{"id":3641,"date":"2010-07-22T14:49:29","date_gmt":"2010-07-22T12:49:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3641"},"modified":"2010-07-22T14:49:43","modified_gmt":"2010-07-22T12:49:43","slug":"spovedania-unui-invingator","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spovedania-unui-invingator\/","title":{"rendered":"Spovedania unui invingator"},"content":{"rendered":"

125 de ani de la nasterea lui Nikos Kazantsakis<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u201eVa multumesc, o, zei, ca necazurile mele cad ploaie!\u201c, scria cu orgolioasa umilinta creatorul lui \u201eZorba\u201c si al \u201eOdiseii\u201c moderne Nikos Kazantsakis (1885-1957), scriitorul si omul cu caracter tare ca piatra, av\u00e2nd in spate si, as zice, in gena o istorie de multe milenii si o mitologie a marilor intemeieri ale umanitatii. In esenta, nu altceva avea sa exprime un alt scriitor celebru al secolului XX, Alexandr Soljenitin, rememor\u00e2nd \u201eBinecuv\u00e2ntata fii inchisoare, ca ai existat in viata mea!\u201c. Kazantsakis nu a cunoscut experienta gulagului. A trebuit sa reziste insa multor adversitati si cabale, care, departe de a-l ingenunchea, i-au facut si mai clare steaua calauzitoare, destinul, misiunea. Din ceea ce as numi (auto)biografia sa sui generis, \u201eO viata in scrisori\u201c, reiese ca \u2013 intelectual de st\u00e2nga fiind \u2013 a cunoscut si el prigoana. Fiindca intoleranta, cruzime, crima au existat si exista si la st\u00e2nga si la dreapta. In ambele parti sunt si ingeri si demoni. Au triumfat insa luciditatea si curajul lui Ulise, dar si sufletul de luptator si cuceritor romantic al lui Don Qiujote intrupate in marele cretan, care, asa cum o atesta corespondenta sa, si-a supus in fiecare clipa judecatii lucide, reci, at\u00e2t existenta, traita cu incr\u00e2ncenare, ca o competitie in primul r\u00e2nd cu sine, dar si opera, cele doua fiind, de altfel, de neconceput una fara alta. Un principiu al sau este ca nobletea asumarii unei competitii nu sta doar in actul angajarii, ci si in calitatea concurentilor, a reperelor la care te raportezi.
\nIn tinerete, c\u00e2nd mai mult studia, pentru Nikos Kazantsakis concurentii erau scriitorii \u2013 \u201eceilalti scriitori m-ar m\u00e2nca de viu, dar eu am sa-i intrec pe toti\u201c \u2013 anunt\u00e2nd un self made man, de tipul rom\u00e2nului Titu Maiorescu. \u201eO sa le arat magarilor de Vienezi ce e un rom\u00e2n\u201c, nota in jurnalul sau, pe care avea sa-l tina cu o consecventa invidiabila p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii, adolescentul Maiorescu, elev la Theresianum. Mai apoi, adversarul lui Kazantsakis au fost timpul, eternitatea si, fireste, propriul demon. Intr-o scrisoare catre prietenul sau Pandelis Prevelakis, datata aprilie 1950 si expediata din Antibes, scriitorul ii marturiseste ca il preocupa un mare proiect: \u201eE vorba tot de o tema arhicunoscuta, numai acestea imi plac. Ma straduiesc sa le reinnoiesc, sa actualizez c\u00e2t pot simbolurile care tin de vesnicie. Intocmai cum procedau si cei vechi. E si lucrul cel mai greu\u201c. Fiindca, postula fratele mai mic al lui El Greco, cum se considera: \u201eCine a incalecat un tigru nu mai poate altfel\u201c. Era vorba de vasta epopee lirica \u201eOdiseea\u201c, cuprinz\u00e2nd 33 333 de versuri a c\u00e2te 17 silabe, pe care avea sa o scrie in nu mai putin de sase variante. O neostoita lupta cu perfectiunea: \u201eCred ca tot sufletul meu, intreaga flacara si lumina pe care am putut sa le scot din substanta ce ma alcatuieste sunt exprimate in \u00abOdiseea\u00bb\u201c.
\nDoua sunt cuvintele ce revin aproape obsesiv in confesiunile lui Kazantsakis: urcus si singuratate. Acesta din urma este numit, rostit in spaniola: soledad. Cel care a scris \u201eHristos rastignit a doua oara\u201c (titlu magnific!) face elogiul singuratatii. Singuratatea ca un drog, dar si ca o conditie a creatiei si a performantei. 442 de epistole din corespondenta sa sunt adresate celui mai iubit si mai statornic prieten, Pandelis Prevelakis, \u201eacoperind\u201c o perioada de 31 de ani. Expediate din diverse zone si orase ale planetei, ele vorbesc despre oameni, peisaje exotice, despre prietenii care i-au marcat existenta, precum cea cu Panait Istrati, sau despre Eleni, incomparabila sa sotie. Frecvente sunt referirile la miturile care ii nutresc spiritul, literatura si cu care se afla intr-o speciala si mai ales fecunda intimitate. Peste toate, irezistibila chemare si graba de a se intoarce in singuratatea scrisului. Vorba unui prozator rom\u00e2n: \u201eDe murit si de scris, mori si scrii numai singur!\u201c. O alta posibilitate nu pare sa existe.
