{"id":3650,"date":"2010-07-22T14:55:13","date_gmt":"2010-07-22T12:55:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3650"},"modified":"2010-07-22T14:55:28","modified_gmt":"2010-07-22T12:55:28","slug":"ioan-holender-nouasprezece-ani-de-directorat-la-opera-de-stat-din-viena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ioan-holender-nouasprezece-ani-de-directorat-la-opera-de-stat-din-viena\/","title":{"rendered":"Ioan Holender, nouasprezece ani de directorat la Opera de Stat din Viena"},"content":{"rendered":"

Maresalul scenei lirice<\/strong>
\nCel mai lung mandat din istoria de peste 140 de ani a Operei de pe Ring-ul vienez! Mai \u00eentins dec\u00e2t al oricarui nume-reper, dec\u00e2t faimoasele directorate ale lui Gustav Mahler si Herbert von Karajan luate la un loc. Efectiv o Era, cum este deja numit. Numarul de 93 de premiere numai la Staatsoper creste la 118 daca socotim si perioada c\u00e2nd Ioan Holender a fost, concomitent, director si la Volksoper Viena. Calitatile lui ar putea fi rezumate prin doua sintagme, \u00eenalt profesionalism artistic si perspicacitate manageriala.
\n\u00centr-un teatru de repertoriu, cu titluri programate \u00een pachete, se aduna pe stagiune un imens rulaj de peste saizeci de opere si douazeci de balete. Marilor nume ale scenelor lirice, a caror prezenta era obligatorie pentru mentinerea prestigiului teatrului, le-a oferit posibilitatea prezentarii creatiilor lor \u201eautograf\u201c, dar le-a cerut de multe ori abordarea de roluri noi, la care acestia poate nici nu visau. Au mers pe m\u00e2na lui Holender si au izb\u00e2ndit.
\nPopularea afiselor cu vedetele timpului a trebuit \u00eentrepatrunsa cu aducerea \u00een fata publicului a tinerilor artisti de perspectiva. \u00cen aceasta directie, marea specializare a lui Ioan Holender \u00een cunoasterea vocilor, a vocalitatii rolurilor, a fost esentiala si indispensabila. Directorul a consolidat ansamblul Operei cu c\u00e2ntareti noi, plini de calitati, i-a observat cu atentie, i-a promovat \u00een roluri importante. Bucuria noastra este ca, printre acestia, se gasesc multi rom\u00e2ni, cei mai multi din toata istoria teatrului. Holender marturisea undeva ca din doi tineri care se prezentau la auditie cu virtuti similare \u00eel prefera pentru angajare pe rom\u00e2n. A fost sansa noastra de a avea un adevarat team national la Viena, din care s-au ales si vedete, lansate si pe alte scene mari.
\nDiversitatea repertoriala impune eforturi deosebite din partea acompaniatorilor, a instrumentistilor. Cu legendara Filarmonica vieneza \u00een fosa, care c\u00e2nta sub titulatura de Orchestra Operei de Stat, demersul a fost simplu, gratie \u00eenaltei lor valori si versatilitatii \u00een abordari: azi Rossini sau Verdi, m\u00e2ine Richard Strauss sau Wagner, poim\u00e2ine Massenet, Alban Berg sau Aribert Reimann. Toate baghetele celebre au dirijat la Viena. Si totusi, Ioan Holender a sesizat detaliile si, \u00een partea a doua a directoratului sau, l-a adus ca director muzical pe ilustrul Seiji Ozawa. Perioada \u00eenfloritoare!
\nConfruntat cu problematicile finalului de secol XX si \u00eenceputului de nou veac, directorul s-a facut remarcat printr-o privire moderna asupra nevoilor de \u00eennoire a teatrului liric. A abordat totul cu curaj, prin invitarea unor avangardisti \u00eentr-ale regiei, suport\u00e2nd deseori caderi spectaculoase sau apostrofari vehemente din partea puritanilor. A acceptat riscul contestarilor, cu conditia ca teatrul sa mearga \u00eenainte. Asa \u00eenc\u00e2t, cu toate ca Opera de Stat din Viena mai pastreaza montari vechi de cincizeci de ani, majoritatea mizanscenelor noi sunt incitante si provocatoare ideatic. Cu bucurie amintesc de montarea capodoperei enesciene \u201eOedipe\u201c, coproductie cu Deutsche Oper Berlin \u00een regia lui G\u00f6tz Friedrich. Ioan Holender a stimulat si creatia contemporana, prin programari de premiere mondiale, prin lucrari special comandate pentru scena vieneza.
