Cu ceva timp in urma, in chip neasteptat, un cotidian din Rom\u00e2nia a gazduit, pe o intreaga coloana, un amplu articol, aparut pe 18 iunie 2010 in \u201eThe New York Times\u201c, sub semnatura lui Nicholas Kristof, intitulat \u201eDarul tatalui meu pentru mine\u201c. Daca in lumea jurnalisticii numele lui Nicholas Kristof este\/ ar trebui sa fie binecunoscut, fie si pentru simplul fapt ca autorul a c\u00e2stigat de doua ori Premiul Pulizer, tatal sau, Ladis Kristof, fost profesor de stiinte politice la Universitatea de Stat din Portland, Oregon, S.U.A., sav\u00e2rsit din viata in acele zile (la 15 iunie 2010), avea o notorietate limitata la lumea academic\u00e3, ceea ce nu-i putin lucru, desigur. Gazetar experimentat, scolit la Harvard, corespondent de presa in Extremul Orient (Hong Kong, Beijing, Tokyo), coautor, alaturi de sotia lui, Sheryl WuDunn, al cartilor \u201eChina Wakes\u201c, \u201eThunder from the East\u201c si \u201eHalf the Sky\u201c, redactor-sef adjunct (\u201eassociate managing editor\u201c) al prestigiosului \u201eThe New York Times\u201c, Nicholas Kristof aduce un ultim omagiu parintelui sau, nascut \u201eundeva in est\u201c (biografii zic ca la Cernauti, dar mosia tatalui sau era intr-o zona rurala din Bucovina, la Carapciu pe Ceremus, cum specifica el insusi intr-o insemnare pe verso-ul unei fotografii facute la Cernauti, in iunie 2004).<\/p>\n
Vladislav Krzysztofowicz, devenit, pentru americani, Ladis Kristof, nu a uitat niciodata obcinele Bucovinei, le-a pastrat permanent in suflet si, atunci c\u00e2nd mijloacele materiale i-au permis, le-a refacut, cumpar\u00e2nd in Statul Oregon, din nord-vestul Satelor Unite, unde s-a stabilit dupa multe tribulatii, o proprietate care refacea in mare peisajul bucovinean.
\nCa un amanunt, nu lipsit de semnificatie, Ladis Kristof s-a nascut pe 26 noiembrie 1918, cu c\u00e2teva, zile, deci, inainte de Unirea Transilvaniei (si Bucovinei) cu Patria Muma, dar in actele lui de stare civila a figurat intotdeauna ca fiind nascut in Austria, ceea ce i-a permis sa circule, fara oprelisti, in toata Europa, inainte si dupa caderea zidului Berlinului.
\nDesi nascut dintr-un tata armean si o mama poloneza, Ladis s-a format in Rom\u00e2nia Mare, unde si-a facut educatia scolara si universitara. Momentul greu al cotropirii Basarabiei si Bucovinei de catre trupele sovietice (1940) l-a gasit acolo. Familia s-a dezunit, o parte refugiindu-se in Polonia, alta in Rom\u00e2nia. Ladis Kristof se stabileste la Craiova. Instaurarea regimului comunist il determina sa aleaga plecarea din tara \u2013 un act temerar, plin de riscuri. Traverseaza, inot, Dunarea, spre Iugoslavia lui Tito, este capturat, inchis, trimis intr-un lagar de munca. Reuseste sa fuga in Italia, de aici in Franta, de acolo in Statele Unite. Fiul sau evoca povestea pe care tatal trebuie sa i-o fi spus-o de multe ori cum, aflat pe vaporul cu care traversa Oceanul, a cumparat un ziar \u201eSunday New York Times\u201c si a inceput sa invete engleza, limba pe care nu o cunostea de loc, desi era fluent in mai multe limbi slave, in rom\u00e2na, germana, franceza.
