{"id":3586,"date":"2010-07-15T13:48:09","date_gmt":"2010-07-15T11:48:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3586"},"modified":"2010-07-15T13:49:05","modified_gmt":"2010-07-15T11:49:05","slug":"the-handsome-eight","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-handsome-eight\/","title":{"rendered":"The Handsome Eight"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Dupa ce a faptuit, in premiera mondiala, Marele slem Rosu \u2013 c\u00e2stigarea consecutiva a celor trei turnee europene pe zgura din gama Masters Series si a Roland Garros-ului \u2013, redevenind liderul circuitului ATP, Rafael Nadal n-a avut nevoie dec\u00e2t de doua saptam\u00e2ni de antrenament si de disputarea a doar trei meciuri oficiale pe gazon pentru a-si calibra jocul astfel incit sa abordeze Wimbledon-ul cu sanse. In 2008, spaniolul a c\u00e2stigat primul sau turneu pe iarba, clasicul londonez Queen’s. Avea apoi, dupa finala epica impotriva lui Roger Federer, \u201eregele locurilor\u201c, sa ridice trofeul wimbledonian deasupra capului, devenind primul iberic de la don Manolo Santana care sav\u00e2rsea acest gest. In 2006 si 2007, proaspatul laureat pe zgura pariziana atingea de fiecare data sferturile frumoasei competitii din capitala britanica, adevarata avanpremiera a Wimbledon-ului. Premize suficiente pentru a disputa de fiecare data finala din 4 iulie, fiind invins cu ambele prilejuri de Roger the Master. <\/strong><\/em>
\nIn 2010, scenariul s-a repetat. La Queen’s Club London Nadal a dat o lectie simpaticului brazilian Marcos Daniel, a trecut la un pas sa-l faca mare pe rusul din Uzbekistan, Denis Istomin, iar in sferturi, in fata unui imens serveur, cum este compatriotul sau, Feliciano, Lopez, n-a putut dec\u00e2t sa se incline in doua seturi disputate. Insa era deja clar, ma rog, clar pentru orice ochi c\u00e2t de c\u00e2t format, ca Rafa e in v\u00e2na si ca un meci la Wimbledon, adica o confruntare de trei din cinci seturi, tine de cu totul alte resorturi dec\u00e2t o banala partida de doua din trei disputata intr-un turneu din gama 250. De aceea, n-am intrat la g\u00e2nduri rele vaz\u00e2nd cum campionul Roland Garros-ului si noul \u201erege\u201c al ATP-ului pierde, dupa un meci frumos, la amicul sau Lopez. Precedentele si statistica pronosticau un traseu indelungat la Wimbledon \u2013 ceea ce s-a si int\u00e2mplat. Ce-i drept, am tremurat olecuta, marturisesc, vaz\u00e2nd cecitatea cu care organizatorii marelui turneu privesc ierarhia capilor de serie. C\u00e2nd ai un lider ATP en titre, mai ales daca acesta devenise campion pe iarba londoneza in urma cu doi ani, nu-l pui pe altul, fie el si Federer, in fruntea bucatelor. Dar despre logica si fair play-ul britanicilor nu se cade sa mai scriu \u2013 am facut-o in exces in articolul despre Victor Hanescu, si el o victima a scortoseniei si traditiei t\u00e2mpe a Wimbledon-ului. Cert este ca dupa stabilirea favoritilor, Nadal, in calitatea lui de cap de serie numarul doi al turneului, avea parte de un parcurs mai complicat dec\u00e2t Roger Federer. Pe partea sa de tablou, Rafa trebuia sa-l infrunte in sferturi pe suedezul Robin S\u00f6derling, apoi, daca ar fi depasit acea faza, in semifinala s-ar fi cuvenit sa-l int\u00e2lneasca pe britanicul Andy Murray \u2013 doi tenismani foarte dificili de combatut pe gazon. De partea cealalta, Federer avea sa dea peste cehul Thomas Berdych si s\u00e2rbul Novak Djokovici, doi jucatori care nu reprezentau chiar pericole letale pe iarba.
