{"id":3653,"date":"2010-07-22T14:56:50","date_gmt":"2010-07-22T12:56:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3653"},"modified":"2010-07-22T15:01:36","modified_gmt":"2010-07-22T13:01:36","slug":"romanian-short-waves-%e2%80%93-cannes-2010","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanian-short-waves-%e2%80%93-cannes-2010\/","title":{"rendered":"ROMANIAN SHORT WAVES \u2013 CANNES 2010"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\">Un nou nou val al<br \/>\ncinematografiei rom\u00e2nesti<\/p>\n<p><strong>\u201eTrenul foamei\u201c (2010)<br \/>\nRegia: Viorel TIMARU<br \/>\nDurata: 26 minute<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Drama<\/strong><br \/>\nPremiera mondiala<\/p>\n<p>Scenariul: Viorel Timaru. Imaginea: Oleg Mutu. Muzica: Vali Sterian. Montajul: Silviu Marianciuc. Sunetul: Laura Lazarescu.\u00a0 Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film). Interpreteaza: Mircea Andreescu, Silviu Debu.<br \/>\nUn veteran de razboi, av\u00e2nd dreptul de a putea fi \u00eensotit pe calea ferata, \u00eesi cauta un client pe la casele de bilete din Gara de Nord. T\u00e2narul pe care a pus ochii refuza afacerea, pretext\u00e2nd ca poate calatori cu un bilet cu pret redus, pe baza carnetului sau de student. Nefiind vizat, lucratoarea de la ghiseu nu-i elibereaza\u00a0 legitimatia de calatorie. Alta solutie nu exista dec\u00e2t sa devina \u00eensotitorul veteranului, \u00een schimbul unei sume negociabile. Urca \u00een tren am\u00e2ndoi, se instaleaza \u00eentr-un compartiment izolat si \u00eencep o lunga conversatie. Este, de fapt, un dialog \u00eentre v\u00e2rste, dar mai ales si \u00eentre vremurile traversate de fiecare. Batr\u00e2nul \u00eei ofera m\u00e2ncare din putinul sau, depan\u00e2nd amintiri legate de \u201etrenul foamei\u201c, c\u00e2nd, imediat dupa razboi, moldovenii \u00eesi paraseau satele spre a veni \u00een sud, unde viata era un pic mai suportabila. Iata, \u00eensa, ca, oric\u00e2t de mult a \u00eencercat batr\u00e2nul sa nu lase pe nimeni \u00een compartiment, trenul se umple cu noii muritori de foame ai zilei.<br \/>\nPovestea asaza, asadar, fata \u00een fata conditia similara a saraciei de ieri si de azi. Este aici un film de actualitate imediata, dureros. Cineastul nu cruta pe nimeni, nici pe t\u00e2narul infatuat si necunoscator, nici pe batr\u00e2nul capabil sa recurga la trucuri de acest gen spre a supravietui. Un avertisment \u00een spatele unui road movie: un reportaj-ancheta pe calea ferata \u00eentr-o zi oarecare, cu oameni oarecare, fara a conta ca unul este aproape de capatul zilelor, iar celalalt \u00eenca la \u00eenceputul intrarii \u00een viata. Nici unul, nici celalalt nu prea stiu, de fapt, \u00eencotro se \u00eendreapta.<br \/>\nUn film trist, o satira implicita, cu c\u00e2teva secvente exprimate \u00een exces, ca si jocul actorilor, la antipozi, spre a da consistenta unui fals conflict \u00eentre generatii. Acelasi repetabil \u201etren al foamei\u201c \u00eei poarta pe am\u00e2ndoi spre niciunde.<\/p>\n<p><strong>\u201eMuzeul relatiilor distruse\u201c (2009)<br \/>\nRegia: Iulia RUGINA<br \/>\nDurata: 13 minute<br \/>\nTara: Bosnia-Hertegovina-Rom\u00e2nia<br \/>\nLimba: Engleza<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Comedie<\/strong><\/p>\n<p>Scenariul: Iulia Rugina. Imaginea: Erol Zubcevic. Muzica: Mihai Dobre, Alex Pop.\u00a0 Montajul: Timur Makarevic. Interpreteaza: Manca Dorrer, Boris Ler.