\nCa muncitor forestier in padurile din Oregon, isi descopera vocatia de analist politic. Trimite unui ziar local punctul sau de vedere cu privire la destinul omenirii dupa moartea lui Stalin. Ca unul care traise, din frageda pruncie si apoi, la maturitate, in apropierea sau chiar in interiorul sistemului socialist\/ sovietic, comentariul t\u00e2narului muncitor forestier a atras atentia profesorului universitar care tinea rubrica de analize politice la ziarul respectiv. Acesta l-a ajutat sa-si faca studiile universitare la celebrul Reed College din Oregon. Obtine apoi un doctorat la Chicago si devine profesor de stiinte politice la Universitatea de Stat din Portland. Isi face un nume intre specialistii in stiinte politice, in special pentru zona est-europeana. Publica \u201eThe Origin and Evolution of Geopolitics\u201c, un studiu clasic in acest domeniu, in \u201eThe Journal of Conflict Resolution\u201c, March, 1960, vol. IV, precedat de \u201eThe Nature of Frontiers and Boundries\u201c, \u201eAnnale dell\u2019 Associazione dei Geografi Americani\u201c, 1959. Este co-editor, alaturi de Alexander si Janet Rabinowitch, al volumului \u201eRevolution and Politics in Russia: Essays in memory of B. I Nicolaevskyi\u201c, Bloomington: Indiana University Press, 1972.
\nL-am cunoscut la Portland State University, in anii 1976-1978, unde,\u00a0 in calitate de bursier Fulbright, functionam si ca lector de limba rom\u00e2na. Ii scrisese numele, pe o foaie rupta dintr-o agenda, profesorul meu, Mihai Pop, pe care il purtasera pasii prin vestul Statelor Unite, cu c\u00e2tiva ani inainte.
\nLectoratul de limba rom\u00e2na era gazduit de Central European Studies Center, condus la vremea aceea de Tom Poulsen (danez, interesat de sud-estul Europei, in special de Iugoslavia). Faceau parte din staff-ul Centrului profesorii Munk (ceh), Dimitrishyn (ucrainean), Kristof (originar din Rom\u00e2nia), Victor Dahl (danez), Elliot Benowitz si Bill (William) Springfield, americani cu origini evreiesti. Cu Bill, care preda un curs elementar de limba s\u00e2rbo-croata, aveam sa impart, in cei doi ani c\u00e2t am stat acolo, biroul.
\nVizita la ferma lui Kristof facea parte din ritualul de integrare de care m-am bucurat si eu si familia mea. Atunci am cunoscu-o pe Jane, sotia lui Kris, profesoara la departamentul de arte, si pe t\u00e2narul Nicholas \u2013 era de fapt un adolescent, dar vadea de pe atunci o precoce atractie catre gazetarie. Nu pot sa uit cum Ladis, tatal sau, purta in buzunarul de la piept taietura din ziarul local in care aparuse primul reportaj al fiului, despre neobisnuitul animal de companie al unui localnic, nimic altceva dec\u00e2t o pantera neagra, la fel cum tatal meu, invatatorul Alexandru (Foaie) Constantinescu din Fierbinti-Ilfov\u00a0 purta cu sine primul articolas scris de fiul sau, tot intr-o publicatie regionala, cu doua decenii inainte de debutul lui Nicholas Kristof, despre \u201eAntenele civilizatiei\u201c, consemn\u00e2nd aparitia primelor televizoare in localitatea de pe Ialomita.
\nObservator atent al fenomenelor politice din tarile fostului \u201elagar socialist\u201c, Ladis K. D. Kristof mi-a atras atentia, dupa o vizita facuta in Rom\u00e2nia, in 1977, asupra unei schimbari radicale in politica lui Ceausescu (era dupa cutremurul din martie si dupa sarbatorirea Centenarului Independentei Rom\u00e2niei). Din vitrinele marilor librarii din Bucuresti disparusera\u00a0 traducerile din marii clasici ai marxism\u2013leninismului, locul lor fiind luat de opera \u201egenialului Conducator\u201c, ceea ce marca inceputul unei noi forme de dictatura, alta dec\u00e2t cea a proletariatului, si al cultului personalitatii, fenomen pe care analistul politic il intelesese dintr-o singura privire aruncata in vitrinele librariilor bucurestene.
