Dupa cum vedem, \u00eemprejurarile tin mai mult de biografia t\u00e2rzie a lui Eminescu, dec\u00e2t de opera poetului. V. G. Mortun si C. Mille nu sunt altii dec\u00e2t fostii elevi ai lui Eminescu, pe c\u00e2nd poetul preda limba germana la Scoala Centrala din Iasi. \u00cen 1875 ei au organizat greva scolara pentru ca Eminescu sa paraseasca institutia. Este un capitol obscur din biografia lui Eminescu, pe care-1 vom dezvolta separat. Aici amintim doar ca, dupa amintirile lui C. Mille, \u201erevolta\u201c elevilor ieseni s-a petrecut \u00een primavara timpurie a lui 1875 si a avut forme de manifestare ce amintesc clar de \u201e\u00cemparat si proletar\u201c, poezie publicata de Eminescu \u00een decembrie 1874 (singura poezie publicata \u00een acest an). Mai exact spus: tinerii liceeni se baricadeaza \u00een cladirea scolii, apoi fac baricade \u00een curte, au lozinci socialiste, etc. De unde, oare, imaginea devenita sablon ca ei se revolta \u00eempotriva lui Eminescu pentru ca acesta era rau profesor de germana? Se revolta, \u00eentr-adevar, la orele sale, dar \u00een sensul poemului bine citit si simtit \u00een cheie socialista. Ulterior, desigur, cei care au lasat imaginea despre eveniment au fost beneficiarii acestei imagini. Totusi, \u201eDinu Milian\u201c, romanul autobiografic al lui C. Mille, lasa sa se \u00eenteleaga usor ca lucrurile stau invers. Sau ca trebuie, cel putin, analizate. Mai multe amanunte, la timpul si locul potrivit. Tineri, energici, adapati la ideile socialiste, \u00een cele din urma V.G. Mortun si C. Mille vor fi exmatriculati din scolile rom\u00e2nesti, vor merge \u00een strainatate, la Paris, unde se vor adauga grupului de socialisti rom\u00e2ni din capitala Frantei (cu Vintila C. A. Rosetti la conducere). Vor scoate la Paris si apoi la Bruxelles \u201eDacia viitoare\u201c, revista pe care Eminescu o va critica, cu o asprime demna de retinut, la \u00eenceputul anului 1883: \u201eCeea ce ne uimeste mai cu seama si ne \u00eentristeaza c\u00e2nd trecem peste st\u00e2lpii acestei reviste este lipsa de convingere, lipsa de energie sf\u00e2nta, caracteristica pentru tinerimea tuturor popoarelor; este aerul flegmatic cu care sunt scrise monstruozitatile acestea …\u201c10
\n\u00cen acelasi an, \u00een august, la aflarea vestii ca Eminescu a fost \u00eenlocuit la ziarul \u201eTimpul\u201c, V. G. Mortun va scrie, \u00een \u201eDacia viitoare\u201c: \u201eEminescu a \u00eennebunit. Si de Eminescu iata ce zic gazetele noastre de la cea mai de frunte p\u00e2na la cea din urma: \u00abDl. Minai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a \u00eennebunit. Dl. Paleologu va lua redactiunea suszisului ziar\u00bb. Iata tot. Nici doua r\u00e2nduri. Bine, fie pentru jurnalist. \u2013 Nici ca merita mai mult, caci a scris fara convingere pentru a putea trai. \u2013 Dar pentru poet? \u2013 Nici un cuv\u00e2nt! Si cu toate acestea ast om, \u00een care se pomeneste jurnalistul, e poetul cel mai poet al Rom\u00e2niei\u201c.11 Cit\u00e2nd acest articol, biografii lui V. G. Mortun se grabesc sa sublinieze stima fostului elev pentru profesorul sau, etc. Se uita, \u00eensa, ca nici un ziar n-a scris cuv\u00e2ntul \u201enebunie\u201c, asa cum rezuma \u00een ghilimele lui V. G. Mortun. Presa a avut o stima deosebita pentru Eminescu, s-au folosit expresii \u00eenvaluitoare: \u201eatins fiind \u00een mod subit de o grava boala\u201c, etc. \u2013 iar prima oara c\u00e2nd s-a spus cuv\u00e2ntul nebun \u00een legatura cu boala lui a fost c\u00e2nd Grigore