\nO atentie deosebita a acordat formarii noii generatii de melomani, prin instituirea unui \u201eteatru \u00een teatru\u201c (la propriu, vorbind), destinat exclusiv productiilor pentru copii, \u00een care nu s-a sfiit sa… c\u00e2nte ca bariton, amintindu-si nostalgic de vremurile tineretii.
\nA marcat prin concerte grandioase momentele de sarbatorire ale Austriei, ale Operei de Stat, ca si aniversarile marilor compozitori.
\nToate realizarile au dus la un grad de ocupare a salii care s-a apropiat sensibil de procentul maxim.
\nParalel cu performantele artistice, meritul lui Ioan Holender a venit, desigur, din buna gospodarire a subventiei de stat. Anterioara si solida sa experienta impresariala a fost decisiva si benefica.
\nIata deci suficiente motive pentru ca directiunea Holender sa reziste \u00een timp, independenta de schimbarile de la guvernarea Republicii Austria. Presedintii, Cancelarii, ministrii s-au perindat, directorul Operei de Stat a ramas, consfintind Era ce-i poarta numele.
\n\u00centr-un interviu mai vechi, Ioan Holender \u00eemi spunea ca \u201edirectorul de teatru liric trebuie sa fie dictator\u201c. Cu m\u00e2na de fier a condus, dar a \u00eenzestrat-o cu eleganta, prestanta si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cu sarm. Postul austriac de televiziune ORF2 l-a numit \u201eMaresalul scenei lirice\u201c! \u00centr-adevar, un comandant, al treizecilea din istoria Wiener Staatsoper, care a \u00eenvins pe toata linia.
\nOnoruri
\n\u00cen apropierea \u00eencheierii stagiunii 2009-2010, importante onoruri au venit sa se adauge multiplelor distinctii pe care Ioan Holender le-a primit pe parcursul anilor. Un dineu de gala a fost oferit la Palatul Hofburg de presedintele Austriei, Heinz Fischer, cea mai \u00eenalta distinctie a Vienei, Medalia Onorifica de Aur a Capitalei federale, i-a fost conferita de primarul Michael Haupl, un timbru imortaliz\u00e2ndu-i efigia a fost emis de Posta austriaca. Omagieri \u00een Rom\u00e2nia? Vor urma, desigur. Nu se vor lasa asteptate.
\nTrei importante carti au fost publicate la Viena \u00een ultimele luni: \u201ePeste 6 000 de reprezentatii la Opera \u2013 Ioan Holender si Wiener Staatsoper\u201c, somptuosul album \u201eCloseup \u2013 118 premiere\u201c, precum si \u201eNu sunt \u00eenca expirat \u2013 Amintiri\u201c, scrisa chiar de Ioan Holender. Despre cel putin ultimele doua, vazute pe la prieteni, pot sa afirm ca sunt retrospective de substanta. Cele trei carti vin sa se adauge volumului autobiografic \u201eDe la Timisoara la Viena\u201c, aparut pe Ring acum c\u00e2tiva ani, tradus si \u00een rom\u00e2neste, prefigur\u00e2nd totodata culegerea de interviuri care urmeaza sa apara \u00een orasul de pe Bega.
\nDar marea apreciere venita din partea lumii lui, lumea artistica internationala a fost, la sf\u00e2rsit de iunie, grandiosul concert din sala Operei de Stat, desfasurat sub genericul \u201eRetrospectiva muzicala a directiunii Holender, 1991-2010\u201c.
\nMarea gala<\/strong>
\nSase ore de muzica, cincizeci de c\u00e2ntareti, doisprezece dirijori, treizeci si opt de fragmente din opere, transmisie la televiziunea austriaca, transmisie pe ecran \u00een Piata Herbert von Karajan, adiacenta teatrului, \u00een fata a sute de spectatori pe care, \u00eentr-una din pauze, directorul, \u00eensotit de Pl\u00e1cido Domingo, Barbara Frittoli, Thomas Hampson, Leo Nucci si altii, a tinut sa-i salute de la balconul Operei.