\nVizita in librarii, achizitionarea de carti era unul dintre semnele distinctive ale carturarului Ladis Kristof. Biroul sau de la P. S. U., unde ne int\u00e2lneam uneori, era ticsit cu carti, reviste si ziare, in mai multe limbi, asezate intr-o perfecta dezordine, dar in care el se descurca de minune. Biroul i-a ramas si dupa ce a devenit \u201eemeritus\u201c, iar o parte dintre carti le-a dus la ferma de la Yamhill, unde a construit o biblioteca apta sa gazduiasca cele 30 000 de volume adunate de-a lungul unei lungi si prodigioase vieti. Mi-a lasat un gust amar primul comentariu la editia online a ziarului care a gazduit evocarea lui Nicholas Kristof, semnat de un D. Gheorghe, care punea sub semnul intrebarii posibilitatea ca o persoana sa fi adunat at\u00e2tea carti intr-o biblioteca privata \u2013 semn de ingustime a vederii, cum ii si raspunde un alt comentator. Am vazut biblioteca si, mai in gluma, mai in serios, ma angajam sa-l ajut pe Kris sa puna ordine in imensul sau depozit de carte, macar pentru cartea rom\u00e2neasca sau in limba rom\u00e2na, mai greu accesibila celorlalti. Ca semn al trecerii mele pe acolo, Nicholas imi scrie, in raspunsul la mesajul meu de condoleante, ca exista c\u00e2teva cutii cu carti ale mele, care ma asteapta si pe care le pot lua oric\u00e2nd vreau eu:
\n\u201eI believe we still have some boxes of your books on the farm. Is that right? No hurry -\u2013 they are safe in an attic of the library, I believe -\u2013 and they will always\u00a0 be here if you need them. They can stay as long as you like. Best wishes, Nicholas Kristof\u201c.
\nDe altfel, din corespondenta purtata cu Ladis Kristof, de-a lungul anilor 80, adica dupa ce am parasit Portlandul, odata cu incheierea bursei Fulbright, \u00een iunie 1978, si am fost trimis la lectoratul de Universitatea din Turku, Finlanda, unde am functionat c\u00e2teva luni, se desprind c\u00e2teva leit-motive:\u00a0 carti si publicatii rom\u00e2nesti, soarta lectoratului de rom\u00e2na de la Portland State University, cariera lui Nicholas, calatoriile lui Kris…
\nIata una din 1980: \u201eSorcova-vesela, Sa traiti, Sa-nfloriti, La anul si la multi ani!
\nUnde sunteti? Tot asteptam un semn de viata\u00a0 ca sa stim unde sa va scriu si unde sa va trimit cartile. La noi, toate cele vechi. Lectoratul iarasi a ramas in paragina. Era vorba ca poate vine un sociolog, acum in ianuarie, dar a\u00a0 venit vorba ca nu poate. Charlie White cred ca nici el nu organizeaza nimic pentru vara, dar mi-a spus ca i-au ramas opt sute (de dolari \u2013 n.n. N. C.) de acum doi ani si ii tine. Asa ca vedeti, limba rom\u00e2na n-o duce bine la universitatea noastra.