Ventuta l-a atacat pe Al. Macedonski pentru epigrama din \u201eLiteratorul\u201c. V. G. Mortun interpreteaza grosolan si crede ca toate gazetele noastre, de la cea mai de frunte p\u00e2na la cea din urma, au exhibat termenul. V. G. Mortun este, apoi, printre primii care arunca \u00een circulatie aceasta ruptura \u00een opera lui Eminescu: ziaristul nu merita nimic, caci a scris fara convingere, pentru a putea trai \u2013 poetul merita totul. Finalul articolului sau este \u00eenca mai explicit: \u201e… iar ca socialisti aducem jalnica noastra amintire celui care a scris \u201e\u00cemparat si proletar\u201c.\u201c
\nTimpul trece, \u00eensa, V. G. Mortun vine \u00een tara \u00een 1885 si se stabileste la Iasi, unde intra \u00een redactia revistei \u201eContimporanul\u201c. La Iasi, el se \u00eemprieteneste cu Ion Creanga, si se stie ca \u00eempreuna \u00eel viziteaza pe Eminescu la bolnita Manastirii Neamt. Dupa marturiile fiului sau, capitanul C. I. Creanga: \u201eI. Creanga, nem\u00e2ng\u00e2iat de boala scumpului sau prieten, M. Eminescu, propuse d-lor V. G. Mortun si Alexandru Cuza sa scoata o carticica cu chipul lui Eminescu, pe care sa o v\u00e2nda spre folosinta si pentru cautarea lui Eminescu\u201c12. \u00cen epoca se tipareau vederi cu chipul oamenilor de vaza; capitanul C. I. Creanga propune, la un moment dat, sa se scoata chiar tigarete cu desenul tatalui sau pe foita. Tirajul de lux al editiei V. G. Mortun are chipul lui Eminescu pe coperta. Acelasi chip \u00eel va purta pe coperta editia de lux scoasa, spre 1895, de Matei Eminescu, fratele poetului.
\nV. G. Mortun era un boiernas de tara cu oarecare avut, va deveni \u00een scurt timp un protector al artelor, prin 1885-1887 el \u00eel plimba pe Eminescu pe la Roman, unde \u00eentretine un cenaclu literar de sorginte socialista din care facea parte si G. Ibraileanu. Prezenta poetului \u00eentre tinerii socialisti \u00eei aducea autoritate lui V. G. Mortun. Trebuie spus apasat aici ca, oric\u00e2t l-au cultivat socialistii ieseni pe Eminescu, acesta n-a publicat nimic \u00een revista \u201eContimporanul\u201c; i s-au publicat poezii preluate din editii, adaptate ortografiei specifice, dar el \u00eensusi nu a dat ceva spre tiparire aici.
\nEste de la sine \u00eenteles ca, apar\u00e2nd \u00een septembrie 1888 editia a III-a \u00eengrijita de Titu Maiorescu a \u201ePoesiilor\u201c, editia de \u201eProza si versuri\u201c se am\u00e2na din ratiuni de concurenta si de sumar. Nu deranja faptul ca Eminescu apare cu doua carti \u00een librarii, dar era vorba de aparitii simultane, lucru ce nu se obisnuia \u2013 si mai ales, era vorba de o aparitie anuntata. Reieseau doi editori, doua edituri, doi Eminescu \u00een acelasi timp \u2013 Eminescu fiind \u00een viata, activ \u00eentruc\u00e2tva, chiar \u00een Bucuresti. A prevalat programul poetic pe care 1-a lansat Titu Maiorescu \u00een timpul bolii lui Eminescu, pe care-1 prefigurase \u00eenca din august 1883 chiar V G. Mortun. Este de presupus, apoi, ca impunerea conferintei \u201eInfluenta austriaca\u201c \u00een editia socialistului V G. Mortun s-a facut, \u00eentr-o forma sau alta, de catre M. Eminescu \u00eensusi, care tinea la ziaristica sa. \u00cen 1891, la un an dupa ce, \u00een fine, editia V G. Mortun va apare, Grigore Paucescu, fostul coleg si prieten al lui Eminescu, va scoate cunoscuta \u201eCulegere de articole de M. Eminescu aparute \u00een Timpul \u00een anul 1880 si 1881\u201c, atrag\u00e2nd atentia publicului asupra acestei ziaristici eminesciene.