\nMari vedete au fost dornice sa-l omagieze pe Ioan Holender si au facut eforturi uriase pentru a fi prezente. Jet-ul personal al lui Pl\u00e1cido Domingo a aterizat chiar la \u00eenceputul galei pe aeroportul Schwechat, aduc\u00e2ndu-i de la Londra pe marele tenor si pe nu mai putin faimosii Anna Netrebko, Antonio Pappano, Ferruccio Furlanetto, Simon Keenlyside, toti aflati \u00een repetitii la Covent Garden. De la aeroport, bine\u00eenteles, cu escorta de politie, girofaruri.
\nDe nedescris a fost atmosfera din sala! Aplauze, ovatii, strigate de \u201eBravo!\u201c, batai din picioare venite din partea unui public entuziast, \u00een r\u00e2ndul caruia am remarcat celebritati ca mezzosoprana Christa Ludwig sau soprana Ileana Cotrubas.
\nPentru program s-au ales pagini din titlurile care au reprezentat noi productii ale Erei Holender, interpretate de c\u00e2ntareti cu aport substantial la spectacolele Operei, la construirea reputatiei directorului. Era imposibil sa fie prezentate toate cele nouazeci si trei de premiere ale Wiener Staatsoper, nu au putut fi invitate toate vedetele. Ar fi \u00eensemnat un megaconcert de cel putin douasprezece ore. Sunt convins ca selectia a fost dura, chiar \u00een conditiile \u00een care multi artisti si-au exprimat dorinta fierbinte de a figura pe afis.
\n\u00censusi directorul a prezentat programul. Succint, cu verb de spirit, descriind momente mai mult sau mai putin picante din viata productiilor, din colaborarea cu interpretii. Nu s-a sfiit sa puncteze mici nemultumiri, cum a fost absenta de la concert, insuficient motivata, a mezzosopranei Elina Garanca. Publicul a sanctionat imediat, sonor.
\n\u00cencasarile concertului au fost donate \u00een scopuri de binefacere pentru trei sute de copii ai strazii din Republica Moldova. Niciun artist nu a primit onorariu.
\nDe la Pl\u00e1cido Domingo la Roxana Constantinescu<\/strong>
\nA fost un regal al vocilor, al sonoritatilor orchestrei si corului. Remarcile sunt greu de facut, artistii au daruit serii tot ce au avut mai bun, \u00een context de v\u00e2rsta, de forma, de inspiratie de moment. ?i totusi…
\nOrice prezenta a lui Pl\u00e1cido Domingo, pilda de longevitate artistica, se transforma \u00een eveniment. \u201eWinterst\u00fcrme wichen dem Wonnemond\u201c din \u201eWalkiria\u201c wagneriana a pulsat \u00een frazare eleganta, \u00een iluminari calde. Minunat! Marea c\u00e2ntareata Waltraud Meier a oferit pagina \u201eMild und Leise\u201c, moartea Isoldei, din \u201eTristan-ul\u201c aceluiasi Richard Wagner. A fost clipa de maiestrie, de \u00eenalta arta a unei soprane care transfigureaza sunetul si trairea desi, pe alocuri, se simte ca nu se mai afla la prima tinerete. Tot \u00eentr-o secventa a bardului de la Bayreuth, \u201ePovestirea Graal-ului\u201c din \u201eLohengrin\u201c, tenorul Johan Botha a excelat prin incisivitate si nuantare.
\nFrumoasa Anna Netrebko a adus ariei cu gavota din \u201eManon\u201c de Massenet stralucire, rafinament si delicate subtilitati. Ce poate fi mai concludent dec\u00e2t aplauzele pe care le-a smuls conservatorului public vienez \u00eentre… sectiunile ariei?! Soile Isokoski a impresionat prin conducerea fluida a frazei, prin plamadirea ei expresiva \u00een cavatina Agathei \u201eUnd ob die Wolke sie verh\u00fcllen\u201c din \u201eFreisch\u00fctz\u201c de Weber. Admir\u00e2ndu-i calitatile, am simtit nevoia de a fi ascultat-o pe soprana \u00eentr-o arie mai lunga, cu tesatura mai \u00eenalta… poate chiar marea arie a Agathei din aceeasi opera.
\nUn alt exemplu de longevitate, baritonul Leo Nucci (\u201emarele, marele, marele Leo Nucci\u201c, cum l-a prezentat Ioan Holender), a preferat o arie mai arida din \u201eVecerniile siciliene\u201c de Verdi, \u00een locul unui hit din marele sau repertoriu. Remarcabili prin faptul ca se afla \u00eentr-o conditie vocala sonora, \u00een pofida v\u00e2rstei, au fost tenorul Siegfried Jerusalem (\u201eAurul Rinului\u201c de Wagner) si, \u00eendeosebi, baritonul Franz Grundheber (masiv, cu volum si proiectie impresionanta de sunet \u00een \u201eCardillac\u201c de Hindemith).