<\/p>\n<p>Un excelent discurs parodic si postmodern asupra caderii \u00een degringolada a sentimentelor c\u00e2ndva fierbinti. Vorbit \u00een engleza, filmul este structurat pe toposurile imaginarului sentimental itinerant: I. Hotel Room; II. City; III. Museum. Ne aflam la Sarajevo, un weekend \u00een \u201eorasul iubirii\u201c. Ana \u00eel asteapta pe Boris, dar acesta nu mai vine. Un sir de scrisori, de apeluri insistente, ramase fara rezultat. Ce-i ram\u00e2ne fetei dec\u00e2t sa paraseasca si ea locul iubirii de altadata, din orasul devenit \u201emuzeul relatiilor distruse\u201c?<br \/>\nAflam aici un racord la \u201eHiroshima, dragostea mea\u201c prin impetuoasa clamare a unui trecut afectiv. Tratamentul este desigur altul, desi modernitatea discursului lui Alain Resnais nu are nici un cusur nici astazi. T\u00e2nara regizoare \u00eendrazneste sa duca mai departe genul filmului de \u201epostdragoste\u201c, sa-i spunem asa. Dezamagirea fetei nu are margini. Rabufnirea ei este multipla si, p\u00e2na la urma, controlata. De vina pare a fi, saracul, un ursulet de plus, semnul acelei muzici a inimilor c\u00e2ndva la unison, acum despartite.\u00a0 Numele lui Boris \u00eensemna un lung, aproape interminabil, sir de calitati: \u201eiubitor, dragut,\u00a0 minunat, tandru, inteligent, aventuros, deschis imaginatiei, dulce, romantic, gentil, proaspat, loial, spontan, generos, ambitios, tare, senzitiv, onest, confidential, bogat si absolut de neoprit \u00een pat\u2026\u201c<br \/>\nC\u00e2nd totul piere, ursuletul \u2013 o metonimie a iubirii pierdute \u2013, apare \u00een postura de \u00eencasator de reprosuri, batut, calcat \u00een picioare. Si geamantanul este mult mai greu la plecare, la parasirea orasului iubirii, devenit un imens muzeu al relatiilor distruse. Un cimitir al sentimentelor.<br \/>\nO regizoare de urmarit. Nu doar pentru ca da relief unui feminism rafinat, ci pentru ca talentul ei este remarcabil supravegheat de inteligenta, sub semnul, si el promitator, al cunoasterii poncifelor, precum si al solutiilor de evitare a acestora si de \u00eemprospatare a imaginarului filmic.<\/p>\n<p><strong>\u201eColivia\u201c(2010)<br \/>\nRegia: Adrian SITARU<br \/>\nDurata: 17 minute<br \/>\nProductie: Rom\u00e2nia-Olanda<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Drama<\/strong><\/p>\n<p>Scenariul: Adrian Sitaru. Imaginea: Adrian Silisteanu. Interpreteaza: Adrian Titieni, Clara Voda, Vlad Voda.<\/p>\n<p>O noua bijuterie cinematografica sub pana acestui virtuoz al genului scurt care este Adrian Sitaru. Regizorul detine stiinta semnului si nu ezita \u00een a exprima farmaceutic reactiile personajelor sale, expuse \u00een registre diferite. Este unul dintre cele mai bune povestiri ale unui gen al filmului de familie, \u00een formula dusa la desav\u00e2rsire de francezi, dar si de americani, a \u201erazboiului sexelor\u201c pe ecran. \u201eColivia\u201c se deruleaza\u00a0 la un nivel imediat, al lucrurilor vizibile, referential si, de asemenea, la fel de riguros articulat, pe un palier al expresivitatii puternic si subtil conotative. O pasare adusa acasa este adapostita \u00eentr-o colivie. Pasarea moare. Deznodam\u00e2ntul se refracta \u00een mica ecuatie concentrationista a unei casnicii-cavou.<br \/>\nCu at\u00e2t de putine, de simple, dar de percutante, mijloace, \u201eColivia\u201c trece rapid \u00een\u00a0 sistemul stilistic al unor parametri ce \u00eengaduie pregnanta alegorica, nu doar simpla si aparent la \u00eendem\u00e2na metafora a spatiul \u00eenchis, din care nu se poate evada dec\u00e2t \u00een moarte.