\nAmintim ca nici \u00een 1889 nu putea sa apara editia lui V.G. Mortun, pentru ca \u00een acest an a aparut editia a IV-a scoasa de Titu Maiorescu. Repetam: a-si fi editat (publicat) poetul \u00eensusi volumul de poezii corectat cu V. G. Mortun sau corectat de el singur \u2013 dar un volum fara prefata si girul lui Titu Maiorescu \u2013 dupa editiile scoase de Maiorescu, ar fi \u00eensemnat un scandal. Era alt volum, o reparatie care se cuvenea explicata public. Ar fi putut Titu Maiorescu suporta asa ceva? Ar fi putut Mihai Eminescu suporta consecintele? Suporta climatul nostru cultural de la 1884-1889, cu un Eminescu bolnav sau sanatos, nu se mai stie, dar tinut ca un Ioan Botezatorul \u00een temnita Botosanilor? Era V. G. Mortun omul care sa poarte pe umeri asemenea poveri?
\nAbia \u00een 1890, dupa editia a IV-a, dupa moartea poetului, apare, \u00een fine, \u201eProza si versuri\u201c. V G. Mortun era dator cu aceasta carte, ceruta de marele public, angajata de Ion Creanga fata de Eminescu. El deschide, \u00eensa, editia cu o scrisoare autografa a lui Eminescu, datata 10 noiembrie 1887, Botosani, \u00een care poetul se pl\u00e2nge, catre un prieten, de lipsa de bani. V. G. Mortun trece peste momentul 1888, c\u00e2nd situatia financiara a lui Eminescu se mai \u00eembunatatise, si \u00eencearca sa acrediteze ideea ca prietenul caruia poetul bolnav \u00eei cere ajutor este chiar editorul de azi. Presa va reactiona, \u00eensa, prompt: \u201eDesigur ca dl. Mortun i-a \u00eendeplinit cererea si 1-a ajutat cu bani. Iarasi frumoasa fapta. Dar \u00eentrebarea e: de ce a pus aceasta scrisoare dl. Mortun \u00een capul volumului? Ca sa se laude. Ca sa se spuna lumii: iata, Eminescu era amenintat cu mizeria cea mare si eu 1-am scapat, eu 1-am ajutat sa nu moara de foame. A face bine si a-1 tr\u00e2mbita e semnul inimilor mici\u201c.13 Nota apartine ziarului \u201eRom\u00e2nia\u201c, rezultat din fuzionarea \u201eTimpului\u201c cu \u201eBinele public\u201c. \u201ePresa socialista\u201c, \u00eensa, comenteaza altfel: \u201eDin cuprinsul acestei scrisori se poate vedea c\u00e2t de mult a suferit Eminescu \u00een cele din urma timpuri si c\u00e2t de putina \u00eengrijire i-au dat tovarasii sai literari din cercul Junimii. A trebuit sa vie dl. V.G. Mortun, t\u00e2narul apartin\u00e2nd altui cerc literar si altui grup politic, pentru ca sa se ia initiativa de a se aduce o oarecare usurare suferintelor acestui nefericit poet, care a adus considerabile servicii literaturii rom\u00e2ne…\u201c14<\/p>\n
