{"id":3670,"date":"2010-07-22T15:11:09","date_gmt":"2010-07-22T13:11:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3670"},"modified":"2010-07-22T15:11:26","modified_gmt":"2010-07-22T13:11:26","slug":"muzee-in-pericol-la-cluj","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzee-in-pericol-la-cluj\/","title":{"rendered":"Muzee in pericol.  La Cluj"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Daca am face o lista a muzeelor Rom\u00e2niei aflate, sub o forma sau alta, \u00een pericol de disparitie, ar trebui, probabil, sa umplem c\u00e2teva pagini. Si ar necesita, oricum, o multime de explicatii si paranteze. O vizita la Cluj poate sa ofere unui vizitator, c\u00e2t de c\u00e2t avizat, senzatia de pericol iminent, \u00een care se gasesc muzeele din oras. Nu chiar toate (nu discut, aici, despre muzeele universitare si despre cele ecleziale), dar, \u00een orice caz, cele mai importante, chiar daca nu \u00een acelasi fel si nu \u00een aceeasi masura. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Despre Muzeul National de Istorie a Transilvaniei poate ca, \u00een sf\u00e2rsit, s-ar fi putut spune lucruri bune. Dupa o \u00eendelungata letargie, vecina cu moartea clinica, muzeul parea sa fi iesit din criza. Recent \u00eenceputele lucrari de restaurare a cladirii din str. Constantin Daicoviciu, ca si planuita reconfigurare a expozitiei permanente (precedenta parea sa fie \u00eenrudita, ca vechime, cu Dinoterium-ul de la Muzeul \u201eAntipa\u201c) s-au lovit, \u00eensa, de orgolii demolatoare demne de cauze mai bune. Pe de o parte, Universitatea \u201eBabes \u2013 Bolyai\u201c a formulat o cerere de retrocedare a cladirii muzeului. Sa zicem ca ar fi \u00eendreptatiti. Nu asta discut acum. Dar, marturisesc, \u00eemi este greu sa \u00eenteleg cum este posibil ca niste universitari (nu mai vorbim de pretentiile lor elitiste) sa fie at\u00e2t de miopi \u00een g\u00e2ndire, \u00eenc\u00e2t sa ceara, de la acelasi stat care \u00eei \u201ehraneste\u201c si pe ei (pentru ca universitatea \u00een cauza este publica, nu privata), o cladire ce adaposteste un tezaur cultural extrem de valoros, fara sa arate ca le pasa de consecintele gestului lor, \u00een eventualitatea \u00een care ar c\u00e2stiga procesul: muzeul ar trebui fie sa se mute (unde si cu ce bani?), fie sa plateasca universitatii o chirie lunara. \u00cen ambele ipostaze, costurile de administrare a averii publice ar creste, ca si grijile pentru protejarea patrimoniului cultural national. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, conflictul \u00eenceput acum mai bine de cinci ani, \u00eentre actualul director al muzeului si majoritatea personalului de specialitate din muzeu, face ca activitatea institutiei sa se desfasoare cu mari sincope. Razbunarile au trecut, de multa vreme, de faza memoriilor, a conferintelor de presa si a interviurilor publicate \u00een presa locala si cea bucuresteana, ajung\u00e2nd \u00een etapa denunturilor (aparent, calomnioase), la noul bau \u2013 bau al natiunii rom\u00e2ne, mediatic omniprezenta DNA. Probabil ca va fi nevoie de o interventie energica si, totodata, plina de\u00a0 \u201ediplomatie\u201c a Ministerului, pentru a calma spiritele si a face ca muzeul sa functioneze din nou. P\u00e2na atunci, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei este nevizitabil, cu exceptia colectiei de istorie a farmaciei (aflata, si ea, \u00eentr-o stare, relativ, precara).<br \/>\nMuzeul Etnografic al Transilvaniei a beneficiat, pentru sectia sa pavilionara, de un salvator face lift, realizat acum c\u00e2tiva ani. Palatul Reduta, \u00een care a avut loc procesul memorandistilor, a reprimit ceva din grandoarea de alta data, iar noua expozitie permanenta reprezinta o demonstratie curata (chiar daca, poate, putin prea didactica, dupa gustul meu), foarte bine argumentata, a realitatii etnografice din Transilvania, ilustrata printr-un bogat patrimoniu. \u00cen acelasi timp, \u00eensa, Parcul Etnografic de la Hoia, un muzeu \u00een aer liber care poarta numele \u00eentemeietorului, Romulus Vuia (este interesant de remarcat faptul ca proiectul parcului dateaza \u00eenca din 1929!), si care este sectie a aceluiasi Muzeu Etnografic al Transilvaniei, este victima unei investitii a Consiliului Judetean \u2013 un alt fel de parc, unul industrial, care, de la construirea sa, a dus la aparitia unor alunecari de teren extrem de grave. Deja, patru case au fost mutate, \u00een regim de urgenta, pentru a nu se prabusi. Faptul s-a \u00eent\u00e2mplat din vina ignorantei unui decident care, la vremea respectiva, nu a cerut si avizul necesar, de la Directia pentru Cultura a Judetului, neglij\u00e2nd zona de protectie legala de care beneficiaza muzeul \u00een aer liber. S-a ajuns, astfel, ca investitia consiliului \u00een parcul industrial (salutara, \u00een sine, de altfel) sa fie diminuata de cheltuielile impuse aceluiasi consiliu judetean, pentru salvarea monumentelor din parcul etnografic. Asta, ca sa nu mai punem la socoteala energia cheltuita de muzeografi, pentru a scoate din pericol niste monumente care, altfel, ar fi putut sa ram\u00e2na, nederanjate, \u00eenca multa vreme, de acum \u00eenainte, si prejudiciul fizic adus patrimoniului cultural.