pregatiti, blazati, adeseori complet paraleli cu ce se int\u00e2mpla pe gazon, fara minima documentare necesara, iar, pe deasupra, convinsi ca se afla nu la un campionat de fotbal, fie el si oric\u00e2t de mondial, ci la un concurs national de dat cu parerea de peretii cabinelor de transmisiune. A se slabi, vorba lui Caragiale…
\n\u2013 Cum ati vazut int\u00e2lnirea pentru titlul suprem, Olanda \u2013 Spania?
\n\u2013 Animat p\u00e2na la disperare de dorinta apriga sa se termine c\u00e2t mai repede si sa se treaca la penaltiuri.
\n\u2013 Dar finala mica, Germania \u2013 Uruguay?
\n\u2013 Cu regeretul ca n-a fost finala mare.
\n\u2013 Vreti sa spuneti ca Spania nu este o campioana merituoasa?
\n\u2013 Ba este, at\u00e2ta vreme c\u00e2t fotbalul se joaca pe goluri, iar ibericii au inscris cu unul mai mult dec\u00e2t olandezii, care n-au inscris deloc.
\n\u2013 Bine, dar la noi toata lumea buna si competenta a vorbit despre reinventarea fotbalului-spectacol, despre transferul la Nationala lui Del Bosque a masinariei de pase de la Barcelona lui Guardiola, despre jocul ofensiv al noilor campioni mondiali, despre tiki-taca…
\n\u2013 Un moment! Sa le luam pe r\u00e2nd.
\nDaca echipa Spaniei a reinventat ceva, atunci acel ceva este lovirea mingii cu latul si reduplicarea la infinit a acestui procedeu tehnic care tine, totusi, de copilaria fotbalului. In toate cele 120-130 de minute ale finalei n-am vazut dec\u00e2t o singura vaga deviere cu exteriorul undeva, pe la mijlocul terenului, si sutul lui Iniesta cu siretul, cum zic fotbalistii, la golul din prelungiri; in rest, o monotona si obsedanta trimitere cu latul a mingii de la un jucator la altul, menita sa conserve c\u00e2t mai indelung searbada posesie \u2013 bref, o miuta mai dichisita, careia i s-a gasit suavul nume de alint tiki-taca. Intr-o traducere libera in limbajul colorat si sugestiv al galeriei din Obor, asta se cheama \u201ena-ti-o tie, da-mi-o mie\u201c, iar in jargonul practicantilor tenisului de masa, \u201ejocul la tacaneala\u201c.
\nPentru a fi rigurosi si drepti cu istoria, se cuvine sa facem precizarea ca aceasta \u201enoutate\u201c are o vechime ce se contabilizeaza in decenii \u2013 si anume, vreo patru. Daca nu mi-ar fi teama ca o sa ma acuzi de pusee protocroniste as mai mentiona, cutreierat de vibranta m\u00e2ndrie patriotica aferenta, faptul ca inventia reprezinta un brand rom\u00e2nesc 100%. Prin anii ’69-’72 Nationala lui Angelo Niculescu practica o astfel de temporizare vehementa care nu era altceva dec\u00e2t actualul tiki-taca iberic, interpretat insa la chitara electrica, nu la mandolina de virtuozi, nicidecum de meseriasi harnici si constiinciosi.
\n\u2013 Insinuati ca internationalii rom\u00e2ni care n-au depasit faza grupelor la Mundialul mexican din 1970 erau mai valorosi dec\u00e2t echipierii campioanei mondiale din 2010?
\n\u2013 E greu de facut astfel de comparatii peste timp, plus ca, in aproape o jumatate de secol, fotbalul s-a schimbat substantial ca filozofie, organizare, strategie si tactici de joc. Iti aduc insa aminte ca, in grupa mortii de la Guadalajara, Rom\u00e2nia s-a situat, e adevarat, pe locul al III-lea, dupa Brazilia, echipa care avea sa c\u00e2stige titlul in acel an, si Anglia, campioana mondiala en titre, dar inaintea Cehoslovaciei care avea la activ doua finale de C.M. Impotriva unor formatii de asemenea anvergura, temporizatorii lui Angelo Niculescu au marcat, totusi, patru goluri (portionate echitabil: doua cehilor si doua brazilienilor, ca sa nu se supere nimeni…) \u2013 doar cu doua mai putine dec\u00e2t au inscris spaniolii cei ofensivi in intreg turneul final.