\nDin fericire, pentru Rafael Nadal Parera, nu perspectiva panoramica este cea importanta, ci detaliul care urmeaza. Rafa nu priveste direct in ochii eternitatii, ci se concentreaza asupra proximului pas \u2013 si nu mai departe. De aici si teribila lui forta mentala, care ii este si lovitura cea mai de pret. Rafa, de la Laver si Borg incoace, este singurul tenisman care stie sa nu dispara psihic din meci, concentr\u00e2ndu-se pe intreaga durata a partidei intr-o proportie ce depaseste adesea 90%. Cifra este colosala. Ea explica si scorul slab inregistrat de obicei de spaniol in ceea ce priveste loviturile direct c\u00e2stigatoare, dar mai ales suprematia sa in planul numarului redus de greseli nefortate. Nadal c\u00e2stiga mai putine puncte directe dec\u00e2t adversarul, dar are de regula o cifra de doua ori mai mica de erori. Pentru balear, totalul este decisiv, nu spectaculosul unui punct sau al altuia. Si, oric\u00e2t ar parea de ciudat, aceasta este si definitia corecta a jocului de tenis: c\u00e2stigator este desemnat acela care contabilizeaza mai multe puncte dec\u00e2t adversarul, iar nu cel care c\u00e2stiga mai multe mingi ori cel care joaca mai frumos si mai spectaculos dec\u00e2t preopinentul. De unde si rigoarea aproape maxima cu care Nadal isi pecetluieste stilul. El nu e elegant, ci exclusiv eficient. De aceea si c\u00e2stiga, de aceea are si un palmares strident de pozitiv in fata principalilor sai rivali din Top Ten…
\nEditia din 2010 a Wimbledon-ului a fost una curioasa din pricina meciului-maraton din primul tur disputat intre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut: record absolut, 11 ore si 5 minute, ultimul set fiind adjudecat de iancheu la un scor incredibil, 70-68, cei doi stabilind nu mai putin de unsprezece recorduri Guiness Book; a mai fost editia la care regina Marii Britanii a catadicsit sa participe dupa o pauza de 33 de ani; si editia la care unul dintre cei mai calmi si mai civilizati tenismani din Top 100, rom\u00e2nul Victor Hanescu, a fost p\u00e2na-ntr-at\u00e2t de scos din pepeni de spectatori, inc\u00e2t a scuipat si injurat, fiind aspru amendat de organizatori; dar si editia la care, dupa sapte ani consecutiv, Roger Federer a ratat finala, fiind eliminat prematur, in sferturi de finala, de cehul Berych. Altfel insa, Wimbledon 2010 a consemnat victoria fara drept de apel a toreadorului Rafa Nadal, care, iata, ajunge la cifra 8 c\u00e2t priveste numarul de Grand Slam-uri cucerite, intr\u00e2nd in clubul select din care mai fac parte Rod Laver, Jimmy Connors, Fred Perry, Andre Agassi si Ivan Lendl. Cu finala contra lui Berdych, Rafa contabilizeaza 10 Final Round, din care a c\u00e2stigat 8, un procent teribil. Si nu are dec\u00e2t 24 de ani…
\nCum i-a fost parcursul? Fireste, unul dificil. In primul tur, un meci de trei seturi, o buna incalzire contra niponului Nishikori. In turul secund, o lupta oarba, impotriva batavului Robin Haase, scor 5-7, 6-2, 3-6, 6-0, 6-3. In turul al treilea, Nadal da peste incapat\u00e2natul german Philipp Petzschner si rezulta un meci str\u00e2ns, pe muchie de cutit, tocmai bun pentru a ascuti si mai mult reflexele razboinicului iberic: 6-4, 4-6, 6-7, 6-2, 6-3. Daca observam cifrele ultimelor doua seturi ale ambelor manse, constatam usurinta cu care Rafa si-a depasit adversarii, apasati psihic si terminati fizic. In optimi, cu francezul Mathieu, partida este un galop de sanatate, trei la zero la seturi, nici o emotie. In schimb, in sferturi, autistul si lipsitul de fair-play jucator suedez Soderling se detaseaza rapid in prima mansa, scor 5-0. Campionul maiorchin e in corzi, dar aduna c\u00e2teva mingi pentru un prim ghem. Pentru unii, asta este egal cu zero \u2013 nu si pentru Rafa. La el totul sta in mingea urmatoare, nu in ce va fi peste o ora sau trei. Asa ca spaniolul mai cucereste alte doua ghemuri, p\u00e2na sa piarda la sase primul set. Insa increderea este refacuta, demoralizarea, cu totul omeneasca, de altfel, a disparut, iar meciul este reluat de la zero. Rafa mai sufera in primul ghem al mansei a doua, insa asta e totul, scor 3-6, 6-3, 7-6, 6-1. Nadal termina meciul mai proaspat dec\u00e2t il incepuse, in nota din prima saptam\u00e2na wimbledoniana. O observatie: la un schimb incheiat cu victoria vikingului, dar in care acesta a fost ajutat de fileu, Soderling nu a facut gestul clasic cu m\u00e2na, un fel de \u201escuza-ma\u201c. Inca o data, caracterul ur\u00e2t al scandinavului si-a spus cuv\u00e2ntul…