\nCu c\u00e2nt cultivat, frazare limpede si note \u00eenalte cvasi-tenorale (?!) a aparut baritonul Thomas Hampson, mai implicat \u00een pagina din opera \u201eDer Riese vom Steinfeld\u201c de Friedrich Cerha dec\u00e2t \u00een cunoscuta \u201eSois immobile\u201c din \u201eGuillaume Tell\u201c de Rossini. Remarci se cuvin a fi facute si pentru sopranul diafan al Geniei K\u00fchmeier (fragment din \u201eAriadna la Naxos\u201c de Richard Strauss, \u00een compania Adriannei Pieczonka), pentru Adrian Er\u00f6d (ca bariton \u00een rolul Loge din \u201eAurul Rinului\u201c) sau pentru stilata voce a bas-baritonului Thomas Quasthoff, Sir Morosus din \u201eFemeia tacuta\u201c de Richard Strauss.
\nSurpriza a venit odata cu \u00eenlocuitoarea Elinei Garanca, mezzosoprana Roxana Constantinescu, \u00eenca solista a ansamblului Operei de Stat, din toamna av\u00e2nd \u00eensa un onorant statut de oaspete. Eleva la Bucuresti si M\u00fcnchen a profesoarelor Maria Slatinaru-Nistor si Edith Wiens, t\u00e2nara artista dezvolta o promitatoare activitate solistica de opera si concert, fiind bine apreciata. Marturie au stat aplauzele publicului at\u00e2t la anuntarea numelui ei c\u00e2t si dupa aria scrisorilor din \u201eWerther\u201c de Massenet, careia i-a rezervat o lectura \u2013 sa spun \u2013 camerala, dar plina de nuante, sensibilitate si expresie intensa. Pilduitoare mi s-a parut afirmatia directorului Ioan Holender, pe care am auzit-o personal, \u00een culise: \u201eAi fost cartea mea c\u00e2stigatoare!\u201c. Cuvinte pretioase pentru Roxana Constantinescu, singura c\u00e2ntareata rom\u00e2nca interpreta a unei arii, \u00eentr-o companie de afis at\u00e2t de prestigioasa.
\nTenori mult cautati pe arena lirica internationala, Ram\u00f3n Vargas, Piotr Becza?a si Saimir Pirgu au interpretat pagini de lirica franceza si italiana. Toti trei, cu glasuri placut timbrate, frazeaza impecabil pe extinsul lor ambitus. Bemolurile vin c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la expresivitatea limitata si acutele nestralucitoare ale lui Vargas (\u201eFedora\u201c de Giordano, \u201eRomeo si Julieta\u201c de Gounod), la sonoritatea usor voalata a lui Becza?a (\u201eFaust\u201c de Gounod si \u201eWerther\u201c) sau la registrul acut prea liniar al lui Pirgu (\u201eGianni Schicchi\u201c de Puccini).
\nMult dorita italianit\u00e0 \u00een secvente din ciclul Mozart \u2013 Lorenzo da Ponte a venit prin vocea Barbarei Frittoli (duet din \u201eCos\u00ec fan tutte\u201c cu Angelika Kirchschlager si aria \u201eDove sono\u201c din \u201eNunta lui Figaro\u201c), soprana Krassimira Stoyanova a c\u00e2ntat cu daruire \u201eSe come voi\u201c din primul act al operei \u201eLe villi\u201c de Puccini, tenorul Stephen Gould si soprana Angela Denoke au fost bine integrati fragmentului din \u201eOrasul mort\u201c de Korngold iar Peter Seiffert si Petra Maria Schnitzer au fost apreciabili Tristan si Isolda.