\u00cen ordinea vietii lui Eminescu, editia V. G. Mortun a creat climatul favorabil discutiilor de acest fel, privitoare la apartenenta succesiva a poetului de grupul Junimea si de grupul socialistilor rom\u00e2ni; \u00een ordinea operei, editia \u00eencearca sa recupereze, mai \u00eent\u00e2i, poeziile scapate din editiile Maiorescu, probabil cele \u2013 sau unele dintre cele ce faceau parte din amintita coala editoriala pierduta a editiei princeps. Acestea fusesera \u00eensa recuperate, \u00eentre timp, de editiile Maiorescu. Ram\u00e2nea numai \u201eFoaia vesteda, dupa Lenau\u201c, neinclusa \u00een nici o editie Maiorescu. Acestor poezii li se adauga \u201eViata\u201c si \u201eStelele-n cer\u201c, publicate \u00een \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blandusiei\u201c; imediat dupa moartea poetului (gasite \u00een halatul sau de spital). Poeziile de tinerete, din \u201eFamilia\u201c, sunt publicate, probabil, la insistenta lui Iosif Vulcan care tine la m\u00e2ndria de a-1 fi debutat pe Eminescu si de a-i fi rom\u00e2nizat numele: o cronica din \u201eFamilia\u201c pledeaza pentru aceasta ipoteza15 \u2013 si trebuie adaugat ca, dupa aparitia editiei V. G. Mortun, \u201eFamilia\u201c le republica, \u00eentr-o rubrica speciala, intitulata \u201ePrimele poezii ale lui Eminescu publicate \u00eent\u00e2i \u00een \u00abFamilia\u00bb\u201c. N. Iorga, critic avizat al editiei V. G. Mortun, vorbeste condescendent despre revista: \u201eDe ce a dezgropat dl. Mortun pe un Eminescu care nu seamana cu cel pe care-l cunoastem noi, un Eminescu \u00eengropat \u00een foile colbaite ale patriarhalei gazete din Oradea Mare…? Praeter mittenda erant, d-le Mortun, si cei ce erau sa simta dorinta a le citi \u2013 le gaseau si \u00een \u201eFamilia\u201c…\u201c16
\n\u00cen fine, toata lumea a profitat \u2013 sau a vrut sa profite de pe urma acestui volum. V. G. Mortun va fi reales deputat \u00een 1891, socialistii au c\u00e2stigat \u00eencredere ca se pot revendica din Eminescu, \u201eFamilia\u201c a facut sa-si mai aduca aminte de ea cititorii din Regat. Cu V.G. Mortun editarea lui Eminescu se muta la Iasi, \u00een jurul editurii Saraga. Fratii ?araga vor \u00eencepe o adevarata campanie pentru recuperarea lui Eminescu, public\u00e2nd intens si din domenii diverse, atrag\u00e2nd \u00een aceasta \u00eentreprindere pe A. D. Xenopol.
\nEditiile iesene vor fi \u00eentrerupte abia de polemicile lui I. Scurtu, de la \u00eenceputul secolului nostru, de editarea postumelor eminesciene de catre Ilarie Chendi si Nerva Hodos, apoi de editiile lui I. Scurtu de la Biblioteca Pentru Toti. Dupa I. Scurtu, \u00eensa, Iasul va avea de spus un cuv\u00e2nt greu \u00een eminescologie: editia lui A. C. Cuza va fi acest cuv\u00e2nt.
