{"id":359,"date":"2009-12-10T10:17:07","date_gmt":"2009-12-10T08:17:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=359"},"modified":"2009-12-10T10:18:16","modified_gmt":"2009-12-10T08:18:16","slug":"o-carte-despre-parlamentarism-asadar-despre-democratie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-carte-despre-parlamentarism-asadar-despre-democratie\/","title":{"rendered":"O carte despre parlamentarism, asadar despre democratie"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/p>\n

Jeremy Paxman este jurnalist la BBC si prezentator TV la Newsnight si la University Challenge. Ca orice jurnalist serios, simte o chemare catre lumea politica. In acest mod, Paxman scrie despre politica intr-o maniera hazlie, jucausa, cu detalii care mai de care mai picante, instrumentele sociologului sau specialistului in stiinte politice fiindu-i straine. Din aceasta combinatie a rezultat o carte savuroasa despre lumea politica britanica (Jeremy Paxman, \u201eAnimalul politic. O anatomie\u201c, Nemira, Bucuresti, 2005), o lucrare suficient de bine construita si care noua rom\u00e2nilor ne-ar putea tempera elanul justitiar nestavilit ce ne caracterizeaza de c\u00e2tiva ani incoace c\u00e2nd vine vorba de a ne exprima in privinta spatiului public in general si a politicii, in particular.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

O postura ingrata \u2013 Membru al Parlamentului Britanic<\/strong>
\nAvem de-a face cu o clasa politica dintr-un motiv simplu. Pentru ca noi, oamenii, nu putem cadea de acord.\u00a0 Agora ca spatiu public destinat rezolvarii treburilor cetatii (politica in forma ei primara de manifestare in perioada antica) nu are continuitate in vremurile moderne, motivele fiind multiple. Parlamentul ce ia locul agorei reprezinta elementul de distinctie intre civilizatie si barbarie politica. J. Paxman stie ca toate societatile decid cum sa se protejeze, cum sa se organizeze, cum sa-si imparta resursele si mai stie ca alternativa la toate acestea este forta pumnului.
\nIncerc\u00e2nd sa desluseasca mecanismele politicii britanice (Parlamentul ca institutie fundamentala a democratiei din insula), jurnalistul pleaca de la premisa ca oamenii intra in politica dintr-o varietate de motive, multi dintre ei fiind convinsi ca pot face lumea mai buna \u2013 culmea, unii si reusesc acest lucru! Incheindu-si lungul expozeu introductiv cu urmatoarea consideratie \u2013 \u201e\u2026experienta politicii pare destinata sa provoace dezamagire generala. Pentru partid, pentru politician, pentru alegator\u201c \u2013, Jeremy Paxman se pregateste pentru o abordare deloc optimista a politicii si a politicului, intreg corpusul lucrarii intarind aceasta zicere cu valoare de ipoteza.
\nCu o foarte mare rabdare citeste o multime de biografii, jurnale, periodice,serii si articole, totul pentru a-si lamuri siesi o intrebare simpla: de ce prefera unii cetateni ingrata postura de Membru al Parlamentului din Marea Britanie, c\u00e2nd foarte multe argumente ar putea sustine optiunea contrarie, adica refuzul oricarui cetatean serios de a face politica? C\u00e2nd spun \u201epostura ingrata\u201c ma refer, desigur, la opinia autorului cartii, intruc\u00e2t Jeremy Paxman prezinta politicienii ce au onoarea de a popula Camera Comunelor ca pe niste romantici visatori ce-si complica viata, cladirea ce adaposteste parlamentul, Westminster, fiind martora multor abjectii pe care trebuie sa le suporte un parlamentar englez ce-si imagineaza ca opinia domniei sale este importanta in economia treburilor politice britanice.
\nExemplele sunt numeroase, corurile de huiduieli, sarcasmul, r\u00e2setele ce insotesc discursul unui parlamentar fiind in stare sa clatine moralul unui orator desav\u00e2rsit, daramite timiditatea exagerata a cutarui ales. Pe de alta parte, exista si alte fapte menite a-i face pe cetatenii britanici sa se tina departe de politica. Chinuitoarele deplasari in teritoriu, deloc agreate de cei alesi (atunci c\u00e2nd un t\u00e2nar deputat se t\u00e2nguia ca trebuie sa mearga in circumscriptie, celalalt interlocutor ii vorbea despre plictiseala ingrozitoare ce insoteste obligatoriu o deplasare in circumscriptia care te-a ales), noianul de scrisori la care un parlamentar este rugat sa raspunda (sutele de scrisori ce sunt primite zilnic si asteapta un raspuns pot zdruncina starea de bine a oricarui animal politic ce tine sa-si conserve pozitia c\u00e2stigata) sau zilele campaniei electorale c\u00e2nd cel ales sa candideze pentru o circumscriptie trebuie sa fie dispus sa asculte si sa suporte paleta intreaga a solicitarilor ce vin de la alegatori, al caror optimism intrece pesimismul celor destinati sa-i reprezinte.
\nAltruism vs ambitie<\/strong>
\nSe adauga la tot acest tablou deloc imbucurator acea deziluzie a cetatenilor vizavi de politica si modul in care aceasta poate lamuri cetatea si cetatenii, av\u00e2nd in acest noian negativ imaginea nefireasca a implicarii politice. Poate mai bine se simt cei din backbenches (membri ai Camerei Comunelor care nu au nici o functie in partidul de guvernam\u00e2nt, nici in cel de opozitie; persoane care stau in bancile din spatele Camerei Comunelor, in spatele celor cu functii in cele doua partide de la putere si din opozitie), at\u00e2ta vreme c\u00e2t ei se multumesc sa astepte cuminti in aceasta postura trecerea anilor din mandatul ce le-a fost atribuit.
\nDaca totul conjura, asadar, pentru neparticipare politica, inclusiv motivatia financiara (p\u00e2na in anul 1911, parlamentarii din Marea Britanie nu erau remunerati, nici astazi retributia cu care este rasplatit un Membru al Parlamentului nefiind at\u00e2t de mare inc\u00e2t sa mobilizeze energii), atunci care sa fie scopul oricarei forme de implicare politica? Greu de spus, intruc\u00e2t nici macar coruptia (care insoteste actul politic in foarte multe spatii de pe cuprinsul planetei) pare sa nu fie elementul distinctiv in spatiul britanic (exemplele de coruptie din cuprinsul carti formeaza acea exceptie care intareste regula). Pentru unii tine de o stranie ambitie personala (ca acei teribili studenti de la Oxford care sunt impinsi de la spate de o tripla motivatie: sa fie lideri acelor unions, un fel de anticamera a pregatirii politice din timpul studiilor universitare, sefi de promotie si in fine sa ajunga membri ai parlamentului), pentru altii altruismul este un argument suficient, chit ca asemenea varianta pare de necrezut, mai ales c\u00e2nd vine din partea unui politician. Si totusi, lord David Maxwell Fyfe Kilmuir a putut declara cu nonsalanta ca \u201ecei ce intra in viata publica m\u00e2nati de o ambitie rece, egoista, sunt extrem de rari in Marea Britanie. Pe de alta parte, numarul celor care aleg o cariera politica din motive altruiste legate de serviciul public este extrem de mare\u201c (p. 47).<\/p>\n