\nVoce titanica, Violeta Urmana nu a mers p\u00e2na la pianissime aerate \u00een aria \u201ePace, mio Dio\u201c din \u201eForta destinului\u201c de Verdi, \u00een schimb a \u00eencoronat-o cu un Si bemol final fabulos, puternic si prelung, care a cutremurat sala. Un monument! As zabovi putin asupra prestatiei baritonului Simon Keenlyside. Fara \u00eendoiala, culoarea lui de glas nu este verdiana. Dar inteligenta cu care \u00eesi m\u00e2nuieste instrumentul vocal, studiul aprofundat al accentelor \u00een fraza, nuantele minutioase si expresiile potrivite, fac ca interpretarea data ariei \u201ePiet\u00e0, rispetto, amore\u201c din \u201eMacbeth\u201c sa fie atractiva. O alta vedeta a momentului, basul Ferruccio Furlanetto a c\u00e2ntat cu multa interiorizare si moliciune de sunet varianta franceza \u201eElle ne m’aime pas\u201c a cunoscutei arii \u201eElla giammai m’am\u00f2\u201c din \u201eDon Carlos\u201c. Directorul s-a aratat m\u00e2ndru de punerea \u00een scena a versiunii verdiene originale, \u00een limba franceza. Si pe drept cuv\u00e2nt, este restituirea istorica \u00eentr-un mare teatru a premierei absolute de la Paris. Personal, m-am simtit \u00eensa frustrat de lipsa muscaturii consoanelor (inclusiv cele duble!), de absenta patinei italiene. De gustibus…
\nBariton \u201ede casa\u201c, Boaz Daniel a propus, cu frumoasa linie de c\u00e2nt, dar privata de captivant patos romantic, aria \u201eVision fugitive\u201c din \u201eHerodiada\u201c de Massenet, \u00een timp ce alt membru al ansamblului, Herwig Pecoraro, a aparut simpatic costumat pentru o arie comica din \u201eDevoratorul de vise\u201c, Singspiel pentru copii de Wilfried Hiller.
\nTrei soprane de coloratura lirica, Natalie Dessay, Stefania Bonfadelli si Diana Damrau si-au \u00eencercat fortele \u00een pagini italiene. Chiar daca unele note \u00eenalte au fost dispersate si stridente, delicioasa Natalie a c\u00e2ntat nuantat si cu sarm aria \u201ePar le rang\u201c din \u201eFiica regimentului\u201c de Donizetti. Tot \u00een componistica maestrului de la Bergamo, coloratura lejera a ariei \u201eO luce di quest’anima\u201c din \u201eLinda di Chamounix\u201c a fost un fleac pentru Stefania, dar tot duritatea supra-acutelor a surprins. \u00cen fine, Diana \u2013 remarcabila mozartiana \u2013 se pare ca intentioneaza sa patrunda \u00een teritoriul belcantist. Numai ca pretentiosul stil reclama modelarea continua a frazei, la care artista \u00eenca nu ajunge. \u00cen cunoscuta \u201eAh! non credea mirarti\u201c din \u201eSomnambula\u201c belliniana a emis pianissime liniare, a aproximat intonational pasaje din cabaletta \u201eAh! Non giunge uman pensiero\u201c, portativele cu tesatura vocala acuta consistenta nu-i sunt \u00eenca la \u00eendem\u00e2na, desi sunetele supra-acute, daca sunt tinute, apar patrunzatoare si sigure.
\nAlte doua partituri verdiene au revenit mezzosopranei bulgare Nadia Krasteva (\u201eStride la vampa\u201c din \u201eTrubadurul\u201c) si brutalului bariton german Falk Struckmann (chix \u201eca la carte\u201c pe culminantia Fa diez acuta \u00een \u201eCredo\u201c din \u201eOtello\u201c).\u00a0 P\u00e2na atunci, Struckmann fusese ideal \u00een finalul operei \u201eFemeia fara umbra\u201c de Richard Strauss, \u00een compania lui Johan Botha, Adriannei Pieczonka si a lui Deborah Polaski.
\nPentru Michael Schade, aria \u201eUn aura amorosa\u201c din \u201eCos\u00ec fan tutte\u201c a fost \u00een trecut unul din marile succese. Regret ca acum tenorul se cantoneaza \u00een exces de falsetti sau emite multe sunete nazale, putin agreabile. Voci iesite din calibrul cunoscut au fost si cele ale tenorului Keith Ikaia-Purdy sau sopranei Eliane Coelho, protagonisti ai ansamblului \u201eH\u00e9las! Mon coeur\u201c din \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c de Offenbach, rememorare a unei productii geniale a lui Andrei Serban.
\n\u00cen fine, m-am bucurat sa aud vocea pura a Ilenei Tonca, plutind angelic peste ansamblul \u201eAllein in dunkler Tiefe\u201c din opera \u201ePalestrina\u201c de Pfitzner (\u00een care protagonist a fost tenorul Thomas Moser). Ileana Tonca, Theodora Gheorghiu, Simina Ivan, Aura Twarowska si Gergely N\u00e9meti au fost rom\u00e2nii care, \u00een roluri mici din amintitele \u201ePalestrina\u201c si \u201eFemeia fara umbra\u201c, au urcat pe scena Operei la ceasul aniversar al directorului lor.