\nKazantsakis are nu numai obsesia urcusului, ci si vocatia lui. In \u201eRaport catre El Greco\u201c (initial isi intitulase aceasta cu totul originala scriere memorialistica \u201eScrisoare catre El Greco\u201c), el marturiseste: \u201e\u2026viata mea particulara are o valoare foarte relativa si numai pentru mine. Pentru nimeni altul. Singura valoare pe care i-o recunosc este lupta: sa urce din trepta in trepta ca sa ajunga c\u00e2t mai sus, c\u00e2t o tin puterile si ind\u00e2rjirea, in v\u00e2rful pe care mi-a placut sa-l numesc: Privire Cretana\u201c.
\nPrietenia lui Kazantsakis cu Panait Istrati a intrat in legenda. Corespondenta arunca lumini mai mult dec\u00e2t revelatoare asupra acestei prietenii. Pare ca ceea ce-i apropia erau nu doar asemanarile, ci, as spune, tocmai deosebirile dintre acesti mari scriitori si prieteni. Despartirea petrecuta la un moment dat, departe de patriile lor, in Estul nesf\u00e2rsit si enigmatic (sa ne amintim de butada lui Churchill: \u201eRusia este un mister invelit intr-o enigma\u201c!), dupa ce au cunoscut la fata locului realitati politice si sociale fata de care au reactionat cu totul diferit, potrivit structurilor lor \u201epolare\u201c, paradoxal nu i-a instrainat, ci i-a apropiat si mai mult. Constiintele lor se int\u00e2lneau undeva intr-un punct inalt. \u201eStrigatele\u201c cu care se chemau peste mari si tari sunt de un dramatism coplesitor. Ultimul a fost al lui Kazantsakis si venea catre \u201efratele sau intru Ulise\u201c tocmai de la Tokio, infior\u00e2ndu-ne prin premonitia ce o contine: \u201eMore Panatinaiki!\u201c. Trimis la 2 aprilie 1935, mesajul a ajuns la destinatie dupa ce Panait Istrati iesise pe \u201eusa cea intunecata\u201c\u2026
\nDevenit deja un scriitor cunoscut in Europa, Istrati girase, asa-zic\u00e2nd, inceputurile \u201econtinentale\u201c ale confratelui sau, despre care avea sa spuna mai t\u00e2rziu: \u201eEste cel mai mare om pe care l-am int\u00e2lnit in viata mea si e un scriitor pe l\u00e2nga care eu nu fac nici c\u00e2t unghia de la degetul cel mic\u201c. Kazantsakis ii aduce, la r\u00e2ndul sau, lui Panait Istrati, om-flacara, cum il caracteriza intr-o emotonanta scrisoare din1933, acest tulburator elogiu: \u201eDaca vei pleca de pe acest pam\u00e2nt, pam\u00e2ntul se va raci neinchipuit de mult\u201c.
\nFaptul ca il poti admira pe unul mai mult asazic\u00e2nd rational, iar pe celalalt mai mult cu inima, mi se pare, p\u00e2na la un punct, firesc. Se spune ca un \u201eclasic\u201c revolutionar, intrebat pe care dintre doi mari poeti, Esenin sau Maiakovski, il pretuieste mai mult ar fi raspuns: ca om pe Esenin, ca revolutionar pe Maiakovski. Dar unde este limita dintre ratiune si suflet?! Si cum poate fi deosebit revolutionarul de om?!
\nOri de c\u00e2te ori vorbim despre Panait Istrati, ne vine in minte acea vestita \u201eSpovedania unui invins\u201c. A fost el un invins? Dimpotriva, ca si ilustrul sau prieten, este, in fond, un mare invingator. In noua \u201eOdisee\u201c a lui Kazantsakis (\u201eCred ca salvarea mea din puct de vedere spiritual depinde de Odiseea. Daca va trai Odiseea, voi trai si eu\u201c), Ulise, parasind Ithaca unde cu milenii in urma il lasase fericit Homer, isi reia calatoria. Dupa multe peripetii, la sf\u00e2rsitul epopeii, ii convoaca pe prietenii si camarazii raposati, barbati, credinciosul c\u00e2ine, ca si pe femeile pe care le-a iubit. Ca la o a doua Inviere, toti ies din morminte la chemarea stap\u00e2nului, iar acesta cu vocea-i tunatoare da semnalul de plecare: \u201eSus p\u00e2nzele copii! Sa pornim inainte de a ne ajunge v\u00e2ntul Mortii!\u201c.
\nPe corabia lui Ulise, arca a Timpului si metafora a Destinului, calatoresc si cei doi mari prieteni: Nikos Kazantsakis si Panait Istrati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

125 de ani de la nasterea lui Nikos Kazantsakis \u201eVa multumesc, o, zei, ca necazurile mele cad ploaie!\u201c, scria cu orgolioasa umilinta creatorul lui \u201eZorba\u201c si al \u201eOdiseii\u201c moderne Nikos Kazantsakis (1885-1957), scriitorul si omul cu caracter tare ca piatra, av\u00e2nd in spate si, as zice, in gena o istorie de multe milenii si o… Cite\u0219te mai mult »Spovedania unui invingator<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2850,2851],"class_list":["post-3641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nikos-kazantsakis","tag-zorba"],"views":1881,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}