\nLucrurile devin \u00eentr-adevar palpitante, ca \u00eentr-un roman politist, c\u00e2nd privim relatia V G. Mortun \u2013 Titu Maiorescu: editia a V-a Maiorescu, aparuta \u00een toamna lui 1890, contine, nesemnalata \u00een cuprins, poezia \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c, care nu putea fi luata dec\u00e2t din editia V. G. Mortun, aparuta \u00een martie. Deducem ca si celelalte trei poezii: \u201eDiana\u201c, \u201eSara pe deal\u201c si \u201eDalila\u201c sunt introduse tot la sugestia editiei V. G. Mortun. Maiorescu mai adauga \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c. \u201eDiana\u201c si \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c sunt, \u00eensa, intercalate \u00eentre \u201eCalin\u201c si \u201eStrigoii\u201c \u2013 celelalte patru poezii sunt adaugate la sf\u00e2rsit. De ce intercaleaza Titu Maiorescu \u00een 1890, c\u00e2nd, \u00een 1888, Eminescu \u00eei transmitea, prin scrisoare, ca poezii nepublicate de intercalat nu are? \u00centelege, oare, criticul ca cele publicate deja trebuiesc puse \u00eentr-un loc anume \u00eentre \u201ePoesii\u201c? De ce nu le intercaleaza, \u00eensa, si pe celelalte? Nu preia \u201eFoaia vesteda\u201c din editia V G. Mortun. \u00cen privinta \u201eDalilei\u201c, nu accepta textul reprodus de V. G. Mortun dupa \u201eEpoca ilustrata\u201c \u2013 si ofera o varianta manuscrisa eminesciana. La aceste \u00eentrebari nu exista documente care sa raspunda. Ciudata este, repetam, inserarea poeziei \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c \u00een constructia editiei \u2013 fara a fi, \u00eensa, semnalata la cuprins.
\n\u00cen 1914, \u00eentr-un interviu pe care Al. Serban \u00eel ia lui V. G. Mortun, gasim asemenea informatii: \u201e… dl. Mortun mai trase o carte din rafturile bibliotecii sale. Si, rasfoind-o melancolic, spuse, vorbindu-si parca mai mult siesi:
\n\u2013 Asta e editia princeps tiparita de Maiorescu …
\nM-am aplecat peste paginile pe care ministrul le rasfoia cu at\u00e2ta evlavie: toate aproape erau corectate cu creionul si purtau pe ici pe colea strofe adaugite.
\n\u2013 C\u00e2t am muncit ca sa stabilesc textul adevarat al poeziilor! \u2013 ma lamuri domnul Mortun. Am fost stap\u00e2nit odinioara de dorinta de a scoate o editie curatita de toate schimbarile \u00eent\u00e2iului editor, potrivit cu textul primitiv din Convorbiri literare.
\nSi-mi citi c\u00e2teva versuri care sunau mult mai puternic \u00een originalul lui Eminescu dec\u00e2t \u00een versiunea domnului Maiorescu.
\n\u2013 Luptele sociale si politice m-au \u00eendepartat tot mai mult de aceste preocupari literare si treaba a ramas neispravita\u201c.17
\nO amintire din 1936, a lui Barbu Lazareanu, spune, printre altele: \u201e\u00cen familia Mortun se gasesc multe scrisori de la Eminescu. Acum 15 ani, cu prilejul unei conferinte pe care am tinut-o la Roman, am stat de vorba \u00eendelung cu doctorul N. Quinezu. El mi-a spus ca \u00een buna pastrare a d-nei Cornelia Matei Sassu, fiica lui Mortun, se afla autografe pretioase de-ale lui Eminescu. Scrieri inedite, cred ca nu. Si iata pe ce \u00eemi bazez parerea. Stiu ca \u00een anul 1890 Mortun a tiparit volumul \u201eProza si versuri\u201c de Eminescu. \u00cen acea carte el n-a facut dec\u00e2t sa reproduca din reviste (…) o serie de bucati care nu intrasera \u00een editia Socec, din 1883, \u00eengrijita de Maiorescu, si nici \u00een editiile din anii 1884-1889 (…) Sa ne \u00eentoarcem \u00eensa la lucrarile care se afla, nu la cele care nu se gasesc, la familia Mortun. Scrisori din partea lui Eminescu trebuie sa se gaseasca \u00eentre h\u00e2rtiile intrate \u00een posesiunea Corneliei si a lui Matei Sassu. \u00cen primul r\u00e2nd se va gasi originalul scrisorii trimisese din Botosani \u00een noiembrie 1887 si-n care Eminescu \u00eel roaga pe Mortun sa-i vie \u00een ajutor si sa o faca aceasta c\u00e2t de cur\u00e2nd, caci \u2013 adauga el, cea mai neagra mizerie \u00eel ameninta\u201c.18
\nAcestea fiind conditiile arhivei Mortun, risipita, probabil, ca at\u00e2tea alte arhive, ori nedescoperita \u00eenca, este greu sa facem legaturile ce s-ar impune. De vreme ce subliniase at\u00e2t de apasat editia princeps si pusese alaturi textul din \u201eConvorbiri\u201c, se poate presupune ca Mortun discutase cu Eminescu retiparirea acestei editii cu \u00eendreptarile respective. Ar fi fost, \u00eensa, posibil acest lucru \u00een timp ce Titu Maiorescu era \u00eengrijitorul editiei I-a si a II-a? Sunt de presupus, asadar, tensiuni \u00een doi sau chiar \u00een trei. Titu Maiorescu preia din editia V G. Mortun, dupa moartea lui Eminescu, numai ce considera \u2013 si asa cum considera: titlul \u201eDalilei\u201c, de pilda, dar alt text dec\u00e2t cel din \u201eEpoca ilustrata\u201c.