<br \/>\nNu departe de sectia pavilionara a Muzeului Etnografic, \u00een Piata Unirii, se afla, \u00een Palatul B\u00e1nnfy, sediul Muzeului de Arta Cluj-Napoca. Realizat prin reunirea colectiei donate de Virgil Cioflec cu lucrari provenite din alte colectii publice si private, patrimoniul Muzeului este adapostit \u00een palatul ianugurat \u00een 1785, ca resedinta a guvernatorului de atunci al Transilvaniei, din 1965 (fusese atribuit muzeului \u00eenca din 1956, dar cladirea a trecut printr-un \u00eendelungat proces de restaurare, \u00eencheiat, de fapt, abia \u00een 1974!). La acel moment, cladirea era, deja nationalizata, de mai multi ani. Ultimul proprietar (decedat \u00eentr-un azil de batr\u00e2ni), se spune, a lasat prin testament, persoanei care a avut grija de el, p\u00e2na \u00een ultima clipa, ceva ce nu \u00eei mai apartinea: palatul. Mostenitorul \u00eengrijitoarei revendica, azi, sediul muzeului. Ma rog, sa zicem ca e dreptul lui sa revendice. Din motive care ar necesita prea multe explicatii, nici autoritatile, nici justitia nu s-au grabit sa gaseasca o solutie pentru muzeu. Managerii succesivi ai muzeului, dupa 1989, au facut tot ce le-a stat \u00een puteri pentru a \u00eengriji cladirea si, \u00een 1998, au reusit finalizarea unui proiect de restaurare generala a monumentului. Au avut, apoi, tot timpul pentru a \u00eembunatati acest proiect, pentru ca el nu a fost pus \u00een opera nici p\u00e2na \u00een ziua de azi. Cu toate ca, la un moment dat, se gasise si o sursa de finantare europeana, prioritatile schimbatoare ale Consiliului Judetean au facut ca investitia sa fie, mereu, am\u00e2nata, mai ales ca legea interzice utilizarea resurselor bugetare pentru reparatii capitale (iar restaurarile de monumente istorice sunt asociate acestei categorii de lucrari) la imobile revendicate. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, nu sprijina ideea despagubirii, \u00een bani, a pretinsului mostenitor, ceea ce creste pericolul aruncarii \u00een strada a muzeului. \u00cen tot acest timp, palatul se degradeaza, iar lucrarile de arta se afla \u00eentr-un pericol din ce \u00een ce mai mare de distrugere.<br \/>\nNe place sa ne batem cu pumnul patriotic \u00een pieptul de arama cu ceea ce au realizat stramosii nostri. \u00cei pretuim pe Romulus Vuia, pe Constantin Daicoviciu, pe Virgil Cioflec, pentru ceea ce au facut, la vremea lor, pentru ca patrimoniul national sa fie pus \u00een valore. Si asa e normal. Dar este o pretuire ipocrita, at\u00e2ta vreme c\u00e2t cei care \u00eencearca, azi, sa le continue opera sunt, sistematic, umiliti de politicieni, de afaceristi, de confratii \u201eintelectuali\u201c si lucreaza \u00een deplina indiferenta a comunitatii. Cine e de vina? Societatea, \u00eendobitocita de munca pentru Omul Nou, si de acculturatia devastatoare? Sau, poate, managerii de muzeu, care nu reusesc sa \u00eei convinga pe decidentii zilei ca dezinteresul pentru patrimoniul cultural este sinucigas pentru natiune? Sau&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daca am face o lista a muzeelor Rom\u00e2niei aflate, sub o forma sau alta, \u00een pericol de disparitie, ar trebui, probabil, sa umplem c\u00e2teva pagini. Si ar necesita, oricum, o multime de explicatii si paranteze. O vizita la Cluj poate sa ofere unui vizitator, c\u00e2t de c\u00e2t avizat, senzatia de pericol iminent, \u00een care se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzee-in-pericol-la-cluj\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Muzee in pericol.  La Cluj<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2875,2877,2876],"class_list":["post-3670","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-muzee-cluj","tag-muzeul-etnografic-al-transilvaniei","tag-muzeul-naional-de-istorie-a-transilvaniei"],"views":3226,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3670","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3670"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3670\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3670"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3670"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3670"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}