<br \/>\nPoate reconcilia copilul Mihnea divortul afectiv dintre parintii lui? Se vede ca nu. Cei doi nu mai comunica de mult, iar ceea ce parea sa-i readuca la dialogul firesc, resuscitant \u2013 o biata colivie, ca dovada ca baiatului lor \u00eenca i se mai permite jocul sub protectia familiala \u2013, se transforma \u00eentr-un nou prilej de a se \u00eengropa fiecare cu g\u00e2ndurile lui. Noaptea celor doi nu mai este de mult un sfetnic bun. Nu doar pentru ca, \u00een acelasi pat fiind, sunt iremediabil separati, dar orice \u00eencercare se transforma \u00eentr-un esec. Iata un amanunt. C\u00e2nd tatal simte ca din nou nu va fi ascultat de sotie, are un fel anume de a-si arunca plapuma, cu piciorul, peste corpul lui supraponderal, inert, filmat \u00eentr-un racursi lateral, ca si cum cineastul ar dori sa fixeze cadrul unui cavou. Cei doi actori, Clara Voda si Adrian Titieni, prezenti si \u00een alte filme ale lui Adrian Sitaru, sunt aici ireprosabili.<\/p>\n<p><strong>\u201eClopotul\u201c (2009)<br \/>\nRegia: Sabin DOROHOI<br \/>\nDurata: 16 minute<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Comedie-drama<\/strong><\/p>\n<p>Scenariul: Sabin Dorohoi. Imaginea: Alex Traila. Montajul: Dan Nanoveanu. Costumele: Lorena Canja, Monica Bitu. Decorurile: Lorena Canja. Sunetul: Mihai Orasanu. Interpreteaza: Orlando Petriceanu, Constantin Dinulescu, Nicolae Botezatu.<\/p>\n<p>Participant la\u00a0 mai multe festivaluri internationale, \u00een grupajul de la Cannes 2010, \u201eClopotul\u201c face figura aparte, \u00een sensul ca este o \u00eencercare de comedie dramatica, pe un fond cultural traditional. Un moment crucial al existentei, nunta, nu poate fi conceput fara ca, la cununia religioasa, mirii sa beneficieze de un clopot la biserica din satul lor. Un\u00a0 t\u00e2nar \u00eentreprinzator \u00eencearca sa rezolve problema. Convoc\u00e2ndu-l pe Bontas, cantorul de la biserica, merg la Timisoara, la Mitropolie, pentru a obtine aprobarea si sprijinul necesare. Ajung la un \u201eBirou turnator\u201c, de unde procura clopotul nou-nout. Comedia are nuante satirice, la adresa obiceiului de a calatori cu ploconul la subsuoara, nelipsita fiind damigeana cu tuica.<br \/>\nV\u00e2rtos, prea v\u00e2rtos pe alocuri, \u201eClopotul\u201c preia unele rezolvari \u00een maniera instrumentata de un Geo Saizescu \u00een dipticul cu Pacala, mai mult din partea a doua, a \u00eentoarcerii personajului.<\/p>\n<p><strong>\u201e10\u201c (2009)<br \/>\nRegia: Dorian BOGUTA<br \/>\nDurata: 19 minute<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Drama<br \/>\nPremiera mondiala<\/strong><\/p>\n<p>Scenariul: Dorian Boguta. Imaginea: Liviu Pojoni. Muzica: Adrian Cristescu. Montajul: Dana Bunescu. Decorurile: Mihai Dorobantu. Sunetul: Oliver Sterian.<br \/>\nInterpreteaza: Andrei Aradits (Vlad), Irina Teodorescu (Irina), Mirela Oprisor (Ana). Producator: Mihaela Carmen Stoian (Bell-Film).<\/p>\n<p>Actorul Dorian Boguta s-ar putea spune ca s-a afirmat cu personajul sotului din \u201eFrancesca\u201c de Bobby Paunescu, intrat \u00een programul venetian al anului 2009. Cu acelasi prilej a aparut si \u00een \u201ePortretul luptatorului la tinerete\u201c, \u00een regia lui Constantin Popescu Jr.\u00a0 \u00cen 2010, la TIFF, a\u00a0 fost vazut \u00een \u201eCaravana cinematografica\u201c de Titus Muntean, \u00een rolul lui Tavi.<br \/>\nDupa absolvirea Actoriei,\u00a0 la U.N.A.T.C, a lucrat o vreme ca asistent al profesorului\u00a0 Florin Zamfirescu. A \u00eenfiintat alaturi de alti actori o Scoala de film si televiziune. Tinta acesteia este actoria de film. Cu asemenea preocupari multiple, la care adaugam componenta didactica, nu ne mira ca actorul Dorian Boguta se apropie de regie. Felul cum o practica \u00een scurtmetrajul \u201e10\u201c indica, de asemenea cu precizie, interesul sau special pentru arta interpretarii. Actorii sai dau, \u00een \u201e10\u201c, veritabile probe de virtuozitate. Boguta \u00eensusi se depaseste ca simplu coordonator al jocului actoricesc. Filmul sau este povestea unei despartiri, a unui \u201eAdio\u201c. Exista un dramatism implicit, propriu oricarei rupturi sentimentale. \u00cen