\nBarbu Lazareanu transmite, apoi, \u00een 1936, o opinie comuna despre editia V. G. Mortun, si anume aceea ca editorul completa editiile Maiorescu cu alte poezii publicate \u00een periodice, dar scapate de critic din editiile sale. \u00cen aceste conditii, Titu Maiorescu era fortat de opinia publica sa-si completeze editia, iar opinia publica era \u00eencredintata ca acesta este mesajul lui Eminescu, de vreme ce poetul a apelat la V G. Mortun ca sa-i publice si celelalte poezii tiparite.
\nUn efect interesant al editiei V G. Mortun desprindem, apoi, din cronica lui N.A. Bogdan: \u201e\u00eensa, de \u00eendata ce dl. Mortun si-a luat o sarcina asa de nobila, trebuie sa-si dea deplina seama si de greutatile ce ar putea \u00eent\u00e2mpina. Aici, mi se pare ca d-sa a neglijat mult \u2013 fie din nestiinta, fie \u2013 ceea ce nu mi-ar placea sa banuiesc \u2013 cu intentie. Eminescu a scris proza; toata lumea stie; dl. Mortun a gasit \u00eensa proza lui Eminescu numai \u00een \u00abConvorbiri literare\u00bb. Aceasta este, paremi-se, partea cea mai mica (…) Mai toti, ce s-au ocupat c\u00e2t de putin cu literatura sau publicitatea la noi, stiu ca Eminescu, \u00eentre altele, a fost mult timp redactor la mai multe foi politice \u2013 \u00een care vr\u00e2nd nevr\u00e2nd era tinut sa scrie pe l\u00e2nga polemica si bucati care traiesc si a treia zi dupa data jurnalului. Si asemenea bucati nu sunt de dat uitarii c\u00e2nd ele sunt iesite din pana unui om de geniu. Coloanele \u201eTimpului\u201c, vechiul jurnal conservator din Bucuresti, au fost adeseori pline de articole \u00een care cel mai putin obicinuit cu stilul lui Eminescu \u00eei recunoaste imediat pana sa (…) \u00een afara de \u00abTimpul\u00bb, Eminescu a redactat \u00een Iasi vreo doi ani \u00een sir \u00abCurierul de Iasi\u00bb (…) \u00cen foiletonul \u201eCurierului de Iasi\u201c se afla si doua nuvele de d\u00e2nsul desi nesemnate \u2013 si anume: \u00abLa aniversara\u00bb, \u00een numarul din 9 iulie 1876, si \u00abCezara\u00bb, \u00een numerele de la 6,11,13,15 si 18 august acelasi an. Aceste lucrari trebuiau cercetate cu amanuntime, si dl. Mortun n-ar fi trebuit sa le neglijeze nici un moment, daca a voit sa \u00eentregeasca opera acestui genial poet …\u201c19
\nSub forma acestui repros catre V. G. Mortun, N. A. Bogdan inventariaza, de fapt, proza lui Eminescu \u2013 d\u00e2nd Iasului, spre atentie, ziarul facut de Eminescu \u00een 1876-1877. Editiile Saraga vor prelua materiale din \u201eCurierul de Iasi\u201c \u2013 iar colectivul condus de A. C. Cuza va prelua, pentru editia din 1914, masiv materiale eminesciene din acest ziar. Pentru editorii ieseni, completitudinea operei eminesciene va \u00eensemna atragerea \u00een aceasta opera si a \u201eCurierului de Iasi\u201c. Fara aceasta reactie moldava, probabil ca Eminescu ar fi ramas doar pamfletarul de la \u201eTimpul\u201c. Ziaristica ieseana pune, \u00eensa, sub semnul prozei \u00eentregul sau demers