{"id":3667,"date":"2010-07-22T15:08:57","date_gmt":"2010-07-22T13:08:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3667"},"modified":"2010-07-22T15:09:10","modified_gmt":"2010-07-22T13:09:10","slug":"lumea-ca-interioritate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lumea-ca-interioritate\/","title":{"rendered":"Lumea ca interioritate"},"content":{"rendered":"

Introvertiti sau extrovertiti, discreti sau expansivi, ne trezim victime ale ratiunii si perceptiei pentru ca nu ne putem ocoli conditia de entitati captive, \u00eenchise \u00eentr-un trup, apoi \u00eentr-o minte, \u00eentr-o casa, \u00eentr-un birou, \u00eentr-un oras, \u00eentr-o tara, \u00eentr-un punct geografic, pe o planeta care pare a fi desi nu mai e demult. Jan Eugen \u00eesi exploreaza propria interioritate. Copilul din cutii, propria lui fiica, este de fapt fiecare dintre noi, prins \u00een jocul utopic al libertatii, dar cazut la un moment dat, greoi, precum cadrele de metal ale fotografiilor, \u00een limitele materiei.<\/strong><\/em>
\nTeoriile postmoderne reevalueaza ideea prizonieratului \u00een corp, sustin\u00e2nd fluiditatea identitatii (a genului si sexului) la care contribuie corpul ca notiune conventionala. Nimic nu poate fi fixat, totul este discutabil si reversibil. Foucauld vorbeste despre prizonieratul corpului \u00een suflet, pentru ca trupul nu trebuie \u00eenteles ca materie vie, ci ca evidenta performativa, ca expresie a mintii.
\nDe fapt, constiinta si trupul se conditioneaza reciproc. Avem exemple \u00een istoria culturii, de scriitori si artisti care au acceptat \u00eenchisoarea ca pe o experienta eliberatoare. Cultura crestina mizeaza pe suferinta trupului pentru m\u00e2nturirea spiritului, iar budismul pune accent pe nirvana, pe starea suprema care este decorporalizata.
\nProblematicile corporalitatii cu modalitatile sale de reprezentare traverseaza istoria artelor pun\u00e2nd accent pe canoanele stricte ale \u00eenceputurilor, apoi pe trecerea ulterioara la combaterile traditionalismului \u00een avangarda moderna, p\u00e2na la expresia postmoderna a rupturilor violente cu trecutul. \u00cen arta contemporana corpul poarta semnele unei explorari maxime, \u00eensa, poate \u00een mod paradoxal, ram\u00e2ne un instrument viu de analiza si interogare.<\/p>\n

Actiunea-vernisaj cu care s-a deschis expozitia \u201eLumea ca interioritate\u201c a artistului Jan Eugen, Galeria Calina, Timisoara, curatoare Olivia Nitis, g\u00e2ndita \u00een colaborare cu artistul, a avut menirea de a implica publicul, de a determina acea ruptura cu existenta cotidiana, permit\u00e2nd accesul \u00eentr-o cutie (la propriu), o lume \u00een care nu poti intra dec\u00e2t printre doua (chiar trei) siluete care \u00eencadreaza intrarea. Am propus un tip de experienta care sa nu lase privitorul indiferent, o experienta care permite reactii diferite, de la stupoare, iritare, jena, ezitare, p\u00e2na la curiozitate si amuzament. Micul discurs tinut din aceeasi pozitie a completat atmosfera dinlauntrul cutiei expozitonale si a invitat participantii la o meditatie asupra noastra ca indivizi captivi \u00een noi \u00eensine. \u201eNu cautati \u00een afara, \u00een interiorul omului se afla adevarul\u201c, spunea Sf. Augustin, iar aceasta filosofie \u00eesi pastreaza valabilitatea \u00een contextul contemporan al ratacirii. \u00cen esenta, aceasta forma de prizonierat traverseaza istoria umanitatii, pentru ca ridica problema conditiei umane aflate la confluenta dintre accesul vertical si supunerea orizontala. Iesirea, ca si intrarea, este un proces complex, dificil, cu sincope, frici, traume. Poate fi o experienta revelatoare sau expresia esecului total. Ceea ce conteaza, \u00eensa, ram\u00e2ne cautarea ei.
\nNe exersam singuratatea cu speranta ca nu suntem singuri. Jan Eugen are curajul de a cauta sa umple propriul gol interior, iar copilul cu ochi mari, albastri si vii, Maria, \u00eel \u00eensoteste pe acest drum pentru a da sens experientei singuratatii. Jan Eugen este un artist sensibil la suprafete, la caliatea imaginii, la texturi, la expresivitatea materialelor cu care lucreaza. Fotografiile sunt rezultatul unui proiect demarat cu c\u00e2tiva ani \u00een urma, dintr-o joaca serioasa a Mariei cu spatiul din cutiile de carton. Povestea de acum este una despre corp, intimitate, eliberare si prizonierat.
\nInstalatia de fotografie reuseste sa transforme spatiul Galeriei Calina, \u00eenr-un spatiu permisiv, \u00een care nu asisti la o etalare clasica de imagini, ci la un joc cu reguli solide \u00een care fotografia devine obiect, devine realitate concreta \u00een jurul careia te \u00eenv\u00e2rti, cu care interactionezi, \u00een ideea interceptarii ideii artistice \u00eentr-un proces de dialog.
\nPoate veti avea sentimentul unei profunde claustrari sau poate va veti descoperi resursele de detasare, dar discursul aparent usor poate deveni incomod si insistent \u00eentr-un scurt, dar dens parcurs prin culoarele care va vor \u00eenghiti \u00een galerie. Daca va veti simti ca Iona \u00een burta de carne a balenei este doar pentru a va pregati iesirea ca o intrare \u00eentr-o burta c\u00e2t lumea….<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Introvertiti sau extrovertiti, discreti sau expansivi, ne trezim victime ale ratiunii si perceptiei pentru ca nu ne putem ocoli conditia de entitati captive, \u00eenchise \u00eentr-un trup, apoi \u00eentr-o minte, \u00eentr-o casa, \u00eentr-un birou, \u00eentr-un oras, \u00eentr-o tara, \u00eentr-un punct geografic, pe o planeta care pare a fi desi nu mai e demult. Jan Eugen \u00eesi… Cite\u0219te mai mult »Lumea ca interioritate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2872,2873,2874],"class_list":["post-3667","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ideea-prizonieratului-in-corp","tag-manturirea-spiritului","tag-nirvana"],"views":1742,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3667","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3667"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3667\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3667"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3667"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3667"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}