\nIn semifinala n-as spune ca Rafa Nadal este favorit. In fond, Andy Murray l-a calcat in picioare in sferturi de finala la Australian Open 2010, desi meciul a fost unul foarte frumos, constr\u00e2ng\u00e2ndu-l pe iberic sa abandoneze dupa doua seturi si un trei la zero la ghemuri. In fond, Murray juca acasa, in fata a 15000 de suporteri, foarte ambalati sa vada, dupa 70 de ani si mai bine, un compatriot in finala. In fond, suprafata il avantaja pe Andy, mai bun serveur dec\u00e2t Rafa. Disputa n-a avut insa istoric, desi a fost una echilibrata, meciul fiind controlat 100% de spaniol, scor 6-4, 7-6, 6-4. Ca si finala cu surprinzatorul ceh Berdych, un tenisman fosta mare speranta, care abia anul acesta, la 25 de ani, a ajuns sa straluceasca in Grand Slam-uri, fac\u00e2nd semifinala la Paris si finala la Londra. Cehul ii eliminase pe Federer in sferturi si pe Djokovici in semifinala, confirm\u00e2nd buna forma dovedita la Roland Garros. Trebuie spus insa ca si elvetianul, si s\u00e2rbul nu se aflau tocmai in apele lor, fiind suferinzi.
\nMeciul de inchidere a semanat cu cel contra britanicului Murray, fiind la discretia lui Rafa, scor 6-3, 7-5, 6-4. Nici un moment campionul spaniol nu si-a vazut amenintata suprematia. Cu c\u00e2t zilele competitiei avansau si cu c\u00e2t fundul terenului central se tocea, iarba fac\u00e2nd loc pam\u00e2ntului asemanator zgurei, cu-at\u00e2t siguranta nadaliana crestea. Si ca o premiera la acest Wimbledon, aceasta observatie: spre deosebire de Roland Garros si de celelalte turnee, in care Nadal serveste pe backhand-ul adversarului dreptaci in ambele episoade de repunere a mingii, acum el a servit prima minge spre forhand-ul preopinentului, iar cea de-a doua spre corpul acestuia. Asa se explica imensa surpriza a cehului Thomas Berdych, care, desi un imens serveur, in primul set al finalei s-a vazut condus de Nadal cu un sec 4-1 la asi. Nici nu mai conteaza ca p\u00e2na la urma el avea sa revina, ajung\u00e2nd la cota 13. Victoria fusese deja antamata de tenismanul din Majorca…
\nUna peste alta, Rafael a meritat victoria in meci si in turneu, arat\u00e2nd cine este stap\u00e2nul circuitului profesionist si reduc\u00e2nd la tacere pe toti c\u00e2rtitorii, fie ei comentatori pro ori chibiti de forum. Singura sa miza a ramas US Open-ul, un turneu unde n-a depasit niciodata semifinala. Dar pentru asta e nevoie de odihna, de genunchi nedurerosi, de putine meciuri pe hard inaintea competitiei de la Flushing Meadows si de o noua tactica a serviciului, dublata de o apetenta sistematica pentru atacarea plasei. Nu stiu daca in 2010 Rafa va realiza aceasta premiera, dar nu-mi pot imagina un sf\u00e2rsit al carierei sale fara macar un Open american in palmares. Iar acest moment final este, sunt convins, destul de indepartat. Gracias y vamos, Rafa!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa ce a faptuit, in premiera mondiala, Marele slem Rosu \u2013 c\u00e2stigarea consecutiva a celor trei turnee europene pe zgura din gama Masters Series si a Roland Garros-ului \u2013, redevenind liderul circuitului ATP, Rafael Nadal n-a avut nevoie dec\u00e2t de doua saptam\u00e2ni de antrenament si de disputarea a doar trei meciuri oficiale pe gazon pentru… Cite\u0219te mai mult »The Handsome Eight<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[894,2824,2607,867,858],"class_list":["post-3586","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-atp","tag-marele-slem-rosu","tag-rafael-nadal","tag-roger-federer","tag-wimbledon"],"views":2997,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3586","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3586"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3586\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3586"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3586"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3586"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}