ziaristic, pentru ca acolo se vede cel mai bine cum Eminescu alterneaza literatura artistica propriu-zisa \u2013 cu scrierile politice. La Timpul, unde va continua acest program, \u00een \u201eFoita Timpului\u201c, rubrica de literatura din pagina a II-a, Eminescu publica proza de Ion Creanga, Ioan Slavici, teatru de I. L. Caragiale \u2013 niciodata proza literara scrisa de el \u00eensusi. Iasul descopera, asadar, artistul total, scriitorul de geniu care se exercita cu un stil unitar ca \u00eenaltime artistica \u2013 at\u00e2t \u00een poezie c\u00e2t si \u00een proza, at\u00e2t \u00een proza artistica c\u00e2t si \u00een proza politica.
\nIata, asadar, ca si opera lui Eminescu a c\u00e2stigat ceva din aceste avataruri \u2013 nu numai editorii sai interesati.<\/p>\n
Note: <\/strong>
\n10. Vezi: M. Eminescu: \u201eOpere\u201c, XIII, p. 257.
\n11. Vezi: Spanoioc (Mortun, VG.): \u201eMihai Eminescu\u201c. \u00cen \u201eDacia viitoare\u201c, Bruxelles, l august 1883. Textul este folosit, de obicei, pentru a arata… iubirea lui VG. Mortun fata de M. Eminescu!
\n12.Apud: Lucian Predescu: \u201eIon Creanga, viata si opera\u201c, vol. I, p. 160.
\n13. \u00cen \u201eRom\u00e2nia\u201c, Buc., 7 (1890), nr. 59, editia 1,15 martie (Ecouri).
\n14. \u00cen \u201eDrapelul\u201c, Iasi, 2 (1890), nr. 23, 25 feb, 1890, p. 2 (redactorul si proprietarul ziarului a fost Ion N. Roman).
\n15. Vezi \u201eFamilia\u201c, 26 (1890), nr. 9,4\/16 martie, p. 108.
\n16. N. Iorga, art. cit., Op., cit, p. 42.
\n17. M. Serban: \u201eD-l V.G. Mortun si Eminescu\u201c. \u00cen \u201eFlacara\u201c, Buc., III (l 914),nr. 35, p. 393395.
\n18. Barbu Lazareanu: \u201eV. G. Mortun si Eminescu\u201c. \u00cen \u201eCurentul Romanului\u201c, 22 mai 1936, p. l .
\n19.N.A.Bogdan: \u201eProza si versuri de M. Eminescu\u201c. \u00cen \u201eFamilia\u201c, 15 iulie 1890.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Dupa cum vedem, \u00eemprejurarile tin mai mult de biografia t\u00e2rzie a lui Eminescu, dec\u00e2t de opera poetului. V. G. Mortun si C. Mille nu sunt altii dec\u00e2t fostii elevi ai lui Eminescu, pe c\u00e2nd poetul preda limba germana la Scoala Centrala din Iasi. \u00cen 1875 ei au organizat greva scolara pentru ca Eminescu sa paraseasca… Cite\u0219te mai mult »Editia V. G. Mortun sau un scandal rau acoperit (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2848,2849,1949,91,2788],"class_list":["post-3638","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografie","tag-editii-eminescu","tag-eminescu","tag-n-georgescu","tag-v-g-mortun"],"views":2696,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3638","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3638"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3638\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3638"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3638"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3638"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}