\nSi-ti mai aduc aminte ca faza in care Dumitrache l-a intors de c\u00e2teva ori ca pe-o clatita pe fundasul Angliei, Labone, dupa care l-a dat cap in cap cu Bobby Moore, capitanul Albionului, apreciat, la acea ora, drept unul dintre cei mai valorosi stopperi din lume, a fost considerata printre cele mai spectaculoase din intreg turneul final, fiind reluata de 72 de ori in doar doua saptam\u00e2ni de televiziunea tarii gazda. Legenda mai spune ca o celebra echipa braziliana a vremii, Flumiense, a oferit pentru achizitionarea numarului 9 din Nationala noastra contravaloarea greutatii sale in aur. Drept este ca Dumitrache era filiform si nu foarte inalt, dar orisic\u00e2t…
\n\u2013 Sa revenim la spanioli, contemporanii nostri…
\n\u2013 Ti-am vorbit despre dexteritatea lor stereotipa in lovirea balonului cu latul atunci c\u00e2nd acesta se afla in posesia lor. A doua componenta esentiala a jocului echipei lei Del Bosque a fost pressingul infernal, efectuat cu o vivacitate iesita din comun pe toata durata meciurilor, dar nici aceasta nu este o inventie spaniola; patentul exista de c\u00e2teva decenii \u2013 in\u00a0 fotbalul european, cu deosebire, unde, la un moment dat, constituia o adevarata moda. Daca Spania a adus vreo noutate in tactica jocului, aceasta ar fi combinarea eficienta a pressingului necrutator cu lejeritatea pasarii mingii cu latul. S-a vazut insa ca treaba asta nu tine intotdeauna: mediocra formatie a Elvetiei, asezata, insa, in teren si instruita auster de neamtul Otmar Hitzfeld, nu s-a lasat narcotizata de farmecul frivol al lui Xavi et comp. iar rezultatul s-a vazut. Cred ca daca junele selectioner al Germaniei, Joachim L\u00f6ve, ii dadea un telefon conationalului sau de pe banca tehnica a Elvetiei altfel se scria istoria semifinalei…
\nSi ca sa incheiem capitolul Spania, voi mai spune doar at\u00e2t: invocarea jocului Barcelonei ca temelie si garantie a evolutiei reprezentativei iberice este superficiala, impresionista si nu se constituie intr-un argument de excelenta. In pofida presei foarte bune de care beneficiaza formatia lui Guardiola si a superlativelor desantate ce se vehiculeaza vizavi de unii dintre componentii sai, nu trebuie sa uitam ca, acum doi ani, Barcelona s-a calificat cu c\u00e2ntec de inima albastra in finala Champions League pe care a c\u00e2stigat-o neconvingator si tot cam dubios, iar anul acesta a fost martelata in semifinalele competitiei de o Internazionale Milano cam saracuta in fotbalisti de calibru greu, insa fortificata de inefabilul profesionalismului sec al lui Jose Murinho.
\n\u2013 Sa schimbam subiectul pentru ca este clar ca aveti o pioneza impotriva Spaniei. Cum vi s-a parut Olanda?
\n\u2013 Palida, rigida si dezamagitoare. A spus-o un mare olandez, Johann Cruyff: n-a jucat nimic si a facut anti-fotbal! Nu numai in finala, adaug eu. Daca, spre deosebire de Brazilia, in sferturi n-avea noroc sa dispuna pe banca tehnica de un selectioner dotat cu un cap lucid pe niste umeri impovarati de stafia lui Van Basten, meschina Olanda n-ar fi apucat ziua finalei pe meleagurile Africii de Sud.
\n\u2013 Au existat, totusi, echipe care sa va fi placut la acest Mondial?
\n\u2013 Desigur. Una dintre ele a fost Ghana, practicanta a unui joc foarte generos in efort, antrenant, in vizita, cu atleti capabili de executii tehnice remarcabile, adesea. La fel, formatia Slovaciei mi-a lasat o impresie frumoasa, ca si Uruguayul si Paraguayul, de altfel, ca sa nu mai vorbesc despre t\u00e2nara trupa a Germaniei, a carei expectativa prelungita din semifinala cu spaniolii ram\u00e2ne pentru mine o enigma. Toate aceste teamuri au etalat un fotbal superior, din toate punctele de vedere, finalistelor care, ca si Italia, Franta sau Anglia, au uitat adevarul elementar ca atunci c\u00e2nd ajungi intr-un turneu final de Campionat Mondial, singurul lucru care trebuie sa te preocupe este sa joci frumos: restul vine de la sine…
\n\u2013 Uruguayanul Diego Forlan a fost desemnat jucatorul nr. 1 al competitiei…
\n\u2013 Probabil pentru ca trebuia sa primeasca cineva si acest trofeu. Forlan este un bun suteur, si din lovituri libere, si din actiune, dar are lungi perioade de absenta din joc, nu este predispus la efort si, in plus, afiseaza nu o data un fel de vedetism indigest si cam fara acoperire \u2013 ceva de genul lui Cristiano Ronaldo, dar cu mai putin gel in freza.
\n\u2013 Dumneavoastra pe cine ati fi desemnat number one in locul lui Diego Forlan?
\n\u2013 Ca sa fiu sincer, daca era dupa mine, la aceasta editie a Mondialului n-as fi atribuit titlul pentru cel mai bun fotbalist. Sau i l-as fi decernat lui Andrea Pirlo.
\n\u2013 Pai, n-a evoluat dec\u00e2t o repriza, si in aceea nerefacut complet dupa accidentare…
\n\u2013 Da, dar in 45 de minute a luminat orbitor jocul squadrei azzura, ca un veritabil fuori classe, cum zic italienii. A fost singurul fotbalist care, in putinul timp c\u00e2t s-a aratat pe un stadion sud-african, m-a obligat sa ma g\u00e2ndesc ca, poate, si in fotbal exista, totusi, geniu.
\n\u2013 Sa inteleg din tot ce-ati spus astazi ca Mondialul 2010 a fost o competitie situata la cel mai scazut nivel?
\n\u2013 Nu-ti pot raspunde p\u00e2na nu vedem si Mondialul 2014…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 Acum, c\u00e2nd a nouasprezecea editie a Cupei Mondiale a devenit istorie \u2013 ca sa imprumut si eu o formula-standard din arsenalul metaforismului malaiet al comentatorilor de profesie \u2013, va propun, magistre, sa abandonam temporar consideratiile politico-filozofice, geo-strategice, metafizico-antropologice si psiho-patologice asupra fenomenului fotbalistic si sa abordam punctual, la nivelul ierbii, c\u00e2teva chestiuni legate de… Cite\u0219te mai mult »Stadioanele sud-africane: un loc de dat cu latul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2886,2887],"class_list":["post-3686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cupa-mondiala-fotbal","tag-stadioanele-sud-africane"],"views":1630,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3686"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3686\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}