\u201eDemocratia este doar un mecanism pentru organizarea noastra pasnica fara a ajunge sa ne batem\u201c
\nCert este ca si in credinta britanica, politicienii reprezinta acea categorie distincta, alcatuind \u201eun grup de egoisti, narcisisti mincinosi care si-au v\u00e2ndut sufletele de mult si care ar licita si viitorul copiilor lor daca asta i-ar ajuta sa avanseze in cariera. Ei sunt egoisti, manipulatori, ticalosi, corupti. Singurele sentimente de care le pasa sunt ale lor\u201c (p. 29).
\nSigur, daca am citi raspunsul dat de un parlamentar alegatorilor din circumscriptia sa, care alegatori il rugau insistent sa voteze intr-un anumit fel (adica opun\u00e2ndu-se unei iminente legi de impozitare), am fi tentati sa dam crezare unei atari credinte populare. Dar stim, si Jeremy Paxman ne-o aminteste, ca nu toti politicienii sunt asa si mai stim ca lumea nu este perfecta, altfel nu am avea politicieni. Democratia este doar un mecanism pentru organizarea noastra pasnica fara a ajunge sa ne batem. Iata o concluzie logica ce vine din partea autorului si in urma unui demers ce nu menajeaza in nici un fel activitatea acelor oameni care s-au indreptat inspre politica. La valoarea acestei activitati ar trebui sa meditam indeajuns de mult inc\u00e2t sa putem exorciza raul din noi atunci c\u00e2nd ne raportam la actul politic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jeremy Paxman este jurnalist la BBC si prezentator TV la Newsnight si la University Challenge. Ca orice jurnalist serios, simte o chemare catre lumea politica. In acest mod, Paxman scrie despre politica intr-o maniera hazlie, jucausa, cu detalii care mai de care mai picante, instrumentele sociologului sau specialistului in stiinte politice fiindu-i straine. Din aceasta… Cite\u0219te mai mult »O carte despre parlamentarism, asadar despre democratie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1,3],"tags":[198,197],"class_list":["post-359","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","category-politica","tag-animalul-politic-o-anatomie","tag-jeremy-paxman"],"views":2041,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/359","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=359"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/359\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=359"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=359"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=359"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}