\nTom Poulsen tot foarte \u00abbusy\u00bb cu geografia lui, cum sunt eu cu politica mea, mai ales ca anul acesta sunt si seful catedrei. s\u2026t Se vorbeste acuma iarasi c\u00e2t de neculti suntem in privinta limbilor straine si e vorba scat guvernul sa sprijine\u00a0 cursurile in acest domeniu. Poate!? Nicholas a venit de la Harvard pentru Sarbatori si ma ajuta la ferma. Tocmai am adus 3 000 de puieti de brad scaret trebuie rasaditi. Am impuscat un tap frumos, dar cerb nimic. Poate mai bine, pentru ca ce as fi facut cu creierii? Kris\u201c
\nSi alta, datata Ian. 10, 1980: \u201eTocmai am primit prima veste de la voi. Cel putin stiu acum ca sunteti la Bucuresti. Voi trimite cartislet luni. Era vorba ca vine aicea cineva de la Bucuresti in ianuarie (mi se pare era vorba de un sociolog) dar iarasi nimic. Veniti voi la anul? Toate cele bune, Kris\u201c
\nPe o ilustrata cu American Bald Eagle, simbolul S. U. A., datata Aprilie 30, 1980: \u201eDragi Prieteni, Multumesc pentru scrisoare. Imi pare bine ca toata familia este la un loc si in ordine. Toti re-Rom\u00e2nizati si re-Bucurestenizati. Da? Pentru anul viitor faceti planuri? Eu sper ca voi fi in Bucuresti, August 9-16 pentru congresul istoricilor. M-am inscris deja, bilet de avion nu am inca si avioanele s-au scumpit grozav: cam dublu ce a fost acum un an. Bineinteles si benzina s-a scumpits,t acum aicea in oras este\u00a0 1,20 \u2013 1,30 $ gallonul. Noroc ca eu cumpar la ferma in cantitati mai mari si adus acasa m-a costat acuma doua saptam\u00e2ni, 0,95$. De la biblioteca de aicea\u00a0 au trimis tocmai acuma doua pachete cu difsfterite\u00a0 carti\u00a0 la Biblioteca Centrala Universitara. Astea eu le-am rugat sa le trimita (diferite duplicate) si le-am dat si adresa. Dar nu pot sa-mi aduc aminte numele directorului Bibliotecii. Mi se pare ca chiar cu dumneata am fost la el.\u00a0 As vrea sa-i scriu. Te rog sa-mi trimiti numele lui. Adresa Str. Onesti nr. 1 cred\u00a0 ca este corecta. Mult bine la voi toti, Paula etc. Kris\u201c
\nPe ilustrata din March 6, 1980 Kristof scrie: \u201eDraga Nicule, Multumesc pentru vesti. Pacat ca n-ai stat mai mult la Turku, ca sa pot sa-ti scriu acolo. Era mai convenabil. Eu tocmai m-am sculat dupa zece zile in pat cu gripa. Tot fac planuri sa vin la Bucuresti in August pentru congresul de istorie c\u00e2nd sper ca ne vom vedea.\u00a0 Nu stiu de ce, dar ziarele rom\u00e2nesti care erau toate dirijate de Elteto spre mine) deodata nu mai vin. Faceti galagie si spuneti ca sunt aicea la Universitate oameni flam\u00e2nzi dupa vorba si cultura rom\u00e2neasca. Sa ne puie iarasi pe lista lor. Toate cele bune lui Paula si copiilor, Kris\u201c
\nPe o ilustrata cu eruptia vulcanului St. Helens, din 27 martie 1980, datata June 26, 1980, profesorul Kristof scria: \u201eDraga Nicule, Chiar daca am fost acoperiti cu cenusa (care nu este cenusa propriu zis, dar un nisip foarte fin) mai traim cu bine si speram ca nu o sa ne \u00abploua\u00bb inca o data, pentru ca ne mai trebuie inca o luna sau doua p\u00e2na ce scapam de asta. \u2013 Cele doua carti le-am primit cu bine. \u2013 Sosesc la Bucuresti pentru congres probabil pe ziua de 8 august. Predau acum doua cursuri, asa ca sunt cam ocupat. Nicholas (baiatul nostru) este pe timpul verii reporter la \u201eOregonian\u201c si scrie tot felsult de articole. Cu bine la voi toti, Kris\u201c.