egala masura, regizorul-scenarist imprima momentului conditia unui joc, al dragostei si al despartirii. Tratamentul ludic se asociaza cu tragismul. Pentru a-si lua ramas bun de la Irina, Vlad \u00eei propune sa urce pe terasa unui bloc de zece etaje, unde sa valseze. Coincidenta din titlu este multipla. Suntem \u00een ziua de zece, c\u00e2nd s-au cunoscut, si au trecut zece luni de atunci. Totul este aparent frumos, desi cabotinismul lui Vlad pare un pic grotesc. Pe punctul de a se \u00eendrepta catre o alta iubire, el ignora apelul insistent pe care \u00eel auzim la telefon: \u201eVlad, sunt eu, Ana. Raspunde!\u201c.<br \/>\nEra greu de admis ca o asemenea relatie, unde regretul t\u00e2narului creste odata cu \u00eenaltimea imobilului si cu numarul de piruete valsante, se va sf\u00e2rsi cu un happy end. Surpriza are, totusi, nu doar o nota ironica, ci si una evident simbolica. \u00cenghitind inelul de logodna, Vlad se sufoca, poate sucomba chiar.<br \/>\nSe confirma \u00een felul acesta moartea, metaforica, a unei iubiri. Este de \u00eenteles ca sunt astfel \u00eendreptatite sperantele \u00eentr-un talent regizoral aflat abia la \u00eenceput.<\/p>\n<p>\u201ePloaie \u00een desert\u201c (2009)<\/p>\n<p><strong>Regia: Ilinca NEAGU<br \/>\nDurata: 15 minute<br \/>\nLimba: Engleza<br \/>\nCategoria: Fictiune<br \/>\nGenul: Comedie-Drama<br \/>\nFilm de scoala<\/strong><\/p>\n<p>Scenariul: Ilinca Neagu. Imaginea: Radu Tomici. Montajul: Bogdan Ionescu. Sunetul: Bogdan Ionescu. Interpreteaza: Aloysius Itoka, Cristina Cioran, Ana Maria Moldovan. Productie U.N.A.T.C. \u201eI. L. Caragiale\u201c Bucuresti.<\/p>\n<p>Un t\u00e2nar om de afaceri african, Henry Baftimbede, paraseste Parisul, unde-si lasa sotia, care \u00eel suna cu disperare, pentru a pune la punct o afacere \u00een Rom\u00e2nia. Se \u00eendrepta cu masina spre sud, pornind de la Bucuresti, pentru o importanta \u00eent\u00e2lnire de afaceri. Rataceste drumul, ocoleste prin niste sate din zona Lehliu, iar \u00een drumul spre Medgidia ram\u00e2ne fara benzina. \u00cencepe ploaia din senin iar un c\u00e2ine \u00eei fura telefonul mobil.<br \/>\nUn road movie, vorbit \u00een engleza, dar si \u00een franceza, face din Henry un ratacit \u00eentr-o lume pe care nu o \u00eentelege. Calitatea principala a filmului a si fost marcata prin Premiul pentru cel mai bun sunet, la editia din decembrie 2009 a Festivalului de film studentesc CineMAiubit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un nou nou val al cinematografiei rom\u00e2nesti \u201eTrenul foamei\u201c (2010) Regia: Viorel TIMARU Durata: 26 minute Categoria: Fictiune Genul: Drama Premiera mondiala Scenariul: Viorel Timaru. Imaginea: Oleg Mutu. Muzica: Vali Sterian. Montajul: Silviu Marianciuc. Sunetul: Laura Lazarescu.\u00a0 Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film). Interpreteaza: Mircea Andreescu, Silviu Debu. Un veteran de razboi, av\u00e2nd dreptul de a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanian-short-waves-%e2%80%93-cannes-2010\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">ROMANIAN SHORT WAVES \u2013 CANNES 2010<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,2859,2330],"class_list":["post-3653","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-filme-cannes","tag-filme-romanesti"],"views":4969,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3653","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3653"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3653\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3653"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3653"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3653"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}