\nBaghete, orchestra, cor<\/strong>
\nLa \u00eenceputul galei, nesf\u00e2rsite aplauze au salutat intrarea \u00een scena a legendarei Orchestre a Operei. A fost o primire plina de respect si \u00eenalta consideratiune, pe de-a-ntregul validata pe parcursul serii. Sub faimoasa bagheta a lui Zubin Mehta, deschiderea cu uvertura \u201eRienzi\u201c de Wagner a pus \u00een lumina marile calitati ale ansamblului, ale sefului lor: forta si decupaje minutioase, echilibru \u00eentre partide si individualitati pregnante, planuri atent construite, omogenitate si tonuri felurite, de la taios la cald, dimensionari grandioase si fineturi de transparenta irealului. Dirijoarei australiene Simone Young i-a revenit onoarea sa conduca si cealalta pagina eminamente orchestrala a galei, \u201eInterludiu II\u201c din \u201ePeter Grimes\u201c de Britten. Ambele baghete au acompaniat \u00een continuare solistii, la pupitru venind \u00eensa si Antonio Pappano (exemplar \u00een talmacirile wagneriene), Franz Welser-M\u00f6st (viitor director muzical al teatrului, dirijor versatil, eficient si cu mare personalitate), excelentii Fabio Luisi si Marco Armiliato, experimentatii Peter Schneider si Michael Hal\u00e1sz, alaturi de Guillermo Garc\u00eda Calvo si Bertrand de Billy. Ambitia lui Pl\u00e1cido Domingo de a conduce a fost si de data aceasta prezenta, pentru acompaniamentul acordat lui Ram\u00f3n Vargas \u00een aria \u201eAh! l\u00e8ve-toi, soleil\u201c din \u201eRomeo si Julieta\u201c. Dirijorul Thomas Lang a oferit momentul Corului Operei de Stat cu \u201eVa, pensiero\u201c din \u201eNabucco\u201c de Verdi.
\nSurpriza de la \u00eencheierea galei a fost interpretarea \u2013 de catre un manunchi de solisti av\u00e2ndu-l \u00een frunte pe neobositul Leo Nucci \u2013 a Fugii finale din \u201eFalstaff-ul\u201c verdian, sub bagheta lui Franz Welser-M\u00f6st. Erau prezenti \u00een scena absolut toti cei care, prin arta lor, \u00eel omagiasera pe Ioan Holender timp de sase ore. Este inutil sa reiau consemnarea atmosferei sarbatoresti-incendiare create de aplauzele publicului, de \u00eembratisarile din scena.
\n* * *<\/strong>
\nGala a fost \u00eencheierea \u00een triumf a Erei Holender la Opera de Stat din Viena. Dupa final, un mega-cocktail a fost oferit pe scena, \u00een spatele cortinei, cu participarea tuturor artistilor, a invitatilor speciali, a reprezentantilor presei si colegilor de teatru. C\u00e2teva sute de persoane. Ma bucur ca marele sarbatorit a fost un rom\u00e2n celebru, care \u00eesi va continua traiectul profesional \u00een calitate de consilier al Operei Metropolitan din New York, al Operei din Budapesta si al celei din Tokio. Si, desigur, ca director al Festivalului si Concursului International \u201eGeorge Enescu\u201c. \u00cen plus, va sustine
\ncursuri la Viena si va fi realizatorul-moderator al unei emisiuni permanente pe teme culturale, cu public, la unul din posturile austriece de televiziune.
\nFelicitari pentru tot si… La multi ani, Ioan Holender, la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 75 de ani, chiar \u00een aceste zile!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maresalul scenei lirice Cel mai lung mandat din istoria de peste 140 de ani a Operei de pe Ring-ul vienez! Mai \u00eentins dec\u00e2t al oricarui nume-reper, dec\u00e2t faimoasele directorate ale lui Gustav Mahler si Herbert von Karajan luate la un loc. Efectiv o Era, cum este deja numit. Numarul de 93 de premiere numai la… Cite\u0219te mai mult »Ioan Holender, nouasprezece ani de directorat la Opera de Stat din Viena<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2857,2858],"class_list":["post-3650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ioan-holender","tag-opera-de-stat-din-viena"],"views":2773,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}