\nAm reprodus aici o mica parte din corespondenta purtata cu profesorul Ladis Kristof, in prima jumatate a anului 1980, din care rezulta c\u00e2teva din preocuparile sale constante: grija fata de soarta lectoratului de limba rom\u00e2na de la Portland State University, care, dupa terminarea stagiului meu ca bursier Fulbright, nu mai primise un lector din Rom\u00e2nia, ceea ce reprezenta o stagnare in procesul de consolidare a relatiilor culturale si stiintifice dintre cele doua tari; schimburile de carti cu biblioteci din Rom\u00e2nia, pe care nu o data i le-am facilitat, prin serviciul de Relatii Internationale al B. C. U., trimit\u00e2nd, chiar si c\u00e2nd lectoratul nu mai era in functiune, publicatii rom\u00e2nesti; preocuparea constanta pentru cariera fiului sau. \u00cen fine, unele aluzii, ca de pilda creierii de la cerbii v\u00e2nati de el pe proprietatea de la Yamhill, au referinte strict particulare: americanii nu m\u00e2ncau creier de v\u00e2nat, dar noi, mai ales sotia mea, Paula, adora creierul pan\u00e9, la care face aluzie v\u00e2natorul.
\nAm pastrat o legatura apropiata cu Ladis Kristof; el a venit in Rom\u00e2nia de nenumarate ori, a tinut conferinte, prelegeri la diverse institute de cercetare din Bucuresti si din tara, i s-a conferit titlul de membru de onoare al Institutului de Istorie \u201eA. D. Xenopol\u201c din Iasi, ocazie cu care a tinut comunicarea \u201eAmerica \u2013 o comunitate in cautarea fericirii individuale\u201c. Si eu am revenit in S. U. A. de c\u00e2teva ori, dupa 1990, o data, in 1993, la Congresul anual al Societatii Americane de Folclor (A.F.S.), al carei membru eram gratie unor prieteni folcloristi americani, care imi plateau cotizatia de membru. Congresul s-a tinut la Eugene, mare centru universitar al Oregonului, cu o buna traditie in cercetarea culturii populare (folclorului), aflat intr-o oarecare rivalitate cu Portlandul, care nu avea un departament de folclor. Dupa congres am petrecut c\u00e2teva zile la Portland, am tinut prelegeri la Portland State University si la un Colegiu din Macminville. Atunci l-am vizitat pe Kristof la ferma sa unde s-au reunit c\u00e2tiva dintre profesorii de la Central European Center, pe care ii cunoscusem la primul meu descalecat in Oregon \u2013 alaturi de Kris si June Kristof afl\u00e2ndu-se Victor Dahl, Jane si Elliot Benowitz, iar \u00een dreapta sus Berryl Dahl, sotia lui Victor. Jos \u00een centru \u2013 N. Constantinescu. In a doua fotografie, Ladis Kristof si N. C., in apartamentul nostru din Berceni, iunie 2004.
\nIn afara imaginilor pastrate de h\u00e2rtia fotografica si de aparatura digitala, figura bonoma a Profesorului Ladis K. D. Kristof\u00a0 ram\u00e2ne vie in amintirea tuturor celor care l-au cunoscut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu ceva timp in urma, in chip neasteptat, un cotidian din Rom\u00e2nia a gazduit, pe o intreaga coloana, un amplu articol, aparut pe 18 iunie 2010 in \u201eThe New York Times\u201c, sub semnatura lui Nicholas Kristof, intitulat \u201eDarul tatalui meu pentru mine\u201c. Daca in lumea jurnalisticii numele lui Nicholas Kristof este\/ ar trebui sa fie… Cite\u0219te mai mult »Amintindu-ne de Ladis Kristof<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2855,2854,2856],"class_list":["post-3647","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-darul-tatalui-meu-pentru-mine","tag-ladis-kristof","tag-nicholas-kristof"],"views":2301,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3647","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3647"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3647\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3647"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3647"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3647"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}